Beginning
Micaia profeţeşte împotriva lui Ahab
18 Când Iehoşafat a ajuns să aibă multă bogăţie şi slavă, el s-a încuscrit cu Ahab. 2 După mai mulţi ani, Iehoşafat a coborât la Ahab, în Samaria. În cinstea lui şi a poporului care era cu el, Ahab a înjunghiat o mulţime de oi şi de boi. Apoi l-a îndemnat să-l însoţească împotriva Ramot-Ghiladului. 3 Ahab, regele lui Israel, l-a întrebat pe Iehoşafat, regele lui Iuda:
– Vrei să mergi cu mine împotriva Ramot-Ghiladului?
– Eu şi cu tine vom fi una, iar poporul meu ca poporul tău, i-a răspuns Iehoşafat. Vin şi eu cu tine la război.
4 Însă Iehoşafat i-a mai zis regelui lui Israel:
– Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului!
5 Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi, aproape patru sute de bărbaţi, şi i-a întrebat:
– Să mergem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?
– Du-te, i-au răspuns ei, pentru că Dumnezeu îl va da în mâna regelui!
6 – Nu mai este aici nici un alt profet al Domnului, ca să-l putem întreba? a întrebat Iehoşafat.
7 Regele lui Israel i-a răspuns:
– Mai este unul, pe nume Micaia, fiul lui Imla, prin care-L putem întreba pe Domnul, dar eu îl urăsc, pentru că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău.
– Să nu vorbească regele aşa, i-a zis Iehoşafat.
8 Atunci regele lui Israel a chemat o căpetenie[a] şi i-a spus:
– Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!
9 Regele lui Israel şi Iehoşafat, regele lui Iuda, îmbrăcaţi în hainele regale, şedeau pe câte un tron, în aria de treierat de la intrarea porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor. 10 Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne din fier şi spunea: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu aceste coarne îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“ 11 Şi toţi ceilalţi profeţi profeţeau la fel: „Atacă Ramot-Ghiladul şi biruieşte! Domnul îl va da în mâna regelui!“
12 Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia:
– Toţi profeţii îi vestesc de bine regelui. Să fie şi cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei şi să vesteşti de bine!
13 –Viu este Domnul că voi vesti doar ceea ce va spune Dumnezeul meu, i-a răspuns Micaia.
14 Când au ajuns la rege, acesta l-a întrebat:
– Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?
– Du-te şi biruieşte, i-a răspuns el, căci vor fi daţi în mâinile voastre!
15 – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului? l-a întrebat regele.
16 Atunci el a zis:
– Am văzut tot Israelul risipit pe munţi ca o turmă de oi care nu are păstor, iar Domnul a zis: „Aceşti oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare în pace acasă!“
17 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat:
– Nu ţi-am spus că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău?
18 Micaia a mai zis:
– Ascultaţi Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul, şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerurilor am văzut-o stând în picioare la dreapta şi la stânga Lui. 19 Şi Domnul a întrebat:
– Cine-l va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă la Ramot-Ghilad şi să piară acolo?
Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. 20 Apoi a venit un duh, s-a înfăţişat înaintea Domnului şi I-a zis:
– Eu îl voi amăgi!
– Cum? l-a întrebat Domnul.
21 – Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui.
Şi Domnul i-a zis:
– Îl vei amăgi şi vei reuşi! Du-te şi fă aşa!
22 Astfel, Domnul a pus un duh de minciună în gura acestor profeţi ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.
23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz şi i-a zis:
– Pe unde a ieşit Duhul[b] Domnului de la mine ca să-ţi vorbească?
24 – Vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi, i-a răspuns Micaia!
25 După aceea, regele lui Israel a zis:
– Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, 26 şi spune-le acestora că aşa vorbeşte regele: „Puneţi-l pe acest om în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!“
27 Dar Micaia a spus:
– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine! Voi, cei prezenţi, ascultaţi cu toţii! a mai adăugat el.
Moartea lui Ahab
28 Regele lui Israel împreună cu Iehoşafat, regele lui Iuda, s-au dus la Ramot-Ghilad. 29 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat: „Eu mă voi deghiza şi voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă-te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s-a deghizat şi au intrat cu toţii în luptă. 30 Regele Aramului le poruncise căpeteniilor carelor sale astfel: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci numai cu regele lui Israel!“ 31 Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoşafat, şi-au zis: „Acesta este regele lui Israel!“ Şi s-au întors spre el ca să-l atace. Atunci Iehoşafat a strigat după ajutor şi Domnul l-a ajutat. Dumnezeu i-a îndepărtat de la el, 32 fiindcă atunci când căpeteniile carelor şi-au dat seama că nu este el regele lui Israel, l-au lăsat în pace. 33 După aceea un arcaş a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între armură şi zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce şi scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 34 Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele lui Israel a rămas în picioare în car, în văzul arameilor, până seara, dar la apusul soarelui a murit.
19 În timp ce Iehoşafat, regele lui Iuda, se întorcea cu bine acasă, la Ierusalim, 2 i-a ieşit înainte Iehu, fiul văzătorului Hanani. Acesta i-a zis regelui Iehoşafat: „Tu ajuţi pe cel nelegiuit şi iubeşti pe[c] cel ce Îl urăşte pe Domnul? Din această cauză mânia Domnului este împotriva ta! 3 Totuşi au fost găsite şi lucruri bune în tine, căci ai distrus aşerele[d] din ţară şi te-ai hotărât în inima ta să-L cauţi pe Dumnezeu.“
Reformele legislative ale lui Iehoşafat
4 Iehoşafat a continuat să locuiască la Ierusalim. Apoi a mai ieşit o dată în mijlocul poporului, străbătând ţara de la Beer-Şeba până la regiunea muntoasă a lui Efraim şi i-a adus înapoi pe cei din popor la Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. 5 Iehoşafat a rânduit judecători în ţară, în toate cetăţile fortificate ale lui Iuda, în fiecare cetate. 6 El le-a zis judecătorilor: „Aveţi grijă ce faceţi, căci nu judecaţi pentru un om, ci pentru Domnul, Care este cu voi când rostiţi sentinţa! 7 Şi acum, groaza Domnului să fie peste voi! Vegheaţi şi împliniţi-vă bine slujba, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu există nedreptate, părtinire sau mită!“
8 De asemenea, Iehoşafat a rânduit şi la Ierusalim pe unii dintre leviţi, dintre preoţi şi dintre căpeteniile de familii din Israel ca să se ocupe de judecata Domnului şi de neînţelegeri; aceştia s-au stabilit la Ierusalim. 9 El le-a poruncit următoarele: „Să lucraţi în frică de Domnul, cu credincioşie şi din toată inima! 10 În orice neînţelegere care ajunge la voi de la fraţii voştri, care locuiesc în cetăţile lor, neînţelegere cu privire la un omor sau cu privire la o lege, o poruncă, o reglementare sau o hotărâre, voi va trebui să-i învăţaţi, ca astfel să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul şi mânia Lui să nu izbucnească peste voi şi peste cei din poporul vostru. Faceţi aşa şi nu veţi fi vinovaţi! 11 Iată, preotul Amaria este căpetenia voastră pentru toate treburile Domnului, iar Zebadia, fiul lui Ismael, este liderul Casei lui Iuda pentru toate treburile regelui; totodată leviţii vor sluji înaintea voastră ca dregători. Întăriţi-vă şi lucraţi, iar Domnul să fie cu cel ce face binele!“
Iehoşafat respinge invazia din est
20 După o vreme, moabiţii şi amoniţii împreună cu nişte meuniţi[e] au pornit la război împotriva lui Iehoşafat. 2 Mesagerii au venit la Iehoşafat şi l-au înştiinţat zicându-i: „O mare mulţime vine împotriva ta de dincolo de mare[f], din Edom[g], şi au ajuns la Haţaţon-Tamar, care este En-Ghedi.“ 3 Iehoşafat s-a temut. El s-a hotărât să-L întrebe pe Domnul şi a vestit un post în tot ţinutul lui Iuda. 4 Cei din Iuda s-au adunat ca să ceară ajutor de la Domnul. Da, ei au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul. 5 Iehoşafat a stat în adunarea lui Iuda şi a Ierusalimului, la Casa Domnului, înaintea curţii celei noi 6 şi a zis:
„Doamne, Dumnezeul strămoşilor noştri, oare nu Tu eşti Dumnezeu în ceruri? Oare nu Tu stăpâneşti peste toate regatele neamurilor? În mâna Ta este puterea şi tăria şi nimeni nu Ţi se poate împotrivi! 7 Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, eşti Cel Care i-ai izgonit pe locuitorii acestei ţări dinaintea poporului Tău, Israel, şi n-ai dat-o Tu, pentru totdeauna, seminţei[h] lui Avraam, prietenul Tău[i]? 8 Ei au locuit în ţară şi au zidit în ea un Lăcaş pentru Numele Tău, zicând: 9 «Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, iar noi vom sta înaintea acestei Case şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta şi dacă, în strâmtorarea noastră, vom striga către Tine, atunci Te rugăm să ne asculţi şi să ne izbăveşti!» 10 Priveşte acum la amoniţi, la moabiţi şi la cei din muntele Seir, – în teritoriul cărora nu i-ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din ţara Egiptului, căci el i-a ocolit şi nu i-a nimicit, – 11 priveşte cum ne răsplătesc: ei vin să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! 12 O, Dumnezeul nostru, oare nu-i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care vine împotriva noastră! Noi nu ştim ce să ne facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi către Tine!“
13 Toţi bărbaţii din Iuda stăteau înaintea Domnului cu copilaşii, cu soţiile şi cu fiii lor. 14 Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmaşii lui Asaf. 15 El a zis:
„Voi, toţi cei din Iuda, voi, locuitori ai Ierusalimului, şi tu, rege Iehoşafat, ascultaţi! Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi din cauza acestei mari mulţimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu! 16 Mâine, să înaintaţi împotriva lor! Ei se vor fi urcat prin trecătoarea Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii dinspre pustia Ieruel. 17 Voi nu veţi avea de luptat. Opriţi-vă, staţi şi priviţi izbăvirea pe care v-o va da Domnul!» Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Mâine, ieşiţi înaintea lor şi Domnul va fi cu voi!“
18 Iehoşafat s-a închinat cu faţa la pământ. Toţi cei din Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, închinându-I-se, 19 iar leviţii dintre urmaşii lui Chehat şi ai lui Korah s-au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas tare.
20 S-au sculat dis-de-dimineaţă şi au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoşafat s-a ridicat şi a zis:
„Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ascultaţi-mă! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi! Încredeţi-vă în profeţii Lui şi veţi izbândi!“
21 S-a sfătuit apoi cu poporul, după care i-a pus pe cei ce Îi cântau Domnului şi-L lăudau cu podoabe sfinte[j], să iasă înaintea celor înarmaţi şi să zică: „Lăudaţi pe Domnul! Îndurarea Lui ţine pe vecie![k]“ 22 În clipa când au început să cânte şi să aducă laudă, Domnul a aşezat o ambuscadă împotriva amoniţilor, moabiţilor şi a locuitorilor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda şi aceştia au fost învinşi. 23 Amoniţii şi moabiţii s-au ridicat împotriva locuitorilor din Seir ca să-i distrugă şi să-i nimicească. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alţii şi s-au nimicit între ei. 24 Când cei din Iuda au ajuns pe înălţimea de unde puteau zări pustia şi s-au uitat înspre mulţimea de duşmani, iată că acolo erau numai leşuri zăcând pe pământ; nici unul nu scăpase. 25 Iehoşafat şi poporul lui s-au dus şi au adunat prada. Ei au găsit printre leşuri[l] o mulţime de bunuri, haine[m] şi vase preţioase, şi au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă. 26 În ziua a patra, s-au strâns cu toţii în valea Beraca[n], unde L-au binecuvântat pe Domnul. De aceea au pus văii respective numele Beraca şi aşa i-a rămas numele până în ziua de astăzi. 27 Apoi toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim au plecat şi s-au întors la Ierusalim cu bucurie, avându-l pe Iehoşafat în fruntea lor, căci Domnul îi înveselise din pricina izbândei împotriva duşmanilor lor. 28 Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire şi din trâmbiţe şi s-au dus înspre Casa Domnului. 29 Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte ţări, când au auzit că Domnul s-a luptat cu duşmanii lui Israel. 30 Prin urmare, regatul lui Iehoşafat a avut parte de linişte şi Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.
31 Aşadar, Iehoşafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. 32 El a umblat în căile tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ce era drept înaintea Domnului. 33 Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, iar poporul tot nu şi-a alipit inima de Dumnezeul strămoşilor lui. 34 Celelalte fapte ale lui Iehoşafat, de la început până la sfârşit, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“. 35 După o vreme, Iehoşafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, cel care s-a făcut vinovat de nelegiuire. 36 S-a aliat cu el ca să construiască nişte corăbii ce urmau să navigheze la Tarşiş[o]. Au construit corăbiile la Eţion-Gheber. 37 Atunci Eliezer din Mareşa, fiul lui Dodava, a profeţit împotriva lui Iehoşafat astfel: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Domnul îţi va sfărâma lucrarea!“ Corăbiile au fost sfărâmate şi nu au mai reuşit să navigheze la Tarşiş.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.