M’Cheyne Bible Reading Plan
36 Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a făcut rege în locul tatălui său, la Ierusalim.
Domnia lui Ioahaz peste Iuda
2 Iehoahaz[a] era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. 3 Monarhul Egiptului l-a detronat la Ierusalim şi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi[b] de argint şi un talant[c] de aur. 4 Monarhul Egiptului l-a pus rege peste Iuda şi Ierusalim, pe Eliachim, fratele lui Iehoahaz, şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe fratele său, Iehoahaz, Neco l-a luat şi l-a dus în Egipt.
Domnia lui Iehoiachim peste Iuda
5 Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul său. 6 Împotriva lui a pornit la război Nebucadneţar[d], împăratul Babilonului. Acesta l-a legat cu lanţuri de bronz ca să-l ducă în Babilon. 7 Nebucadneţar a dus în Babilon şi din vasele Casei Domnului şi le-a pus în palatul[e] său din Babilon. 8 Celelalte fapte ale lui Iehoiachim, toate urâciunile pe care le-a săvârşit şi ceea ce a fost găsit împotriva lui, sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“. În locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.
Domnia lui Iehoiachin peste Iuda
9 Iehoiachin era în vârstă de optsprezece[f] ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni şi zece zile. El a făcut ce este rău înaintea Domnului. 10 În anul următor, împăratul Nebucadneţar a trimis să-l aducă la Babilon împreună cu obiectele scumpe ale Casei Domnului, iar în locul lui l-a pus rege peste Iuda şi peste Ierusalim pe unchiul[g] său, Zedechia.
Domnia lui Zedechia peste Iuda
11 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. 12 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul său, şi nu s-a smerit înaintea profetului Ieremia care vorbea din partea Domnului. 13 S-a răzvrătit chiar împotriva împăratului Nebucadneţar care-l pusese să jure pe Dumnezeu. S-a încăpăţânat şi şi-a împietrit inima ca să nu se întoarcă la Domnul, Dumnezeul lui Israel. 14 Toate căpeteniile preoţilor, precum şi poporul şi-au înmulţit şi ei nelegiuirile, luându-se după toate obiceiurile idolatre ale neamurilor şi au pângărit Casa Domnului, pe care El o sfinţise la Ierusalim. 15 Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Şi-a trimis tot timpul mesagerii la ei, i-a trimis pentru că Îi era milă de poporul Lui şi de Lăcaşul Său. 16 Ei însă i-au luat în derâdere pe mesagerii lui Dumnezeu, I-au dispreţuit cuvintele şi I-au batjocorit profeţii, până când mânia Domnului faţă de poporul Său a ajuns fără leac.
Căderea Ierusalimului
17 Domnul l-a ridicat împotriva lor pe împăratul caldeenilor[h]. El le-a ucis tinerii cu sabia chiar în Lăcaşul lor. Nu a avut milă nici de feciori, nici de fecioare, nici de bătrâni, nici de gârbovi. Domnul i-a dat pe toţi în mâna sa. 18 Toate vasele Casei lui Dumnezeu, mari şi mici, tezaurul Casei Domnului, bogăţiile regelui şi ale căpeteniilor sale, pe toate le-a dus în Babilon. 19 Au dat foc Casei lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului, au dat foc tuturor palatelor şi au distrus toate vasele preţioase. 20 Pe cei ce au scăpat de sabie, i-a dus în captivitate la Babilon, iar aceştia au devenit sclavii lui şi ai fiilor lui, până când a ajuns la putere împărăţia Persiei, 21 adică până când ţara s-a bucurat de Sabatele ei, împlinindu-se astfel Cuvântul Domnului spus prin Ieremia. Tot timpul cât a rămas pustiită, ţara s-a odihnit până când s-au împlinit şaptezeci de ani.
Edictul de repatriere a evreilor
22 În primul an al domniei lui Cirus[i], împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, şi acesta a pus să se vestească prin viu grai şi prin scrisori în toată împărăţia sa următoarele:
23 „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul Persiei: «Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el! Lăsaţi-l să plece!»“
22 Atunci mi-a arătat râul apei vieţii, scânteind ca şi cristalul. El ieşea din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, 2 trecând prin mijlocul străzii cetăţii. Pe fiecare mal al râului se afla pomul vieţii, care făcea roade de douăsprezece ori, dându-şi rodul o dată în fiecare lună. Frunzele pomului erau pentru vindecarea neamurilor. 3 Nu va mai fi nimic blestemat acolo. Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în cetate[a], iar robii Lui I se vor închina. 4 Îi vor vedea faţa, iar Numele Lui va fi pe frunţile lor. 5 Nu va mai fi noapte, nu vor mai avea nevoie de lumina lămpii şi nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Ei vor domni în vecii vecilor.
6 Mi-a spus: „Aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate. Domnul, Dumnezeul duhurilor profeţilor, Şi-a trimis îngerul să le arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând.“
Isus vine în curând
7 „Iată, Eu vin curând! Ferice[b] de cel ce păzeşte cuvintele profeţiei din această carte!“
8 Eu, Ioan, sunt cel care am auzit şi am văzut aceste lucruri. Când le-am auzit şi le-am văzut, am căzut să mă închin la picioarele îngerului care mi le-a arătat. 9 Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt slujitor împreună cu tine, cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Lui Dumnezeu să I te închini!“ 10 Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele profeţiei din această carte, căci vremea este aproape. 11 Cel ce face rău, să facă rău şi mai departe; cel întinat să se întineze şi mai departe; cel drept să facă dreptate şi mai departe; iar cel sfânt să se sfinţească şi mai departe!“
12 „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. 13 Eu sunt Alfa şi Omega[c], Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.
14 Ferice de cei ce-şi spală hainele, ca să aibă dreptul la pomul vieţii şi să poată intra pe porţi în cetate! 15 Afară sunt câinii[d], vrăjitorii, cei desfrânaţi, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte şi practică minciuna.
16 Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu ca să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina şi Spiţa lui David, Steaua strălucitoare de dimineaţă[e].“ 17 Duhul şi Mireasa zic: „Vino!“, iar cel ce aude să zică: „Vino!“ Cel însetat, să vină; iar cel ce doreşte, să ia fără plată apa vieţii!
18 Depun mărturie înaintea oricui aude cuvintele profeţiei din această carte că, dacă cineva adaugă ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile descrise în această carte; 19 şi dacă cineva scoate din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va lua partea de la pomul vieţii şi din Cetatea Sfântă, care sunt descrise în această carte.
20 Cel Ce depune mărturie cu privire la aceste lucruri spune: „Da, Eu vin curând.“ Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului Isus să fie cu toţi!
Ziua Domnului
4 Iată, vine ziua care arde ca un cuptor! Toţi cei aroganţi şi toţi cei ce trăiesc în răutate vor fi o mirişte. Ziua care vine îi va arde, zice Domnul Oştirilor, şi nu le va mai lăsa nici rădăcină, nici ramuri!
2 Dar pentru voi care vă temeţi de Numele Meu va răsări Soarele dreptăţii, aducând vindecare sub aripile Lui! Veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii scoşi din grajd. 3 Îi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi cenuşă sub tălpile picioarelor voastre în ziua pe care Eu o pregătesc, zice Domnul Oştirilor.
4 Aduceţi-vă aminte de Legea robului Meu Moise, de hotărârile şi rânduielile pe care i le-am poruncit la Horeb pentru tot Israelul!
5 Iată, vi-l voi trimite pe profetul Ilie înainte să vină ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului! 6 El va întoarce inimile taţilor spre copiii lor şi inimile copiilor spre taţii lor, ca nu cumva, atunci când voi veni, să lovesc ţara cu blestem[a]!“
Isus li Se arată câtorva ucenici la Marea Tiberiadei
21 După aceea, Isus li S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei[a]. Li S-a arătat astfel: 2 Simon Petru, Toma – cel numit „Didimus“[b] –, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună. 3 Simon Petru le-a zis:
– Mă duc să pescuiesc!
Ei i-au răspuns:
– Venim şi noi cu tine!
Au ieşit şi s-au suit într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.
4 Când se făcuse deja dimineaţă, Isus stătea pe ţărm. Ucenicii însă nu ştiau că este Isus. 5 El le-a zis:
– Copilaşi, nu aveţi ceva peşte de mâncare?
– Nu! I-au răspuns ei.
6 El le-a zis:
– Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!
L-au aruncat şi nu l-au mai putut trage din cauza mulţimii peştilor.
7 Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus[c] i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru şi-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu peşti, căci nu era departe de ţărm, doar cam la două sute de coţi[d]. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!“ 11 Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul la ţărm, plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; însă, cu toate că erau atâţia, năvodul nu s-a rupt.
12 Isus le-a zis: „Veniţi şi luaţi micul dejun!“ Nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu Cine eşti?“, pentru că ştiau că este Domnul. 13 Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel a făcut şi cu peştele. 14 Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morţi.
Isus şi Petru
15 După ce au luat micul dejun, Isus l-a întrebat pe Simon Petru:
– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?
El I-a răspuns:
– Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!
Isus i-a zis:
– Paşte mieii Mei!
16 L-a întrebat din nou, a doua oară:
– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?
El I-a răspuns:
– Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!
Isus i-a zis:
– Păstoreşte oile Mele!
17 L-a întrebat a treia oară:
– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?
Petru s-a întristat pentru că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?“ şi I-a răspuns:
– Doamne, Tu le ştii pe toate, Tu ştii că Te iubesc!
Isus i-a zis:
– Paşte oile Mele! 18 Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, tu însuţi te încingeai şi te duceai unde voiai; însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altcineva te va încinge şi te va duce unde nu vei voi!
19 A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu.
Apoi i-a zis:
– Urmează-Mă!
Isus şi ucenicul iubit
20 Petru s-a întors şi l-a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus[e], acela care la cină stătuse la masă la pieptul[f] lui Isus şi-L întrebase: „Doamne, cine este cel ce Te va trăda?“ 21 Văzându-l, Petru L-a întrebat pe Isus:
– Doamne, dar cu acesta ce va fi?
22 Isus i-a răspuns:
– Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?! Tu urmează-Mă!
23 Din pricina aceasta a ieşit zvonul între fraţi că acel ucenic nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?!“
24 Acesta este ucenicul care depune mărturie cu privire la aceste lucruri şi care a scris aceste lucruri. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.
25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile scrise.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.