Beginning
Primul discurs al lui Bildad din Şuah
8 Atunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când vei mai vorbi astfel
şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?
3 Oare va perverti Dumnezeu judecata dreaptă?
Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
El i-a pedepsit pentru păcatul lor.
5 Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu
şi te rogi Celui Atotputernic,
6 dacă eşti curat şi drept,
cu siguranţă, El Însuşi te va apăra
şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.
7 Deşi începutul tău a fost neînsemnat,
zilele tale de pe urmă vor fi prospere.
8 Întreabă generaţiile anterioare
şi află ce-au învăţat părinţii lor,
9 pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic,
iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
10 Oare nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune
şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?
11 Creşte papirusul unde nu este mlaştină?
Creşte trestia unde nu este apă?
12 Pe când este încă verde şi netăiată,
se usucă mai repede ca iarba.
13 Aşa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu;
aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.
14 Încrederea lui este ca un fir subţire[a]
şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.
15 Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare,
se prinde de ea, dar ea nu ţine.
16 El este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui,
care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,
17 îşi ţese rădăcinile printre pietre,
caută un loc între stânci.
18 Dar când e smulsă din locul ei,
locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»
19 Aceasta este bucuria căii ei[b],
iar din pământ vor răsări altele.[c]
20 Nu, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat,
nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.
21 El va umple din nou cu râsete gura ta,
şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.
22 Cei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine
şi cortul celui rău nu va mai fi.“
Răspunsul lui Iov
9 Iov a răspuns:
2 „Da, ştiu că aşa e,
dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă s-ar certa cineva cu El,
din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.
4 El are o inimă înţeleaptă şi o putere mare.
Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?
5 El mută munţii fără ca aceştia să ştie
când îi răstoarnă în mânia Sa.
6 El scutură pământul din locul său
şi face ca stâlpii să-i tremure.
7 El porunceşte soarelui şi nu mai răsare;
El acoperă lumina stelelor.
8 El singur întinde cerurile
şi calcă pe valurile mării.
9 El a făcut Ursul şi Orionul,
Pleiadele şi constelaţiile sudului.
10 El face lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea,
trece şi nu-mi dau seama.
12 Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri?
Cine-I poate spune: «Ce faci?»
13 Dumnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia;
chiar şi oştile lui Rahab[d] Îi sunt supuse.
14 Deci cum pot eu să-I răspund,
cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?
15 Chiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde,
nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.
16 Dacă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde,
n-aş crede că mi-a ascultat glasul.
17 El mă zdrobeşte printr-o furtună
şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.
18 Nu mă lasă să-mi trag suflarea,
ci mă umple de amărăciune.
19 Dacă e vorba de putere, El e puternic;
dacă e vorba de judecată, cine-L[e] poate convoca la judecată?
20 Chiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna;
oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.
21 Sunt nevinovat, dar nu mai ţin la mine.
Îmi dispreţuiesc viaţa.
22 Îmi e tot una, de aceea zic:
«El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»
23 Şi măcar de ar aduce biciul imediat moartea, …
dar El râde de durerea celui nevinovat.
24 Când o ţară e dată pe mâna celui rău,
El acoperă ochii judecătorilor lui.
Dacă nu El, atunci cine?
25 Zilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul;
zboară fără să fi văzut fericirea.
26 Trec ca o luntre de papirus pe apă,
ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,
28 atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele,
pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.
29 Dacă tot voi fi condamnat,
de ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m-aş spăla cu săpun[f]
şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi şi hainele de mine.
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
şi să putem merge împreună la judecată.
33 Şi nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,
34 ca astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua
şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35 Atunci aş vorbi fără să mă mai tem de El,
însă nu aşa mi se întâmplă.
10 Sunt dezgustat de viaţa mea.
De aceea voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!
Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?
3 Îţi place să mă asupreşti,
să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale,
în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?
4 Ai Tu ochi de carne?
Vezi Tu aşa cum văd oamenii?
5 Sunt zilele Tale ca zilele omului
sau anii Tăi ca anii lui,
6 ca să-mi cauţi nedreptatea
şi să-mi cercetezi păcatul,
7 deşi Tu ştii că sunt nevinovat
şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8 Mâinile Tale m-au modelat şi m-au făcut,
iar acum te întorci să mă distrugi?
9 Adu-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut!
Vrei acum să mă faci din nou ţărână?
10 N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele
şi închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele şi cu carne
şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.
12 Mi-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare[g],
iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.
13 Iată totuşi ce ai ascuns în inima Ta
şi ce ştiu că aveai de gând:
14 ca, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti
şi să nu-mi ierţi vina.
15 Dacă sunt rău, vai de mine!
Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul,
pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în[h] necaz.
16 Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu
şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.
17 Aduci mai mulţi martori împotriva mea,
mânia Ta creşte faţă de mine
şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.
18 De ce m-ai scos din pântecele mamei mele?
O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!
19 Aş fi ca şi cum n-aş fi fost,
purtat din pântece drept în mormânt.
20 Oare nu-mi sunt puţine zilele?
Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere
21 înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,
în ţara întunericului şi a umbrei morţii,
22 în ţara nopţii întunecate,
a umbrei adânci[i] şi a dezordinii,
unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.