Beginning
Chemare la pocăinţă
1 În luna a opta, în cel de-al doilea an[a] al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, şi i-a zis:
2 „Domnul s-a mâniat foarte tare pe strămoşii voştri! 3 Spune-le deci celor din popor că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor[b]: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul Oştirilor, şi mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor. 4 Nu fiţi ca strămoşii voştri, cărora le proclamau profeţii din vechime, zicându-le din partea Domnului Oştirilor: ‘Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!’ Ei n-au ascultat şi nici măcar nu Mi-au dat atenţie, zice Domnul. 5 Unde sunt acum strămoşii voştri? Cât despre profeţi, trăiesc ei oare veşnic? 6 Totuşi cuvintele şi hotărârile pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeţii, n-au atins ele, în cele din urmă, inima părinţilor voştri?»
Atunci ei s-au întors şi au spus: «Domnul Oştirilor ne-a făcut aşa cum hotărâse să ne facă, ca urmare a căilor şi a faptelor noastre.»“
Prima viziune: omul dintre mirţi
7 În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, adică luna Şebat[c], în cel de-al doilea an al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido. Zaharia a zis:
8 „M-am uitat în timpul nopţii şi iată că un bărbat era călare pe un cal roşu! El stătea între mirţii din vale, iar în urma lui erau cai roşii, bruni şi albi. 9 Eu am întrebat:
– Ce sunt aceştia, stăpânul meu?
Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:
– Îţi voi arăta ce sunt!
10 Bărbatul care stătea între mirţi a răspuns:
– Aceştia sunt cei pe care i-a trimis Domnul să străbată pământul.
11 Ei i-au vorbit îngerului[d] Domnului, care stătea între mirţi, astfel: «Am străbătut pământul şi iată că tot pământul este liniştit şi în pace!»
12 Atunci îngerul Domnului a întrebat:
– Doamne al Oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care ai fost mânios în aceşti şaptezeci de ani[e]?
13 Domnul i-a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.
14 Apoi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:
– Vesteşte şi zi că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, 15 dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu mă supărasem numai puţin însă ele au mărit nenorocirea!»
16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oştirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim!»
17 Vesteşte mai departe şi spune că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Cetăţile Mele se vor revărsa din nou de belşug! Domnul va mângâia iarăşi Sionul şi va alege din nou Ierusalimul!»“
A doua viziune: cele patru coarne şi cei patru artizani
18 Atunci mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut patru coarne. 19 L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:
– Ce înseamnă acestea?
El mi-a răspuns:
– Acestea sunt coarnele care au împrăştiat Iuda, Israelul şi Ierusalimul.
20 Domnul mi-a arătat patru meşteşugari.
21 – Ce vin să facă aceştia? am întrebat eu.
El mi-a răspuns:
– Acelea sunt coarnele care l-au împrăştiat pe Iuda, astfel încât nici un om nu a mai putut ridica capul. Dar aceşti meşteşugari au venit să le sperie şi să taie coarnele neamurilor care şi-au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca s-o împrăştie.
A treia viziune: omul cu funia de măsurat
2 Apoi mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut un om care avea în mână o funie de măsurat. 2 L-am întrebat:
– Unde te duci?
El mi-a răspuns:
– Să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.
3 Atunci îngerul care vorbea cu mine s-a îndepărtat, iar un alt înger a venit să-l întâlnească. 4 Acesta i-a zis: «Aleargă la tânărul acesta şi spune-i că Ierusalimul va fi locuit ca o cetate fără ziduri, din pricina mulţimii oamenilor şi a animalelor din mijlocul lui. 5 Eu Însumi voi fi un zid de foc împrejurul lui, zice Domnul, şi voi fi slava din mijlocul lui.»
6 «Repede! Repede! Fugiţi din ţara din nord, zice Domnul. Căci v-am împrăştiat ca pe cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul.»
7 «Repede! Scapă, Sioane, tu, care locuieşti la fiica Babilonului! 8 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘După slavă[f] M-a trimis El la neamurile care v-au jefuit, căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui! 9 Prin urmare, iată, Îmi[g] ridic mâna împotriva lor şi vor deveni pradă pentru înşişi sclavii lor! Şi veţi şti astfel că Domnul Oştirilor M-a trimis!’»
10 «Strigă de bucurie şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci iată că Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. 11 Multe neamuri se vor alătura Domnului în ziua aceea şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău şi astfel vei şti că Domnul Oştirilor M-a trimis la tine. 12 Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire din ţinutul sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul! 13 Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a ridicat din locuinţa Lui cea sfântă!»
A patra viziune: Iosua şi Satan înaintea Domnului
3 Apoi mi i-a arătat pe marele preot Iosua, stând în faţa îngerului Domnului, şi pe Satan[h] stând la dreapta lui, ca să-l acuze. 2 Domnul i-a zis lui Satan: «Domnul să te mustre, Satan! Domnul, Cel Care a ales Ierusalimul, să te mustre! Nu este acesta un tăciune smuls din foc?»
3 Iosua însă era îmbrăcat în haine murdare şi stătea înaintea îngerului. 4 Atunci îngerul le-a spus celor ce stăteau înaintea lui: «Îndepărtaţi hainele murdare de pe el!»
Apoi i-a zis lui Iosua: «Priveşte! Am îndepărtat de la tine vina şi te voi îmbrăca în haine de sărbătoare!»
5 Atunci eu am zis: «Să i se pună pe cap o mitră curată!» I-au pus mitra curată pe cap şi l-au îmbrăcat, în timp ce îngerul Domnului stătea acolo.
6 Îngerul Domnului i-a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: 7 «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Dacă vei umbla în căile Mele şi dacă vei păzi cerinţele Mele, atunci vei judeca în Casa Mea, vei supraveghea curţile Mele şi îţi voi da drept printre cei ce stau aici.
8 Ascultă deci, mare preot Iosua, atât tu, cât şi confraţii tăi, care stau înaintea ta, căci aceşti oameni sunt un semn pentru ceea ce voi face: Îl voi aduce pe Robul Meu, Vlăstarul. 9 Iată piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua! Acea piatră are şapte ochi[i]. Voi ciopli pe ea o inscripţie, zice Domnul Oştirilor, şi voi îndepărta vina acestei ţări într-o singură zi.
10 În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor, fiecare îşi va chema prietenul sub viţa şi sub smochinul său!’»
A cincea viziune: sfeşnicul de aur şi cei doi măslini
4 Îngerul care vorbea cu mine s-a întors şi m-a trezit aşa cum este deşteptat un om din somnul lui. 2 Apoi m-a întrebat:
– Ce vezi?
Eu i-am răspuns:
– Văd un sfeşnic, tot din aur, cu o cupă în vârful lui şi cu şapte candele pe el; mai sunt şi şapte tuburi pentru cele şapte candele care se află în vârf. 3 De asemenea, mai văd doi măslini: unul în partea dreaptă a cupei, iar celălalt în partea stângă a ei.
4 L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:
– Ce înseamnă acestea, stăpânul meu?
5 Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:
– Nu ştii ce înseamnă acestea?
Nu, stăpânul meu! am răspuns eu.
6 Atunci el mi-a zis:
– Acesta este Cuvântul Domnului către Zerub-Babel: «Nu prin putere şi nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Oştirilor.
7 Ce[j] eşti tu, munte măreţ? Înaintea lui Zerub-Babel vei deveni un loc neted! El va aşeza piatra cea din vârf în vuietul strigătelor de: ‘Har! Har pentru ea!’»
8 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 9 «Mâinile lui Zerub-Babel au pus temelia acestei Case şi tot mâinile lui o vor termina! Şi vei şti astfel că Domnul Oştirilor M-a trimis la voi! 10 Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?! Ei se vor bucura când vor vedea firul cu plumb[k] în mâna lui Zerub-Babel! Aceştia şapte sunt ochii Domnului care străbat întreg pământul.»
11 Atunci l-am întrebat:
– Ce înseamnă aceşti doi măslini din partea dreaptă a sfeşnicului şi din partea stângă a lui?
12 L-am întrebat a doua oară:
– Ce înseamnă aceste două ramuri de măslin dintre cele două tuburi de aur, care fac să curgă uleiul auriu?
13 Nu ştii ce înseamnă? mi-a zis el.
– Nu, stăpânul meu! am răspuns eu.
14 Atunci el mi-a zis:
– Aceştia sunt cei doi unşi[l] care stau lângă Stăpânul întregului pământ.
A şasea viziune: sulul zburător
5 Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat şi am văzut un sul care zbura[m]. 2 Îngerul m-a întrebat:
– Ce vezi?
Eu i-am răspuns:
– Văd un sul care zboară. Acesta are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi[n].
3 El mi-a zis:
– Acesta este blestemul care porneşte pe întinderea întregii ţări, căci, aşa cum este scris pe o parte a sulului, orice hoţ va fi pedepsit, şi, aşa cum este scris pe cealaltă parte, oricine jură fals[o] va fi pedepsit. 4 „Îl voi trimite, zice Domnul Oştirilor, să intre în casa hoţului şi în casa celui ce jură fals în Numele Meu. Va rămâne astfel în casa aceea şi o va distruge împreună cu lemnele şi cu pietrele ei.“
A şaptea viziune: femeia din efă
5 Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis:
– Ridică-ţi acum ochii şi priveşte la ceea ce apare!
6 – Ce este aceasta? am întrebat eu.
El mi-a zis:
– Ceea ce apare este o efă[p].
Şi a adăugat:
– Aceasta este fărădelegea[q] lor în toată ţara.
7 Atunci a fost ridicat capacul de plumb şi acolo, în mijlocul efei, stătea o femeie. 8 El mi-a zis:
– Aceasta este Răutatea.
Apoi a împins-o înapoi în efă şi a aruncat greutatea de plumb peste gura efei.
9 Mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut ivindu-se două femei. Vântul le sufla în aripi, iar aripile lor erau ca aripile berzei. Ele au ridicat efa între pământ şi ceruri.
10 L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:
– Unde duc ele efa?
11 El mi-a răspuns:
– Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinar[r]. Când va fi gata efa, va fi aşezată acolo, la locul ei.
A opta viziune: cele patru care
6 Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat şi am văzut patru care ieşind dintre doi munţi; erau nişte munţi de bronz. 2 La primul car erau nişte cai roşii, la al doilea car erau cai negri, 3 la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau nişte cai tărcaţi, toţi cai puternici[s].
4 L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:
– Ce înseamnă acestea, stăpânul meu?
5 Îngerul mi-a răspuns:
– Acestea sunt cele patru vânturi[t] ale cerurilor, care ies de unde le era locul, de lângă Stăpânul întregului pământ.
6 Caii cei negri au pornit înspre ţinutul din nord, cei albi au pornit după ei[u], iar cei tărcaţi au pornit înspre ţinutul din sud. 7 Când caii cei puternici au ieşit, erau dornici să meargă să străbată pământul. Îngerul le-a zis: «Duceţi-vă şi străbateţi pământul!» Şi ei l-au străbătut.
8 Apoi el m-a strigat şi mi-a vorbit astfel:
– Priveşte, cei care se îndreaptă spre ţinutul din nord vor face ca Duhul[v] Meu să se odihnească în acel ţinut!“
Promisiunea regelui-preot care va reconstrui Templul
9 După aceea, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 10 „Să iei argint şi aur de la exilaţii Heldai, Tobia şi Iedaia. Să te duci tu însuţi în ziua aceea şi să intri în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania. Toţi aceştia au venit din Babilon. 11 Să iei argint şi aur, să faci cu ele o coroană[w] şi s-o pui pe capul marelui preot Iosua, fiul lui Iehoţadak. 12 Apoi să-i spui următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
‘Iată-l pe omul, al cărui nume este Vlăstarul;
el va da mlădiţe din el
şi va zidi Templul Domnului!
13 Da, el va zidi Templul Domnului şi va avea parte de măreţie! El se va aşeza pe tronul lui şi va împărăţi! Totodată va fi şi preot pe tronul lui, existând armonie deplină între cele două îndatoriri!’»[x]
14 Coroana va fi pentru Heldai[y], pentru Tobia, pentru Iedaia şi pentru Iosia[z], fiul lui Ţefania, ca o aducere aminte în Templul Domnului.
15 Chiar şi cei de departe vor veni şi vor zidi Templul Domnului! Şi veţi şti astfel că Domnul Oştirilor M-a trimis la voi. Aceasta însă se va întâmpla dacă veţi asculta cu atenţie de glasul Domnului, Dumnezeul vostru.“
Adevărata închinare: dreptatea, bunătatea şi mila
7 În cel de-al patrulea an al domniei împăratului Darius, Cuvântul Domnului a venit la Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, adică luna Chislev[aa]. 2 Cei din Betel îi trimiseseră pe Sareţer şi pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii săi, ca să se roage Domnului 3 şi să-i întrebe pe preoţii din Casa Domnului Oştirilor şi pe profeţi: „Trebuie să plângem în luna a cincea[ab] şi să postim la fel cum am făcut atâţia ani?“
4 Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:
5 „Vorbeşte întregului popor al ţării, precum şi preoţilor şi spune-le: «Când aţi postit şi v-aţi tânguit în lunile a cincea şi a şaptea[ac], în timpul acestor şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi? 6 Iar când mâncaţi şi beţi, oare nu pentru voi înşivă mâncaţi şi beţi? 7 Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeţii din vechime, când Ierusalimul era locuit şi în pace, alături de cetăţile din jurul lui, iar Neghevul[ad] şi zona deluroasă[ae] erau şi ele locuite?»“
8 Cuvântul Domnului a venit din nou la Zaharia şi i-a zis: 9 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Înfăptuiţi judecată dreaptă
şi fiecare să arate bunătate şi milă
faţă de semenul său!
10 Nu asupriţi pe văduvă sau pe orfan,
nici pe străin sau pe sărac
şi nici unul să nu gândească rău în inima lui
împotriva semenului său!»
11 «Dar ei au refuzat să asculte, şi-au întors spatele cu încăpăţânare şi şi-au astupat urechile ca să n-audă! 12 Şi-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea şi cuvintele pe care le trimitea Domnul Oştirilor prin Duhul Său, prin profeţii din vechime. Şi astfel a venit o mare mânie de la Domnul Oştirilor.
13 Când Eu[af] am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei vor chema, nici Eu nu voi asculta, zice Domnul Oştirilor. 14 I-am împrăştiat asemenea unei furtuni printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau, iar ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai trecea prin ea şi nu se mai întorcea prin ea. Şi au prefăcut astfel ţara cea plăcută într-o pustietate.»“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.