Beginning

Vlăstarul Domnului

23 „Vai de păstorii care distrug şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul. ² De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul Meu: «Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu le-aţi îngrijit, vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre, zice Domnul. ³ Eu Însumi voi aduna rămăşiţa turmei Mele din toate ţările în care am izgonit-o şi o voi aduce înapoi în păşunea ei, unde va rodi şi se va înmulţi. ⁴ Voi pune peste ea păstori care o vor paşte. Nu îi va mai fi teamă, nici groază şi nici o oaie nu va mai lipsi din ea, zice Domnul.»

⁷ De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, Care i-a scos pe israeliţi din ţara Egiptului’, ⁸ ci: ‘Viu este Domnul, Care a scos şi a adus înapoi pe urmaşii Casei lui Israel din nord şi din toate ţările în care îi risipise!’ Atunci ei vor locui în propria lor ţară.»“

Mesaj cu privire la profeţi

⁹ Cu privire la profeţi:

¹⁵ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor despre profeţi:

¹⁶ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

²⁵ Am auzit ce spun profeţii care profeţesc minciuni în Numele Meu. Ei zic: «Am avut un vis! Am avut un vis!» ²⁶ Până când vor continua profeţii aceştia să profeţească minciunile şi înşelătoriile minţii lor? ²⁷ Ei cred că prin visele pe care şi le povestesc unul altuia îl vor face pe poporul Meu să-Mi uite Numele, tot aşa cum strămoşii lor Mi-au uitat Numele în favoarea lui Baal. ²⁸ Profetul care a avut un vis să istorisească visul, dar cel care are Cuvântul Meu, să vestească acel Cuvânt întocmai. Căci ce au a face paiele cu grânele? zice Domnul. ²⁹ Nu este Cuvântul Meu ca un foc şi ca un ciocan care sfărâmă stânca în bucăţi? zice Domnul.

³⁰ De aceea, iată, sunt împotriva profeţilor care-şi fură unul altuia cuvintele aşa zis ale Mele, spune Domnul. ³¹ Da, zice Domnul, sunt împotriva profeţilor care iau cuvântul lor şi-l profeţesc drept Cuvânt al Meu! ³² Sunt împotriva celor ce profeţesc vise mincinoase, zice Domnul. Ei le istorisesc şi rătăcesc astfel pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala lor. Nu Eu i-am trimis şi nu Eu le-am poruncit. Ei nu sunt de nici un folos pentru poporul acesta, zice Domnul.

³³ Dacă cineva din poporul acesta, sau un profet, sau un preot te va întreba: «Care este oracolul^[c] Domnului?», să le spui: «Ce oracol^[d]? Vă voi lepăda!», zice Domnul. ³⁴ Iar pe profetul, preotul sau altcineva din popor care va zice: «Acesta este oracolul Domnului!», îl voi pedepsi Eu, atât pe acel om, cât şi pe familia lui. ³⁵ Fiecare să zică prietenului sau fratelui său: «Ce a răspuns Domnul?» sau: «Ce a zis Domnul?» ³⁶ Dar să nu mai ziceţi: «Acesta este oracolul Domnului!», căci cuvântul celui ce spune acestea, devine propriul lui oracol^[e] şi astfel voi pervertiţi cuvintele Dumnezeului celui Viu, Domnul Oştirilor, Dumnezeul nostru. ³⁷ Deci să zici profetului astfel: «Ce ţi-a răspuns Domnul?» sau: «Ce ţi-a vorbit Domnul?» ³⁸ Dacă însă veţi mai zice: «Acesta este oracolul Domnului!», iată ce spune Domnul: «Pentru că aţi folosit cuvintele: ‘Acesta este oracolul Domnului!’, când Eu v-am spus să nu le mai folosiţi, ³⁹ iată, vă voi uita de tot şi vă voi lepăda din prezenţa Mea, atât pe voi, cât şi cetatea pe care v-am dat-o vouă şi strămoşilor voştri. ⁴⁰ Voi pune peste voi o batjocură şi o ruşine veşnică, care nu vor fi uitate.»“

Smochinele cele bune şi cele rele

24 După ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, i-a dus în captivitate din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin^[f], fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, pe conducătorii lui Iuda, pe tâmplari şi pe fierari, Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine, aşezate înaintea Templului Domnului. ² Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele timpurii, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, atât de rele încât nu puteau fi mâncate.

³ Domnul m-a întrebat:

– Ce vezi, Ieremia?

Eu am răspuns:

– Nişte smochine. Cele ce arată bine sunt foarte bune, dar cele ce arată rău sunt atât de rele încât nu pot fi mâncate.

⁴ Apoi Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

⁵ – Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Aşa cum ai recunoscut tu aceste smochine bune, tot aşa îi voi recunoaşte şi Eu, ca să le arăt îndurare, pe exilaţii lui Iuda, pe care i-am alungat din locul acesta în ţara caldeenilor.

⁶ Ochii Mei vor veghea asupra lor ca să le fac bine, şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta. Îi voi clădi şi nu-i voi mai dărâma; îi voi planta şi nu-i voi mai smulge. ⁷ Le voi da o inimă ca să Mă cunoască, căci Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, căci se vor întoarce la Mine din toată inima lor.

⁸ Dar pe Zedechia, regele lui Iuda, pe conducătorii poporului, pe rămăşiţa Ierusalimului, pe cei care au mai rămas în ţară şi pe cei care locuiesc în ţara Egiptului îi voi face ca smochinele cele rele, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul.

⁹ Îi voi face o pricină de groază şi de nenorocire pentru toate regatele pământului, un motiv de ruşine, de pomină, de batjocură şi de blestem în toate locurile unde îi voi izgoni. ¹⁰ Voi trimite printre ei sabia, foametea şi molima până vor pieri din ţara pe care le-am dat-o lor şi strămoşilor lor.“

Şaptezeci de ani de exil

25 Cuvântul care a venit la Ieremia cu privire la tot poporul lui Iuda în al patrulea an de domnie al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda; era totodată primul an de domnie al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului.

² Ieremia, profetul, a vorbit întregului popor al lui Iuda şi tuturor locuitorilor Ierusalimului şi le-a zis: ³ „Timp de douăzeci şi trei de ani – din anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, şi până în ziua de azi – Cuvântul Domnului a venit la mine şi eu vi l-am vestit iarăşi şi iarăşi, dar voi nu aţi luat aminte.

⁴ Domnul i-a trimis iarăşi şi iarăşi pe toţi slujitorii Lui, profeţii, dar voi n-aţi ascultat şi nu v-aţi plecat urechea să luaţi aminte. ⁵ Ei au spus: «Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre şi astfel veţi putea rămâne în ţara pe care Domnul v-a dat-o vouă şi strămoşilor voştri, din veşnicie în veşnicie. ⁶ Nu vă duceţi după alţi dumnezei ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor. Nu Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre şi astfel nu vă voi face nimic rău.» ⁷ Dar voi nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci, prin lucrarea mâinilor voastre, M-aţi provocat la mânie şi v-aţi făcut rău vouă înşivă.

⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor: «Pentru că nu aţi ascultat de cuvintele Mele, ⁹ voi strânge toate clanurile din nord, zice Domnul, şi pe slujitorul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi îi voi aduce împotriva acestei ţări, împotriva locuitorilor ei şi împotriva tuturor neamurilor de jur împrejur. Le voi distruge cu desăvârşire^[g] şi le voi preface într-o pricină de groază şi de batjocură, într-o ruină veşnică. ¹⁰ Voi face să le piară strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, glasul mirelui şi al miresei, zgomotul râşniţei şi lumina lămpii. ¹¹ Toată ţara aceasta va deveni un loc pustiu şi îngrozitor şi toate neamurile acestea vor sluji împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani. ¹² Dar când se vor împlini cei şaptezeci de ani, îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul lui, ţara caldeenilor, pentru nelegiuirea lor, zice Domnul. O voi preface într-o ruină veşnică. ¹³ Voi aduce peste ea toate lucrurile pe care le-am rostit împotriva ei, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a fost profeţit de Ieremia împotriva tuturor neamurilor. ¹⁴ Căci ei vor fi înrobiţi de multe neamuri şi de regi puternici. Le voi răsplăti după faptele şi după lucrarea mâinilor lor.»“

Cupa mâniei Domnului

¹⁵ „Aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Ia din mâna Mea această cupă plină cu vinul mâniei Mele şi dă-l să-l bea la toate neamurile la care te trimit. ¹⁶ Când îl vor bea, vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite printre ei.» ¹⁷ Eu am luat cupa din mâna Domnului ca să le dau să bea tuturor neamurilor la care m-a trimis Domnul: ¹⁸ Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, regilor şi conducătorilor lui, ca să le prefacă în ruină, într-o pricină de groază, de batjocură şi de blestem, ca în ziua de azi; ¹⁹ lui Faraon, monarhul Egiptului, slujitorilor lui, conducătorilor lui, întregului său popor ²⁰ şi întregului amestec de popoare de acolo, tuturor regilor ţării Uţ, tuturor regilor filistenilor, – cei ai Aşchelonului, ai Gazei, ai Ekronului şi ai rămăşiţei Aşdodului –, ²¹ Edomului, Moabului şi fiilor lui Amon; ²² tuturor regilor Tirului şi Sidonului, regilor ostroavelor de dincolo de mare; ²³ Dedanului, Temei, Buzului şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii^[h]; ²⁴ tuturor regilor Arabiei şi tuturor regilor amestecului de popoare care locuiesc în pustie; ²⁵ tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului şi Mediei; ²⁶ tuturor regilor din nord, de aproape şi de departe, şi unora şi altora, tuturor regatelor de pe faţa pământului. După ei va bea şi împăratul Şeşakului^[i].

²⁷ Să le spui că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Beţi, îmbătaţi-vă, vomaţi şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!»

²⁸ Dacă vor refuza să ia cupa din mâna ta şi s-o bea, să le spui că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «O veţi bea cu siguranţă! ²⁹ Căci iată, încep să aduc nenorocirea în cetatea peste care este chemat Numele Meu! Şi voi să rămâneţi nepedepsiţi?! Nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema sabia împotriva tuturor locuitorilor pământului, zice Domnul Oştirilor.»

³⁰ Iar tu, să profeţeşti împotriva lor toate aceste cuvinte şi să le spui:

³² „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

³³ În ziua aceea, cei pe care-i va ucide Domnul vor fi peste tot – de la un capăt al pământului la celălalt. Nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului.