Beginning
Prolog
1 În ţara Uţ, trăia odată un om al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru şi drept; el se temea de Dumnezeu şi se ferea de rău. 2 I s-au născut şapte fii şi trei fiice. 3 El avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgari şi un număr mare de slujitori. Era cel mai însemnat om dintre toţi locuitorii Răsăritului. 4 Fiii lui obişnuiau să meargă şi să ţină, pe rând, câte un ospăţ în casa fiecăruia în parte; ei le chemau şi pe cele trei surori ale lor ca să mănânce şi să bea împreună cu ei. 5 Când se termina câte un şir de ospeţe, Iov îi chema şi îi sfinţea. El se trezea dimineaţa devreme şi aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Aşa obişnuia Iov să facă.
Prima încercare a lui Iov
6 Într-o zi, fiii[a] lui Dumnezeu au venit pentru a se înfăţişa înaintea Domnului. Satan[b] a venit şi el în mijlocul lor. 7 Domnul l-a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan i-a răspuns Domnului:
– De la cutreieratul pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.
8 Domnul l-a întrebat pe Satan:
– L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai e nimeni ca el pe pământ, un om curat la suflet, drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău.
9 Atunci Satan I-a răspuns Domnului:
– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-ai împrejmuit Tu pe el, casa lui şi tot ceea ce are cu ocrotirea Ta? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui i s-au înmulţit în ţară. 11 Dar ia întinde-Ţi mâna acum şi atinge-te de tot ce are şi vei vedea că Te va blestema în faţă.
12 Domnul i-a răspuns lui Satan:
– Iată, îţi dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ţi întinzi mâna!
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.
13 Într-o zi, în timp ce fiii şi fiicele sale mâncau şi beau vin în casa fiului cel mare, întâiul născut, 14 a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgăriţele păşteau lângă ei, 15 nişte sabeeni[c] s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 16 În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit şi i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile şi slujitorii, i-a ars de tot. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 17 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Nişte caldeeni[d], împărţiţi în trei cete, au năvălit, ţi-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 18 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Fiii şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19 Dintr-odată un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colţuri ale casei şi astfel casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“
20 Atunci Iov s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia şi şi-a ras capul. A căzut la pământ, s-a închinat 21 şi a zis:
„Gol am ieşit din pântecele mamei mele
şi gol mă voi întoarce în pământ[e]!
Domnul a dat, Domnul a luat,
fie Numele Domnului binecuvântat!“
22 În toate acestea Iov n-a păcătuit, n-a aruncat vina asupra lui Dumnezeu.
A doua încercare a lui Iov
2 Într-o altă zi, fiii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului. Satan a venit şi el în mijlocul lor pentru a se înfăţişa înaintea Domnului. 2 Domnul l-a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan I-a răspuns:
– De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.
3 Domnul i-a zis lui Satan:
– L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru şi drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău. Chiar şi acum, el rămâne neclintit în curăţia lui, deşi M-ai stârnit împotriva lui ca să-l distrug fără motiv.
4 Atunci Satan I-a răspuns Domnului:
– Piele pentru piele[f]! Omul dă tot ce are pentru viaţa sa. 5 Ia întinde-Ţi mâna şi atinge-te de carnea lui şi de oasele lui şi vei vedea că Te va blestema în faţă!
6 Domnul i-a răspuns lui Satan:
– Iată, ţi-l dau pe mână, numai cruţă-i viaţa!
7 Satan a ieşit din prezenţa Domnului şi l-a umplut pe Iov de bube dureroase din talpa piciorului până-n creştetul capului. 8 Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine şi s-a aşezat în cenuşă.
9 Atunci soţia lui i-a zis:
– Încă rămâi neclintit în curăţia ta? Blestemă-L pe Dumnezeu şi mori!
10 El i-a răspuns:
– Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele şi să nu primim şi răul?
În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele sale.
Cei trei prieteni ai lui Iov
11 Trei prieteni de-ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamat, au auzit de nenorocirea care s-a abătut asupra lui şi s-au înţeles să meargă împreună la el, pentru a-l mângâia sufleteşte şi a-l îmbărbăta. 12 Când şi-au ridicat privirea de departe, abia l-au mai recunoscut. Ei au început să se tânguie şi să plângă. Şi-au sfâşiat mantiile şi şi-au presărat ţărână pe cap. 13 S-au aşezat lângă el pe pământ şi au rămas aşa vreme de şapte zile şi şapte nopţi. Aceştia n-au scos nici un cuvânt, căci vedeau cât de mare îi era durerea.
Plângerea lui Iov
3 După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut. 2 Iov a zis:
3 „Să piară ziua în care m-am născut
şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5 Negura şi bezna[g] să o cuprindă,
norii să o acopere,
întunecimea zilei să o înspăimânte!
6 Întunericul să stăpânească noaptea aceea!
Să nu se bucure între zilele din an,
să nu fie numărată între luni!
7 Da, noaptea aceea să fie stearpă,
să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele[h],
de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul[i]!
9 Stelele zorilor ei să fie întunecate,
să dorească lumina, dar să nu o primească!
Să nu vadă pleoapele dimineţii,
10 pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele
şi n-a ascuns necazul de ochii mei.
11 De ce n-am murit la naştere
şi n-am pierit când am ieşit din pântece?
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
şi sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aş fi stat culcat şi liniştit,
aş fi dormit şi m-aş fi odihnit
14 cu împăraţii şi sfetnicii pământului,
care şi-au zidit falnice morminte,
15 cu prinţii care au avut aur,
care şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură,
ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Acolo cei răi nu te mai necăjesc
şi acolo cei obosiţi se odihnesc.
18 Acolo prizonierii se bucură,
nu mai aud glasul asupritorului.
19 Şi cel mic şi cel mare sunt acolo,
iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.
20 De ce i se dă lumină celui nenorocit
şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,
21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 celor care nu mai pot de bucurie
şi de veselie când găsesc mormântul,
23 omului a cărui cale este ascunsă
şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Gemetele îmi sunt pâinea,
şi suspinele mi se varsă ca apa.
25 Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea
şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.
26 N-am nici pace, nici tihnă,
n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“
Primul discurs al lui Elifaz din Teman
4 Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:
2 „Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
3 Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi,
tu ai întărit mâinile slăbite.
4 Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau
şi au întărit genunchii care se îndoiau.
5 Dar acum necazul a venit asupra ta
şi eşti descurajat;
te atinge şi te laşi copleşit.
6 Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta,
iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?
7 Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat?
Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?
8 Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea
şi seamănă necazul, le culeg roadele.
9 Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte,
iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.
10 Urletul leului, răgetul leului fioros încetează
şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.
11 Leul cel puternic piere din lipsă de pradă,
iar puii leoaicei sunt risipiţi.
12 Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns,
urechea mea a auzit o şoaptă.
13 În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii,
când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
14 m-au năpădit frica şi cutremurul
şi-au început să-mi tremure oasele.
15 Un duh a trecut uşor prin faţa mea;
atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.
16 S-a oprit,
dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea;
conturul cuiva era înaintea ochilor mei.
Şi am auzit un glas care şoptea:
17 «Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?[j]
18 Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi
şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,
19 cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut,
ale căror temelii sunt în ţărână
şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.
20 De dimineaţa până seara sunt nimiciţi;
pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.
21 Nu le este smulsă oare funia cortului lor?
Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»[k]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.