Beginning
Domnul vorbeşte
38 Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:
2 „Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul,
prin cuvântări lipsite de cunoştinţă?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un bărbat,
ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai când am aşezat temeliile pământului?
Spune, dacă ai pricepere!
5 Cine i-a hotărât măsurile? Ştii?
Cine a întins sfoara de măsurat peste el?
6 Pe ce îi sunt sprijinite temeliile
şi cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii cântau împreună
şi toţi fiii lui Dumnezeu[a] strigau de bucurie?
8 Cine a închis marea cu porţi,
când a ţâşnit din pântece,
9 când i-am făcut îmbrăcăminte din nori
şi am înfăşat-o în întuneric gros,
10 când i-am pus hotare,
zăvoare şi porţi,
11 când i-am zis: «Până aici să vii, să nu treci mai departe,
aici să se oprească mândria valurilor tale!»?
12 Ai poruncit tu vreodată dimineţii
sau ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să prindă pământul de margini
şi să-i scuture pe cei răi de pe el?
14 Pământul ia forma lutului sub o pecete;
înfăţisarea lui este ca cea a unei haine.
15 Lumina este luată de la cei răi
şi braţul lor cel ridicat este zdrobit.
16 Ai fost tu la izvoarele mării
sau te-ai plimbat[b] tu prin adâncurile ei?
17 Ţi-au fost arătate porţile morţii
sau ai văzut tu porţile umbrei morţii[c]?
18 Pricepi tu cât de larg este pământul?
Vorbeşte dacă ştii toate aceste lucruri.
19 Unde este calea către locuinţa luminii
şi unde este locuinţa întunericului?
20 Poţi să le duci tu la hotarul lor
şi cunoşti tu căile către casa lor?
21 Cu siguranţă, ar trebui să ştii, căci doar erai deja născut!
Şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai intrat tu în cămările zăpezii
sau ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care Eu le-am păstrat pentru vreme de necaz,
pentru ziua de luptă şi de război?
24 Unde este calea către locul de unde iese fulgerul[d]?
De unde este împrăştiat vântul de răsărit pe pământ?
25 Cine deschide o cale pentru ploaie
şi o cărare pentru trăsnet,
26 ca să ude pământul nelocuit,
deşertul în care nu trăieşte nimeni,
27 ca să adape pământul pustiit
şi să facă să încolţească iarba?
28 Are ploaia tată?
Sau cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din care pântece iese gheaţa
şi cine naşte bruma cerului
30 când apele se fac tari ca piatra
şi când îngheaţă faţa adâncului?
31 Poţi tu lega lanţul Pleiadelor[e]
sau poţi să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Poţi face să răsară constelaţiile[f] la vremea lor
sau poţi să călăuzeşti Ursul cu puii săi?
33 Cunoşti tu legile cerului?
Poţi hotărî stăpânirea Lui[g] asupra pământului?
34 Poţi să-ţi înalţi glasul până la nori
şi să te acoperi cu un şuvoi de apă?
35 Poţi tu trimite fulgere ca astfel ele să plece?
Îţi spun ele: «Iată-ne»!
36 Cine a pus înţelepciunea în locuri lăuntrice
şi a dat pricepere minţii[h]?
37 Cine are înţelepciune să numere norii?
Cine poate vărsa burdufurile cerurilor,
38 pentru ca praful să se facă noroi
şi bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
39 Poţi tu vâna prada pentru leoaică
sau poţi să potoleşti pofta leilor tineri,
40 când stau ghemuiţi în viziunile lor
sau când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana,
când puii lui strigă către Dumnezeu
şi rătăcesc din lipsă de hrană?
39 Ştii tu când nasc caprele de munte?
Vezi tu când zămislesc cerboaicele?
2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate,
ştii tu vremea când trebuie să nască?
3 Ele se pleacă şi-şi fată puii
şi durerile lor se sfârşesc.
4 Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie;
se duc şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i-a desfăcut legăturile?
6 I-am dat pustia drept casă,
ţinutul sărat[i] drept locuinţă.
7 Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână.
8 Străbate munţii pentru păşune
şi caută tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă,
va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12 Crezi tu că se va reîntoarce
şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?
13 Aripile struţului bat cu bucurie,
deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.
14 El îşi lasă ouăle în pământ,
le lasă să se încălzească în nisip,
15 uitând că piciorul cuiva le poate sparge
şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
16 Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui,
nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,
17 pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune,
nici nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se ridică şi fuge,
râde de cal şi de călăreţul lui.
19 Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă
şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?
21 Mândru de puterea lui, el scurmă valea
şi se aruncă asupra celor înarmaţi.
22 Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic;
nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Tolba cu săgeţi zăngăne pe el,
lancea şi suliţa strălucesc.
24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.
25 La sunetul trâmbiţei el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.
26 Prin înţelepciunea ta zboară şoimul
şi îşi întinde aripile spre sud?
27 La porunca ta se înalţă vulturul
şi îşi face cuibul pe înălţimi?
28 El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa,
pe vârful stâncilor şi pe întărituri.
29 De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30 Puii lui îi beau sângele;
unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.