Beginning

Uciderea idolatrilor

9 După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetăţii, fiecare cu arma lui de distrugere!“ ² Deodată au apărut şase bărbaţi, venind dinspre drumul Porţii de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit şi s-au oprit în apropierea altarului de bronz.

³ Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat dintre heruvimii de unde era şi a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l-a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in şi care avea călimara la brâu. ⁴ Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei.“

⁵ Iar celorlalţi le-a zis în auzul urechilor mele: „Străbateţi cetatea în urma lui şi ucideţi! Ochii voştri să nu arate milă şi să nu cruţaţi pe nimeni! ⁶ Bătrâni şi tineri, fecioare, copii şi femei, pe toţi să-i ucideţi! Însă de toţi aceia care au primit semnul să nu vă atingeţi! Începeţi chiar din Lăcaşul Meu!“ Aşa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.

⁷ El le-a zis: „Pângăriţi Casa şi umpleţi-i curţile cu morţi! Porniţi!“ Ei au pornit şi au început să ucidă prin cetate. ⁸ În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am strigat, zicând:

– Ah, Stăpâne Doamne! Vei distruge Tu toată rămăşiţa lui Israel, revărsându-Ţi furia peste Ierusalim?

⁹ – Păcatul Casei lui Iuda şi al Casei lui Israel este mare, mi-a zis El, este foarte mare. Ţara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede!“ ¹⁰ De aceea nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.

¹¹ Deodată bărbatul îmbrăcat în haine de in şi cu călimara la brâu s-a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“

Slava lui Dumnezeu părăseşte Templul

10 M-am uitat şi iată că peste întinderea care se afla deasupra capetelor heruvimilor se vedea ceva ca o piatră de safir^[a] care semăna la înfăţişare cu un tron. ² El i-a zis bărbatului îmbrăcat în haine de in astfel: „Intră între roţile de sub heruvimi! Umple-ţi apoi mâinile cu cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi şi împrăştie-i peste cetate!“ L-am văzut cum se duce.

³ În acest timp, heruvimii stăteau în partea dreaptă a Casei, iar norul umpluse curtea interioară. ⁴ Atunci slava Domnului s-a ridicat dintre heruvimi şi s-a oprit deasupra pragului Casei. Norul a umplut Casa şi strălucirea slavei Domnului a umplut curtea. ⁵ Zgomotul făcut de aripile heruvimilor se auzea până în curtea exterioară şi era ca glasul Dumnezeului Atotputernic^[b] când vorbeşte.

⁶ Când i-a poruncit deci bărbatului îmbrăcat în haine de in să meargă să ia cărbuni aprinşi dintre roţi, dintre heruvimi, acesta s-a dus şi s-a oprit lângă roţi. ⁷ Atunci unul dintre heruvimi a întins mâna spre focul care era între ei, a luat cărbuni şi i-a pus în palma celui cu haine de in; acesta i-a luat şi a plecat. ⁸ Undeva, sub aripile heruvimilor, se vedea ceva ca o mână de om.

⁹ M-am uitat şi iată că în apropierea heruvimilor erau patru roţi, o roată în apropierea unui heruvim şi o roată în apropierea următorului heruvim. Înfăţişarea roţilor era ca strălucirea unei pietre de crisolit. ¹⁰ Cele patru roţi aveau aceeaşi înfăţişare, fiecare având aspectul unei roţi care se afla în mijlocul altei roţi. ¹¹ Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcţii fără să se rotească în mers, căci, încotro era îndreptat capul fiecărui heruvim, într-acolo mergeau şi ele, fără să se rotească în mers. ¹² Tot trupul heruvimilor, inclusiv spatele, mâinile, aripile şi roţile – cele patru roţi ale lor – era plin de ochi de jur împrejur. ¹³ Am auzit că roţile erau numite Galgal^[c]. ¹⁴ Fiecare heruvim avea patru feţe: prima faţă era de heruvim, a doua faţă era de om, a treia faţă era de leu, iar a patra faţă era de vultur.

¹⁵ Apoi heruvimii s-au ridicat. Erau aceleaşi fiinţe pe care le văzusem la râul Chebar. ¹⁶ Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile alături de ei, iar când îşi ridicau aripile ca să se înalţe de la pământ, roţile rămâneau tot în apropierea lor. ¹⁷ Când se opreau, se opreau şi ele; când mergeau, mergeau şi ele, căci duhul fiinţelor era în ele.

¹⁸ Slava Domnului a părăsit pragul Casei şi s-a oprit deasupra heruvimilor. ¹⁹ Apoi, sub privirea mea, heruvimii şi-au ridicat aripile şi s-au înălţat de la pământ. Când au plecat ei, au plecat şi roţile împreună cu ei. S-au oprit la intrarea porţii dinspre răsărit a Casei Domnului, slava Dumnezeului lui Israel fiind sus, deasupra lor. ²⁰ Erau aceleaşi fiinţe pe care le văzusem stând sub Dumnezeul lui Israel, la râul Chebar, şi mi-am dat seama că sunt heruvimi. ²¹ Fiecare avea câte patru feţe, câte patru aripi şi ceva de forma unor mâini omeneşti sub aripi. ²² Înfăţişarea feţelor lor era aceeaşi cu a feţelor pe care le văzusem la râul Chebar; aveau aceeaşi înfăţişare şi fiecare mergea în partea în care avea îndreptată faţa.

Judecată asupra conducătorilor lui Israel

11 Apoi Duhul m-a ridicat şi m-a dus la intrarea dinspre răsărit a Casei Domnului. Şi iată că la intrarea porţii erau douăzeci şi cinci de bărbaţi; printre ei i-am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, conducătorii poporului. ² Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sunt oamenii care pun la cale răutatea şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta. ³ Ei zic: «Nu va fi oare în curând vremea potrivită pentru a zidi case?^[d] Cetatea este cazanul, iar noi suntem carnea!» ⁴ De aceea profeţeşte-le, profeţeşte, fiul omului!“

⁵ Duhul Domnului a venit peste mine şi mi-a zis: „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Voi, cei din Casa lui Israel, ziceţi astfel, dar Eu vă cunosc gândurile. ⁶ V-aţi înmulţit crimele în cetatea aceasta şi i-aţi umplut străzile cu cei înjunghiaţi!’

⁷ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Morţii pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia sunt carnea, iar cetatea este cazanul. Cât despre voi, vă voi scoate din mijlocul cetăţii. ⁸ Vă temeţi de sabie, dar sabie voi aduce peste voi, zice Stăpânul Domn. ⁹ Vă voi scoate din mijlocul cetăţii, vă voi da pe mâna străinilor şi Îmi voi împlini judecăţile împotriva voastră. ¹⁰ Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul. ¹¹ Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru şi nici voi nu-i veţi fi carnea, ci vă voi judeca la hotarul lui Israel. ¹² Veţi şti astfel că Eu sunt Domnul, ale Cărui porunci nu le-aţi urmat şi ale Cărui rânduieli nu le-aţi împlinit, ci aţi făcut după rânduielile neamurilor care vă înconjoară.’»“

¹³ În timp ce profeţeam, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas tare, zicând:

– Ah, Stăpâne Doamne, vei nimici Tu chiar şi rămăşiţa lui Israel?

Promisiunea restaurării rămăşiţei

¹⁴ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

¹⁵ – Fiul omului, fraţii tăi, fraţii tăi dintre rudele tale^[e] şi toată Casa lui Israel din exil, toţi aceştia sunt cei despre care locuitorii Ierusalimului zic: „S-au îndepărtat de Domnul! Nouă ne-a fost dată ţara aceasta în stăpânire!“

¹⁶ De aceea spune despre ei astfel: „Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Deşi i-am dus departe printre neamuri şi i-am împrăştiat în ţări străine, totuşi le-am fost un Lăcaş, pentru o vreme, în ţările în care au mers.»“

¹⁷ De aceea să le spui astfel: „Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vă voi strânge dintre popoare, vă voi aduna din ţările în care aţi fost împrăştiaţi şi vă voi da ţara lui Israel.»

¹⁸ Când vor sosi în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile. ¹⁹ Le voi da o inimă neîmpărţită şi voi pune în ei un duh nou. Voi scoate inima de piatră din trupul lor şi le voi da o inimă de carne, ²⁰ ca astfel să urmeze hotărârile Mele, şi totodată să păzească şi să împlinească rânduielile Mele. Vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. ²¹ Cât despre aceia a căror inimă umblă după idolii şi urâciunile lor, le voi întoarce umbletele asupra capetelor lor, zice Stăpânul Domn.“

²² După aceea, heruvimii şi-au ridicat aripile, însoţiţi fiind de roţile care erau în apropierea lor; slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor. ²³ Slava Domnului s-a ridicat din mijlocul cetăţii şi s-a oprit pe muntele de la răsăritul cetăţii. ²⁴ Duhul m-a luat şi m-a dus într-o vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, la exilaţii din Caldeea^[f].

După ce a plecat de la mine vedenia pe care o văzusem, ²⁵ am istorisit exilaţilor toate cuvintele Domnului, care-mi fuseseră descoperite.

Prefigurarea exilului

12 Apoi Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei Case răzvrătite. Ei au ochi să vadă, dar nu văd şi au urechi să audă, dar nu aud, căci sunt un neam de răzvrătiţi.

³ De aceea, fiul omului, fă-ţi bagajul ca pentru exil şi, în timpul zilei, de faţă cu ei, fă-te că pleci în captivitate. Pleacă în văzul lor din locuinţa ta spre un alt loc! Poate vor înţelege că sunt o Casă răzvrătită. ⁴ Să-ţi scoţi afară bagajul ca pentru exil, în timpul zilei, ca să te vadă! Apoi să pleci seara, în văzul lor, cum pleacă exilaţii. ⁵ Să faci o gaură în zid de faţă cu ei şi să scoţi bagajul pe acolo. ⁶ Să-l pui pe umăr, în văzul lor, şi să pleci în amurg. Să-ţi acoperi faţa, ca astfel să nu vezi pământul, căci te fac un semn pentru cei din Casa lui Israel.“

⁷ Am făcut cum mi se poruncise. Mi-am scos afară bagajul în timpul zilei, ca pentru exil, iar seara am făcut o gaură în zid cu propriile mele mâini. Am ieşit în amurg şi mi-am pus pe umăr bagajul, în văzul lor.

⁸ Dimineaţa, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ⁹ „Fiul omului, nu te-a întrebat această Casă a lui Israel, această Casă răzvrătită: «Ce faci?»

¹⁰ Să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Profeţia aceasta se referă la prinţul din Ierusalim şi la toţi cei din Casa lui Israel care locuiesc acolo.»’ ¹¹ Spune-le astfel: «Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor. Vor merge captivi în exil.

¹² În amurg, prinţul lor îşi va pune pe umăr bagajul ca să plece. El va face o gaură în zid ca să iasă, după care îşi va acoperi faţa ca să nu vadă pământul. ¹³ Eu însă Îmi voi arunca năvodul peste el şi el va fi prins în plasa Mea; îl voi aduce în Babilon, în ţara caldeenilor, fără însă să o poată vedea; şi va muri acolo. ¹⁴ Pe toţi cei din jurul lui – ajutoarele şi toate trupele lui – îi voi împrăştia în toate vânturile şi îi voi urmări cu sabia.

¹⁵ Când îi voi împrăştia printre neamuri şi-i voi risipi în ţări străine, vor şti că Eu sunt Domnul. ¹⁶ Voi scăpa însă de sabie, de foamete şi de molimă un anumit număr de bărbaţi, ca să istorisească despre toate urâciunile lor printre neamurile unde vor ajunge. Şi vor şti atunci că Eu sunt Domnul.»“

¹⁷ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁸ „Fiul omului, mănâncă-ţi pâinea tremurând şi bea-ţi apa cu teamă şi nelinişte! ¹⁹ Spune poporului din ţară: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn despre locuitorii Ierusalimului şi despre ţara lui Israel: ‘Îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază, căci ţara va fi jefuită de toate bunurile ei, din cauza violenţei tuturor celor ce locuiesc în ea. ²⁰ Cetăţile locuite vor fi devastate, iar ţara va deveni o paragină. Şi vor şti atunci că Eu sunt Domnul.’»“

Judecata este aproape

²¹ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²² „Fiul omului, ce este cu proverbul acesta pe care-l spuneţi în ţara lui Israel: «Zilele se lungesc şi fiecare viziune rămâne neîmplinită!»? ²³ De aceea spune-le astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Voi face să înceteze acest proverb şi nu-l vor mai spune în Israel!’» În schimb, spune-le astfel: «Zilele se scurtează şi fiecare viziune se va împlini. ²⁴ Căci nu vor mai fi viziuni false şi nici preziceri linguşitoare în mijlocul Casei lui Israel. ²⁵ Eu, Domnul, vorbesc, iar cuvântul pe care-l spun se va împlini şi nu va mai întârzia, deoarece chiar în zilele tale, Casă răzvrătită, voi împlini ceea ce am spus! zice Stăpânul Domn.»“

²⁶ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²⁷ „Fiul omului, cei din Casa lui Israel spun că viziunea pe care o vezi tu se va împlini peste mult timp şi că tu, de fapt, profeţeşti cu privire la nişte vremuri îndepărtate.

²⁸ De aceea spune-le astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Nu va mai întârzia nici un cuvânt de-al Meu! Ceea ce am spus se va împlini! zice Stăpânul Domn.’»“