M’Cheyne Bible Reading Plan

3 Războiul dintre Casa lui Saul şi Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult. ² Fiii lui David care i s-au născut la Hebron sunt următorii: Amnon, întâiul născut, fiul izreelitei Ahinoam;

³ Chileab, al doilea, fiul lui Abigail, văduva lui Nabal, carmelitul;

Absalom, al treilea, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele Gheşurului;

⁴ Adonia, al patrulea, fiul Haghitei;

Şefatia, al cincilea, fiul lui Abital;

⁵ Itream, al şaselea, fiul soţiei lui David numite Egla.

Aceştia sunt fiii care i s-au născut lui David în Hebron.

Abner, de partea lui David

⁶ În timpul războiului dintre Casa lui Saul şi Casa lui David, Abner a devenit puternic în Casa lui Saul. ⁷ Saul avea o ţiitoare pe nume Riţpa, fiica lui Aia, iar Iş-Boşet i-a zis lui Abner:

– De ce ai intrat la^[a] ţiitoarea tatălui meu?

⁸ Abner s-a mâniat foarte tare din cauza spuselor lui Iş-Boşet şi i-a zis:

– Oare cap de câine sunt eu? Sunt oare de partea lui Iuda? Astăzi am dat dovadă de credincioşie faţă de Casa tatălui tău, Saul, a fraţilor şi a prietenilor lui şi nu te-am dat în mâna lui David, iar tu mă găseşti astăzi vinovat din cauza acestei femei! ⁹ Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea faţă de Abner^[b] dacă nu voi face pentru David ceea ce Domnul i-a promis prin jurământ, ¹⁰ şi anume că va lua domnia de la Casa lui Saul şi va ridica tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba^[c].

¹¹ Iş-Boşet n-a mai îndrăznit să-i mai spună ceva lui Abner, pentru că se temea de el. ¹² Apoi, în numele lui însuşi, Abner a trimis mesageri la David ca să-i spună: „A cui este ţara?“, adăugând: „Încheie un legământ cu mine şi eu te voi ajuta să întorci întregul Israel la tine.“ ¹³ „Bine, a spus David, voi încheia legământ cu tine, însă cu o singură condiţie: să nu te înfăţişezi înaintea mea dacă nu mi-o aduci pe Mihal, fiica lui Saul, atunci când vii la mine!“ ¹⁴ David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi-o pe soţia mea, pe Mihal, cu care m-am logodit pentru preţul de o sută de prepuţuri de-ale filistenilor!“ ¹⁵ Iş-Boşet a trimis după ea şi ea a fost luată de la soţul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiş. ¹⁶ Soţul ei a mers cu ea, plângând în urma ei, până la Bahurim. Abner i-a zis: „Întoarce-te acasă!“ Şi el s-a întors acasă. ¹⁷ Apoi Abner a vorbit cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[d] şi le-a zis: „Odinioară l-aţi dorit ca rege pe David. ¹⁸ Acum faceţi-l rege, căci Domnul a spus despre el: «Prin mâna robului Meu, David, am să-l izbăvesc pe poporul Meu, Israel, de sub puterea filistenilor şi a tuturor duşmanilor săi.»“ ¹⁹ Abner le-a vorbit, de asemenea, şi beniamiţilor, după care s-a dus să-i spună lui David, la Hebron, tot ceea ce Israel şi întreaga seminţie a lui Beniamin doreşte să facă. ²⁰ A sosit la David, la Hebron, însoţit de douăzeci de bărbaţi, iar David a dat un ospăţ în cinstea lor. ²¹ Abner i-a zis lui David: „Lasă-mă să plec şi să adun întreg Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine şi astfel să domneşti peste tot ceea ce sufletul tău doreşte.“

David i-a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.

Abner, asasinat de Ioab

²² Imediat după aceea a sosit Ioab împreună cu slujitorii lui David. Aceştia se întorceau de la un jaf şi aduceau o mare pradă cu ei. Abner însă nu se mai afla împreună cu David la Hebron, căci acesta îi dăduse voie să plece, iar el a plecat în pace. ²³ Când au sosit, Ioab şi oştirea care era cu el, i s-a spus lui Ioab că Abner, fiul lui Ner a fost la rege, iar acesta i-a dat voie să plece şi el a plecat în pace. ²⁴ Ioab a venit la rege şi i-a zis: „Ce ai făcut? Abner a fost la tine, iar tu i-ai dat voie să plece. De ce? ²⁵ Îl cunoşti bine pe Abner, fiul lui Ner! El a venit ca să te înşele, ca să-ţi cunoască mişcările^[e] şi ca să ştie tot ceea ce faci.“

²⁶ După ce a ieşit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, care l-au adus înapoi de la fântâna^[f] lui Sira. David însă nu ştia nimic. ²⁷ Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat deoparte, la poartă, ca şi cum i-ar vorbi în taină. Acolo, ca să-l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l-a lovit în stomac şi a murit. ²⁸ Când David a aflat ce s-a întâmplat, a zis: „Eu şi regatul meu suntem nevinovaţi înaintea Domnului, pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner. ²⁹ Fie ca vina acestei morţi să cadă asupra lui Ioab şi asupra familiei tatălui său! Fie ca în neamul său să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgere pe trup^[g], cineva lepros^[h], cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă ucis de sabie şi cineva care să ducă lipsă de hrană.“ ³⁰ (Ioab împreună cu fratele său Abişai l-au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.)

³¹ David i-a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci şi mergeţi bocind înaintea lui Abner.“ Regele David mergea în urma sicriului. ³² L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele a plâns în hohote la mormântul lui şi întreg poporul a făcut acelaşi lucru. ³³ Regele a cântat această cântare de jale:

Şi tot poporul a plâns din nou după Abner. ³⁵ Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce cât mai era încă ziuă însă el a făcut următorul jurământ: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea^[i] dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui.“ ³⁶ Lucrul acesta a fost cunoscut de întreg poporul şi a plăcut tuturor. De fapt, tot ceea ce a făcut regele a plăcut poporului. ³⁷ Astfel, în acea zi, tot poporul şi tot Israelul au ştiut că nu regele l-a omorât pe Abner, fiul lui Ner. ³⁸ Apoi David le-a zis slujitorilor săi: „Nu vă daţi seama că un prinţ şi un mare om a căzut astăzi în Israel? ³⁹ Şi astăzi, deşi sunt uns ca rege, sunt slab, iar aceşti bărbaţi, fiii Ţeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie ca Domnul să-i răsplătească celui rău după răutatea lui!“

Darul profeţiei şi al vorbirii în alte limbi

14 Urmăriţi dragostea şi fiţi plini de râvnă după darurile duhovniceşti, în special după darul profeţiei. ² Căci cel ce vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înţelege, iar cu duhul^[a] spune taine. ³ Dar cel ce profeţeşte le vorbeşte oamenilor, pentru zidire, încurajare şi mângâiere. ⁴ Cel ce vorbeşte într-o limbă se zideşte pe sine, dar cel ce profeţeşte zideşte biserica. ⁵ Eu vreau ca toţi să vorbiţi în limbi, şi încă şi mai mult – să profeţiţi. Cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, afară numai dacă nu este cineva să traducă, pentru ca biserica să poată fi zidită.

⁶ Acum, fraţilor, dacă eu vin la voi, vorbind în limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă aduc o descoperire sau o cunoaştere sau o profeţie, sau o învăţătură? ⁷ La fel este şi cu lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va şti cineva ce se cântă la fluier sau la harfă? ⁸ Dacă trâmbiţa dă un sunet neclar, cine va fi gata pentru bătălie? ⁹ Aşa este şi cu voi: dacă nu spuneţi cuvinte care să fie înţelese în limba voastră, cum va înţelege cineva ce spuneţi? Veţi vorbi în vânt! ¹⁰ Fără îndoială, există în lume tot felul de limbi diferite şi nici una nu este fără sens. ¹¹ Aşadar, dacă eu nu înţeleg ceea ce se spune, eu voi fi un barbar^[b] pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un barbar pentru mine. ¹² La fel şi cu voi: întrucât sunteţi plini de râvnă pentru daruri duhovniceşti, căutaţi să le manifestaţi pe deplin, pentru zidirea bisericii. ¹³ De aceea, cel care vorbeşte într-o limbă să se roage şi pentru puterea de a o traduce. ¹⁴ Căci, dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare. ¹⁵ Aşadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu duhul, dar voi cânta laude şi cu mintea. ¹⁶ Când tu mulţumeşti doar cu duhul, cum poate cineva, care nu înţelege^[c], să ia parte la întâlnire şi să spună „Amin!“ la mulţumirea ta, dacă el nu ştie ce spui? ¹⁷ Tu poţi mulţumi bine, însă celălalt nu este zidit. ¹⁸ Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi, ¹⁹ dar în biserică vreau mai degrabă să spun cinci cuvinte cu mintea mea, pentru a-i învăţa pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă.

²⁰ Fraţilor, nu fiţi copii în gândire, ci fiţi copii în ce priveşte răul, iar în gândire fiţi maturi. ²¹ În Lege este scris:

²² Astfel, limbile sunt un semn^[e] nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţia nu este un semn pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi. ²³ De aceea, dacă se adună întreaga biserică şi toţi vorbesc în limbi şi intră cineva care nu înţelege sau intră nişte necredincioşi, oare nu vor spune ei că v-aţi ieşit din minţi? ²⁴ Dar dacă toţi profeţiţi şi intră un necredincios sau cineva care nu înţelege, va fi mustrat de toţi, va fi judecat de toţi, ²⁵ vor fi descoperite gândurile secrete ale inimii lui şi astfel va cădea la pământ şi I se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru!“

O ordine a închinării

²⁶ Deci, ce ar trebui făcut, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare are un psalm, un cuvânt de învăţătură, o descoperire, o vorbă în altă limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire. ²⁷ Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, să fie unul după altul, iar unul să traducă. ²⁸ Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu. ²⁹ Să vorbească doi sau trei profeţi, iar alţii să judece cu atenţie ce este spus. ³⁰ Dacă însă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă. ³¹ Toţi dintre voi pot profeţi pe rând, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. ³² Duhurile profeţilor le sunt supuse profeţilor, ³³ pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii.

La fel ca în toate bisericile sfinţilor, ³⁴ femeile să tacă în biserici^[f], pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, aşa cum spune şi Legea. ³⁵ Dacă vor să afle ceva, să-şi întrebe soţii acasă, pentru că este ruşinos pentru o femeie să vorbească în biserică. ³⁶ Sau oare Cuvântul lui Dumnezeu a început cu voi? Sau voi sunteţi singurii pe care i-a atins?

³⁷ Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovniceşte, trebuie să-şi dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului. ³⁸ Dacă însă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi recunoscut^[g]. ³⁹ Astfel, fraţii mei, fiţi plini de râvnă pentru a profeţi şi nu interziceţi vorbirea în limbi. ⁴⁰ Totul trebuie să fie făcut aşa cum se cuvine şi în ordine.

Prefigurarea exilului

12 Apoi Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei Case răzvrătite. Ei au ochi să vadă, dar nu văd şi au urechi să audă, dar nu aud, căci sunt un neam de răzvrătiţi.

³ De aceea, fiul omului, fă-ţi bagajul ca pentru exil şi, în timpul zilei, de faţă cu ei, fă-te că pleci în captivitate. Pleacă în văzul lor din locuinţa ta spre un alt loc! Poate vor înţelege că sunt o Casă răzvrătită. ⁴ Să-ţi scoţi afară bagajul ca pentru exil, în timpul zilei, ca să te vadă! Apoi să pleci seara, în văzul lor, cum pleacă exilaţii. ⁵ Să faci o gaură în zid de faţă cu ei şi să scoţi bagajul pe acolo. ⁶ Să-l pui pe umăr, în văzul lor, şi să pleci în amurg. Să-ţi acoperi faţa, ca astfel să nu vezi pământul, căci te fac un semn pentru cei din Casa lui Israel.“

⁷ Am făcut cum mi se poruncise. Mi-am scos afară bagajul în timpul zilei, ca pentru exil, iar seara am făcut o gaură în zid cu propriile mele mâini. Am ieşit în amurg şi mi-am pus pe umăr bagajul, în văzul lor.

⁸ Dimineaţa, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ⁹ „Fiul omului, nu te-a întrebat această Casă a lui Israel, această Casă răzvrătită: «Ce faci?»

¹⁰ Să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Profeţia aceasta se referă la prinţul din Ierusalim şi la toţi cei din Casa lui Israel care locuiesc acolo.»’ ¹¹ Spune-le astfel: «Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor. Vor merge captivi în exil.

¹² În amurg, prinţul lor îşi va pune pe umăr bagajul ca să plece. El va face o gaură în zid ca să iasă, după care îşi va acoperi faţa ca să nu vadă pământul. ¹³ Eu însă Îmi voi arunca năvodul peste el şi el va fi prins în plasa Mea; îl voi aduce în Babilon, în ţara caldeenilor, fără însă să o poată vedea; şi va muri acolo. ¹⁴ Pe toţi cei din jurul lui – ajutoarele şi toate trupele lui – îi voi împrăştia în toate vânturile şi îi voi urmări cu sabia.

¹⁵ Când îi voi împrăştia printre neamuri şi-i voi risipi în ţări străine, vor şti că Eu sunt Domnul. ¹⁶ Voi scăpa însă de sabie, de foamete şi de molimă un anumit număr de bărbaţi, ca să istorisească despre toate urâciunile lor printre neamurile unde vor ajunge. Şi vor şti atunci că Eu sunt Domnul.»“

¹⁷ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁸ „Fiul omului, mănâncă-ţi pâinea tremurând şi bea-ţi apa cu teamă şi nelinişte! ¹⁹ Spune poporului din ţară: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn despre locuitorii Ierusalimului şi despre ţara lui Israel: ‘Îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază, căci ţara va fi jefuită de toate bunurile ei, din cauza violenţei tuturor celor ce locuiesc în ea. ²⁰ Cetăţile locuite vor fi devastate, iar ţara va deveni o paragină. Şi vor şti atunci că Eu sunt Domnul.’»“

Judecata este aproape

²¹ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²² „Fiul omului, ce este cu proverbul acesta pe care-l spuneţi în ţara lui Israel: «Zilele se lungesc şi fiecare viziune rămâne neîmplinită!»? ²³ De aceea spune-le astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Voi face să înceteze acest proverb şi nu-l vor mai spune în Israel!’» În schimb, spune-le astfel: «Zilele se scurtează şi fiecare viziune se va împlini. ²⁴ Căci nu vor mai fi viziuni false şi nici preziceri linguşitoare în mijlocul Casei lui Israel. ²⁵ Eu, Domnul, vorbesc, iar cuvântul pe care-l spun se va împlini şi nu va mai întârzia, deoarece chiar în zilele tale, Casă răzvrătită, voi împlini ceea ce am spus! zice Stăpânul Domn.»“

²⁶ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²⁷ „Fiul omului, cei din Casa lui Israel spun că viziunea pe care o vezi tu se va împlini peste mult timp şi că tu, de fapt, profeţeşti cu privire la nişte vremuri îndepărtate.

²⁸ De aceea spune-le astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Nu va mai întârzia nici un cuvânt de-al Meu! Ceea ce am spus se va împlini! zice Stăpânul Domn.’»“

Psalmul 51

Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.