Beginning
1 Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.
Prima plângere a profetului
2 – Până când, Doamne, voi striga după ajutor
şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
şi Tu nu vei izbăvi?
3 De ce mă faci să privesc nedreptatea?
De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
4 De aceea Legea este fără putere
şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
şi astfel dreptatea este pervertită.
Răspunsul Domnului
5 – Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
pe care n-aţi crede-o
dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
7 Este un popor teribil şi înfricoşător;
îşi are propria lege
şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
8 Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
9 toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.
A doua plângere a profetului
12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
şi taci când cel rău
îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?
2 Voi sta la locul meu de strajă
şi mă voi aşeza în turnul cetăţuii.
Voi veghea ca să văd ce-mi va spune Domnul
şi ce-mi va răspunde cu privire la plângerea mea[i].
Răspunsul Domnului
2 Domnul mi-a răspuns, zicându-mi:
– Scrie viziunea,
graveaz-o clar pe tăbliţe,
pentru ca un herald să poată alerga cu ea[j]!
3 Căci este o viziune care încă aşteaptă vremea împlinirii!
Ea mărturiseşte despre sfârşit şi nu va minţi!
Dacă ţi se pare că întârzie, aşteapt-o,
căci[k] va veni cu siguranţă şi nu va întârzia!
4 Iată, s-a îngâmfat![l]
Nu-i este neprihănit sufletul în el;
însă cel drept va trăi prin credinţa[m] lui.
5 Într-adevăr, vinul[n] îl înşală;
este un om mândru şi niciodată mulţumit[o];
el îşi măreşte pofta ca Locuinţa Morţilor[p]
şi este nesăţios ca moartea,
atunci când strânge la sine toate neamurile
şi adună la sine toate popoarele.
6 Oare nu vor face toate acestea, pe seama lui, zicale, satire şi ghicitori, zicându-se:
„Vai de cel ce adună ce nu este al lui – dar oare până când? –
şi de cel ce se îmbogăţeşte cu lucruri luate drept garanţii[q]!
7 Oare nu se vor ridica dintr-odată cei ce te-au împrumutat[r]?
Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri?
Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.
8 Fiindcă ai jefuit multe neamuri,
toate popoarele care vor rămâne te vor jefui!
Căci ai vărsat sângele oamenilor
şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!
9 Vai de cel ce strânge câştiguri necinstite pentru casa lui,
ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt
şi să scape din mâna nenorocirii!
10 Ţi-ai plănuit, de fapt, ruşinea casei tale;
retezând o mulţime de popoare,
sufletul tău a păcătuit.[s]
11 Căci piatra din zid va striga,
iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde!
12 Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge
şi întemeiază un oraş prin nedreptate!
13 Să nu fie oare de la Domnul Oştirilor[t]
faptul că popoarele se trudesc doar pentru a hrăni focul
şi neamurile se ostenesc pentru nimic?
14 Căci pământul va fi umplut de cunoştinţa slavei Domnului,
aşa cum apele acoperă fundul mării.
15 Vai de cel ce dă semenului său să bea,
de cel care-şi deşartă burduful până-l îmbată[u],
ca să-i vadă goliciunea!
16 Te vei sătura de ruşine, în loc de slavă!
Acum bea şi tu şi clatină-te[v]!
Îţi va veni şi ţie rândul să iei cupa din dreapta Domnului
şi va veni ruşinea şi peste slava ta!
17 Căci violenţa faţă de Liban se va întoarce[w] împotriva ta,
şi nimicirea fiarelor te va îngrozi[x]
din pricină că ai vărsat sângele oamenilor
şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!
18 La ce foloseşte un idol, pe care l-a cioplit făuritorul?
La ce ajută un chip turnat, care învaţă minciuni?
Făuritorul se încrede în propria lui lucrare,
deşi ceea ce a făcut sunt doar nişte idoli muţi.
19 Vai de cel ce zice lemnului: «Trezeşte-te!»
sau pietrei mute: «Scoală-te!»
Poate ea să dea învăţătură?
Iată că este acoperită cu aur şi argint,
dar nu este nici o suflare în ea!
20 Domnul însă este în Templul Său cel sfânt!
Tot pământul să tacă înaintea Lui!“
Rugăciunea profetului
3 Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un şighionot.[y]
2 – Doamne, am auzit de faima Ta!
Lucrările Tale, Doamne, îmi inspiră teamă!
Lucrează şi în cursul acestor ani[z]!
Fă-le cunoscute şi odată cu trecerea acestor ani[aa]!
Dar, la mânie, adu-Ţi aminte de îndurare!
3 Dumnezeu vine[ab] din Teman
şi Cel Sfânt – din muntele Paran.Sela[ac]
Splendoarea Lui acoperă cerurile,
iar lauda Lui umple pământul.
4 Strălucirea Lui este ca lumina
şi din mâna Lui ies raze;
acolo îi este ascunsă puterea.
5 Înaintea Lui merge molima,
iar flacăra calcă pe urmele Sale.
6 El se opreşte şi măsoară[ad] pământul;
se uită şi face popoarele să tremure.
Munţii cei trainici se sfărâmă,
iar dealurile cele vechi se pleacă.
Cărările Lui sunt veşnice.
7 Am văzut corturile lui Cuşan în necaz
şi colibele ţării lui Midian[ae] tremurând.
8 S-a înfuriat oare Domnul pe râuri?
Împotriva râurilor se arată mânia Ta?
Împotriva mării s-a aprins furia Ta,
de ai încălecat pe caii Tăi
şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
9 Arcul Îţi este dezvelit,
iar săgeţile se află sub jurământ, la dispoziţia poruncii Tale.[af]Sela
Tu despici pământul prin râuri.
10 Munţii Te-au văzut şi s-au cutremurat.
Potopul de ape s-a revărsat,
iar adâncul şi-a făcut auzit glasul
şi şi-a înălţat valurile.
11 Soarele şi luna s-au oprit în înălţimi
la sclipirea săgeţilor Tale care pornesc,
la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.
12 Tu străbaţi pământul cu indignare
şi treieri neamurile cu mânie.
13 Ai ieşit ca să-Ţi eliberezi poporul,
ca să-l izbăveşti pe unsul Tău.
Tu ai zdrobit căpetenia din casa[ag] răutăţii,
l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare!Sela
14 I-ai străpuns capul cu propriile-i săgeţi,
atunci când războinicii lui[ah] s-au dezlănţuit ca să ne împrăştie!
Bucuria lor a fost atunci
ca a celor ce-l devorează pe sărac fără să ştie nimeni[ai].
15 Tu păşeşti pe mare cu caii Tăi,
agitând apele cele mari.
16 Când am auzit, mi s-a cutremurat trupul!
La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele!
Mi-a intrat putrezirea în oase
şi am început să tremur din genunchi!
Totuşi voi aştepta liniştit ziua necazului
ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
17 Chiar dacă smochinul nu înfloreşte
şi în vii nu mai este rod,
chiar dacă lipseşte rodul din măslin
şi ogoarele nu mai dau hrană,
chiar dacă turma din ţarc este nimicită
şi nu mai sunt vite în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în Domnul
şi mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19 Domnul, Stăpânul, este tăria mea!
El îmi face picioarele ca ale căprioarelor
şi mă face să păşesc pe înălţimile mele.
Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu corzi.
1 Cuvântul Domnului care a venit la Ţefania, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda:
Iminenţa judecăţii
2 „Voi spulbera totul
de pe faţa pământului! zice Domnul.
3 Voi spulbera oamenii şi animalele,
voi spulbera păsările cerului
şi peştii mării,
pietrele de poticnire[a] şi pe cei răi împreună cu ele[b]!
Îi voi nimici pe oameni de pe faţa pământului! zice Domnul.
Judecată împotriva lui Iuda
4 Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda
şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului!
Voi distruge din acest loc orice urmă de închinare la Baal[c]
şi numele preoţilor idolatri[d],
5 pe cei ce se închină pe acoperişuri
oştirii cerului,
pe cei ce se închină jurând pe Domnul,
dar care jură şi pe Moleh[e],
6 pe cei care s-au abătut de la Domnul
şi pe cei care nu-L mai caută pe Domnul,
nici nu mai întreabă de El!
7 Să se facă tăcere înaintea Stăpânului Domn,
fiindcă ziua Domnului este aproape!
Domnul a pregătit o jertfă[f]
şi Şi-a pus deoparte oaspeţii.
8 În ziua jertfei Domnului,
îi voi pedepsi pe prinţi
şi pe fiii regelui,
şi pe toţi cei ce poartă
haine străine!
9 În ziua aceea îi voi pedepsi
pe toţi cei ce sar peste prag[g],
care umplu templul zeilor lor[h]
cu violenţă şi înşelăciune!“
10 „În ziua aceea, zice Domnul,
se va auzi un strigăt de durere dinspre Poarta Peştilor,
un urlet dinspre cartierul cel nou[i]
şi un mare măcel dinspre dealuri.
11 Jeliţi, locuitori ai Macteşului[j],
căci toţi negustorii sunt distruşi,
toţi cei ce vând pe[k] argint sunt nimiciţi!
12 În vremea aceea,
voi răscoli Ierusalimul cu felinare
şi-i voi pedepsi pe cei mulţumiţi[l],
pe cei ce sunt ca vinul care se îngroaşă pe drojdiile lui[m],
pe cei care zic în inimile lor:
«Domnul nu va face nici bine,
dar nu va face nici rău!»
13 Averea lor va fi de jaf,
iar casele lor vor fi pustiite.
Îşi vor zidi case,
dar nu vor locui în ele!
Îşi vor planta vii,
dar nu le vor bea vinul!
Ziua cea mare a Domnului
14 Ziua cea mare a Domnului este aproape;
este aproape şi se grăbeşte să vină!
Vuietul zilei Domnului este amarnic;
la fel este şi urletul celui viteaz acolo.
15 Ziua aceea va fi o zi a furiei,
o zi de necaz şi strâmtorare,
o zi de pustiire şi distrugere,
o zi de întuneric şi negură,
o zi cu nori şi întunecime,
16 o zi a trâmbiţei şi a strigătului de război
împotriva cetăţilor fortificate
şi a turnurilor înalte!
17 Voi aduce un aşa necaz asupra oamenilor,
încât vor bâjbâi ca nişte orbi,
căci au păcătuit împotriva Domnului.
Sângele le va fi vărsat ca praful,
iar măruntaiele − ca balega.
18 Nici argintul şi nici aurul lor
nu vor putea să-i scape
în ziua furiei Domnului!
Întreaga ţară[n] va fi mistuită
de focul geloziei Sale,
căci El va aduce cu siguranţă o nimicire grabnică
asupra tuturor locuitorilor ţării[o].“
2 „Strângeţi-vă laolaltă, adunaţi-vă,
neam fără ruşine,
2 până nu se împlineşte hotărârea,
până nu trece timpul ca pleava,
până nu vine peste tine mânia aprigă a Domnului
şi până nu te ajunge ziua mâniei Domnului!
3 Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară,
voi, care împliniţi poruncile Lui!
Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia!
Poate că aşa veţi fi cruţaţi[p]
în ziua mâniei Domnului!
Judecată împotriva Filistiei
4 Gaza va fi părăsită[q],
iar Aşchelonul va fi lăsat în ruină.
Cei din Aşdod vor fi izgoniţi[r] ziua-n amiaza mare,
iar Ekronul va fi dezrădăcinat[s].
5 Vai de cei ce locuiesc pe malul mării,
vai de neamul cheretiţilor!
Canaanule, ţară a filistenilor,
Cuvântul Domnului este împotriva ta!“
„Te voi distruge
şi vei rămâne fără locuitori!“
6 „Malul mării va ajunge păşuni,
izlazuri[t] pentru păstori
şi ţarcuri pentru oi.
7 Malul acesta va fi pentru rămăşiţa casei lui Iuda!
Acolo vor găsi ei păşune.
Seara se vor odihni
în casele Aşchelonului,
căci Domnul, Dumnezeul lor, le va purta de grijă
şi le va aduce înapoi captivii.“
Judecată împotriva Moabului şi Amonului
8 „Am auzit batjocurile Moabului
şi insultele amoniţilor
care Mi-au defăimat poporul
şi s-au semeţit împotriva hotarelor lui!
9 De aceea, viu sunt Eu,
zice Domnul Oştirilor[u],
Dumnezeul lui Israel,
că Moab va fi ca Sodoma,
iar amoniţii ca Gomora,
un loc plin cu buruieni şi cu gropi de sare,
un pustiu pe vecie!
Rămăşiţa poporului Meu îi va prăda
şi supravieţuitorii neamului Meu îi vor stăpâni.“
10 „Aceasta le va fi plata pentru mândria lor,
căci au fost batjocoritori şi s-au semeţit
împotriva poporului Domnului Oştirilor.
11 Domnul Se va arăta înfricoşător faţă de ei,
căci El îi va nimici[v] pe toţi zeii pământului!
Înaintea Lui se vor închina, fiecare în locul ei,
toate neamurile ostroavelor.“
Judecată împotriva cuşiţilor şi asirienilor
12 „Chiar şi voi, cuşiţilor[w],
veţi fi străpunşi de sabia Mea!“
13 „Domnul Îşi va întinde mâna împotriva celor din nord
şi va nimici Asiria.
El va preface Ninive într-o ruină,
într-un loc uscat, ca un deşert!
14 Turmele[x] se vor odihni în mijlocul ei,
precum şi tot felul de animale sălbatice[y];
ciuşul şi bufniţa[z] vor înnopta între capitelurile stâlpilor ei,
iar ţipătul lor se va auzi prin ferestre.
Molozul va fi în pragul porţilor ei,
căci lucrările din cedru vor fi despuiate[aa].
15 Iată dar cetatea cea veselă,
care trăia fără grijă
şi care îşi zicea în inima ei:
«Doar eu şi nimeni altcineva!»
Ce ruină s-a ales de ea!
A ajuns un culcuş pentru fiarele sălbatice!
Toţi cei ce trec pe lângă ea fluieră
şi o arată cu mâna.
Păcatul şi restaurarea Ierusalimului
3 Vai de cetatea asupritoare,
răzvrătită şi pângărită!
2 Ea n-ascultă de nici un glas,
nu primeşte nici o disciplinare.
Ea nu se încrede în Domnul,
nu se apropie de Dumnezeul ei.
3 Conducătorii ei sunt ca nişte lei care răcnesc;
judecătorii ei sunt ca nişte lupi seara,
care nu lasă nimic până dimineaţă.
4 Profeţii ei sunt aroganţi[ab],
sunt nişte oameni înşelători.
Preoţii ei pângăresc ceea ce este sfânt[ac]
şi calcă în mod violent Legea.
5 Domnul este cel drept în mijlocul ei
şi El nu săvârşeşte nici o nedreptate.
În fiecare dimineaţă Îşi împarte judecata,
în fiecare zori de zi, fără greşeală[ad],
însă cel nedrept nu ştie de ruşine.“
6 „Am nimicit neamuri!
Turnurile le sunt în ruină!
Le-am pustiit drumurile!
Acum nimeni nu mai umblă pe ele.
Cetăţile le sunt distruse
şi au rămas fără oameni, fără locuitori.
7 Am zis: «Cu siguranţă te[ae] vei teme de Mine,
vei primi disciplinarea!»
Astfel, locuinţa nu i-ar fi fost nimicită
şi n-ar fi venit peste ea toate pedepsele Mele!
Dar ei au fost tot mai dornici
să se strice prin toate faptele lor.
8 De aceea, aşteptaţi-Mă numai, zice Domnul,
până în ziua în care Mă voi scula să mărturisesc[af],
căci am hotărât să adun neamurile,
să strâng regatele
ca să-Mi revărs asupra lor indignarea,
toată aprinderea mâniei Mele!
Tot pământul va fi mistuit
de focul geloziei Mele!
9 Atunci le voi da popoarelor buze curate,
pentru ca toţi să cheme Numele Domnului
şi să-I slujească umăr la umăr.
10 De dincolo de râurile din Cuş[ag],
închinătorii Mei, fiica celor risipiţi ai Mei[ah],
Îmi vor aduce daruri de mâncare.
11 În ziua aceea nu vei mai fi făcută de ruşine
de toate faptele prin care ai păcătuit împotriva Mea,
căci atunci îi voi scoate din mijlocul tău
pe cei trufaşi,
iar tu nu te vei mai îngâmfa vreodată
pe muntele Meu cel sfânt!
12 Dar voi lăsa în mijlocul tău
un popor smerit şi puţin la număr,
care va căuta adăpost în Numele Domnului.
13 Rămăşiţa lui Israel nu va mai săvârşi nedreptatea;
aceştia nu vor mai spune minciuni
şi în gura lor nu se va mai găsi
o limbă înşelătoare.
Ei vor găsi păşune, se vor odihni
şi nimeni nu-i va mai îngrozi.“
Cântec de veselie
14 „Strigă de bucurie, fiică a Sionului!
Strigă tare, Israele!
Veseleşte-te şi bucură-te din toată inima,
fiică a Ierusalimului!
15 Domnul a îndepărtat judecata de la tine,
El l-a izgonit pe duşmanul tău.
Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău;
nu te vei mai teme vreodată de vreun rău!
16 În ziua aceea se va zice Ierusalimului:
«Nu te teme, Sioane!
Să nu-ţi slăbească mâinile!
17 Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău,
ca un viteaz care poate izbăvi!
El se va bucura de tine nespus,
te va linişti cu dragostea Lui
şi va striga de veselie din pricina ta.»“
18 „Îi voi aduna
pe cei ce sunt trişti din cauza adunărilor de sărbătoare;
din tine îşi trag obârşia.
Povara de pe umerii tăi era o ruşine.[ai]
19 Iată, în vremea aceea îi voi pedepsi
pe toţi cei ce te-au asuprit!
Îi voi izbăvi pe cei şchiopi
şi-i voi aduna pe cei ce au fost izgoniţi!
Le voi da cinste şi renume
în toate ţările unde au fost făcuţi de ruşine.
20 În vremea aceea vă voi aduce înapoi!
În vremea aceea vă voi strânge!
Vă voi face parte de renume şi cinste
între toate popoarele pământului,
când vă voi aduce înapoi captivii
înaintea ochilor voştri, zice Domnul.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.