Beginning

Regina din Şeba îl vizitează pe Solomon

9 Când regina din Şeba a auzit despre faima lui Solomon, a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Era însoţită de o caravană foarte numeroasă, având cu ea cămile încărcate cu mirodenii, foarte mult aur şi pietre preţioase; a venit la Solomon şi i-a vorbit despre tot ce avea pe inimă. ² Solomon i-a răspuns la toate întrebările; nu a fost nimic prea greu pe care Solomon să nu fi ştiut să i-l clarifice. ³ Când regina din Şeba a văzut înţelepciunea lui Solomon, palatul pe care-l zidise, ⁴ mâncarea de la masa lui, locuinţa slujitorilor săi, slujirea servitorilor săi şi veşmintele acestora, paharnicii lui şi veşmintele acestora şi arderile lui de tot pe care le aducea la Casa Domnului^[a], i s-a tăiat răsuflarea. ⁵ Apoi i-a zis regelui: „Aşadar, este adevărat ce am auzit despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta! ⁶ Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit şi până nu le-am văzut cu ochii mei. Iată însă că nu mi s-a spus nici măcar pe jumătate despre măreţia înţelepciunii tale! Tu ai mai mult decât se spune în zvonul pe care l-am auzit! ⁷ Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericiţi sunt aceşti slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta! ⁸ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care Şi-a găsit plăcerea în tine, punându-te pe tronul Lui, ca să fii rege pentru Domnul, Dumnezeul tău. Dumnezeul tău îl iubeşte pe Israel şi vrea să-l statornicească pe vecie! El te-a pus rege peste ei ca să faci judecată şi dreptate.“

⁹ Şi ea i-a dăruit regelui o sută douăzeci de talanţi^[b] de aur, o mare cantitate de mirodenii, precum şi pietre preţioase. Nu s-au mai văzut niciodată aşa mirodenii ca acelea pe care regina din Şeba i le-a dăruit regelui Solomon. ¹⁰ (Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, cei care au adus aur din Ofir, au mai adus de acolo şi lemn de algum^[c] şi pietre preţioase. ¹¹ Din lemnul de algum regele a făcut trepte pentru Casa Domnului şi pentru palatul regelui, lire şi harfe pentru cântăreţi. Niciodată nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda.) ¹² Regele Solomon i-a dat reginei din Şeba tot ce a dorit şi a cerut, mai mult decât a adus ea regelui. După aceea, ea a plecat şi s-a întors în ţara sa împreună cu slujitorii săi.

Fastul de la curtea lui Solomon

¹³ Cantitatea de aur care intra anual în vistieria lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi^[d] de aur, ¹⁴ în afară de cel adus de negustori şi comercianţi. De asemenea, toţi regii Arabiei şi guvernatorii ţării îi aduceau aur şi argint lui Solomon. ¹⁵ Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut, pentru fiecare scut folosind câte şase sute de şecheli^[e] de aur bătut ¹⁶ şi trei sute de scuturi mici din aur bătut, pentru fiecare dintre aceste scuturi folosind câte trei sute de şecheli^[f] de aur. Regele le-a pus în Palatul Pădurii Libanului.

¹⁷ Regele a mai făcut şi un tron mare din fildeş şi l-a poleit cu aur curat. ¹⁸ Tronul avea şase trepte şi un reazem din aur pentru picioare, care era fixat de tron. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era aşezat câte un leu. ¹⁹ Alţi doisprezece lei erau aşezaţi de-o parte şi de alta a celor şase trepte. Aşa ceva nu se mai făcuse pentru nici un regat. ²⁰ Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur şi toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau din aur pur, întrucât argintul nu era de mare preţ în zilele lui Solomon. ²¹ Căci regele avea corăbii de Tarşiş^[g] care navigau cu slujitorii lui Hiram^[h] şi o dată la trei ani aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni.

²² Regele Solomon i-a întrecut în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi regii pământului. ²³ Toţi regii pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să-i asculte înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în inima lui. ²⁴ An de an, fiecare dintre cei care veneau îşi aducea darul: vase de argint şi de aur, arme, mirodenii, cai şi catâri. ²⁵ Solomon avea patru mii de grajduri pentru cai şi care şi douăsprezece mii de călăreţi^[i], pe care îi ţinea atât în cetăţile pentru care, cât şi împreună cu el, la Ierusalim. ²⁶ El stăpânea peste toate regatele, de la râu^[j] până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului. ²⁷ Regele a făcut ca argintul să fie la fel de obişnuit în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri^[k]. ²⁸ Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt^[l] şi din toate celelalte ţări.

²⁹ Celelalte fapte ale lui Solomon, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Natan“, în „Profeţia şilonitului Ahia“ şi în „Viziunile văzătorului Ido“, cele cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat? ³⁰ Solomon a domnit timp de patruzeci de ani la Ierusalim, peste tot Israelul. ³¹ Apoi Solomon s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Şi în locul lui a domnit fiul său Roboam.

Împrejurările divizării regatului lui Solomon

10 Roboam s-a dus la Şehem, pentru că tot Israelul venise la Şehem să-l facă rege. ² Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, el se afla în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam s-a întors din Egipt. ³ Au trimis să-l cheme, iar Ieroboam şi întregul Israel au venit şi i-au vorbit lui Roboam astfel:

⁴ – Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează-ne de slujba aspră a tatălui tău şi de jugul cel greu pe care l-a pus peste noi şi-ţi vom sluji!

⁵ – Întoarceţi-vă la mine peste trei zile, le-a răspuns el.

Şi poporul a plecat. ⁶ Regele Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care i-au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieţii acestuia, întrebându-i:

– Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor?

⁷ – Dacă vei fi bun cu poporul acesta şi îngăduitor, i-au răspuns ei, dacă le vei vorbi prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viaţa lor.

⁸ Însă Roboam nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii, ci a cerut şi sfatul tinerilor cu care a copilărit şi care-i slujeau. ⁹ El i-a întrebat:

– Ce mă sfătuiţi? Cum să răspund acestui popor care mi-a cerut să-l despovărez de jugul pe care tatăl meu l-a pus peste el?

¹⁰ Tinerii, care copilăriseră împreună cu el, i-au răspuns:

– Acestui popor, care ţi-a zis că tatăl tău i-a îngreunat jugul şi că tu trebuie să-l iei de peste el, să-i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât şoldurile tatălui meu! ¹¹ Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace^[m]!“

¹² Ieroboam, însoţit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!“ ¹³ Regele le-a răspuns aspru. Regele Roboam nu a luat în seamă sfatul dat de bătrâni ¹⁴ şi le-a vorbit potrivit sfatului dat de tineri:

– Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la el! Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace!

¹⁵ Astfel regele nu a ascultat plângerea poporului, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Dumnezeu, pentru ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul pe care îl rostise cu privire Ieroboam, fiul lui Nebat, prin Ahia din Şilo. ¹⁶ Când toţi israeliţii au văzut că regele nu le-a ascultat plângerea, i-au răspuns astfel:

Şi tot poporul Israel a plecat acasă. ¹⁷ Roboam însă a continuat să domnească peste israeliţii care locuiau în cetăţile lui Iuda. ¹⁸ Regele Roboam l-a trimis la ei pe Adoniram^[n], cel care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar israeliţii l-au omorât împroşcându-l cu pietre. Atunci regele Roboam s-a grăbit să se suie în car ca să fugă la Ierusalim. ¹⁹ Aşa s-a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David şi aşa a şi rămas până astăzi.

11 Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat Casa lui Iuda şi a lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbaţi aleşi şi gata de luptă – ca să lupte împotriva lui Israel şi să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam. ² Dar Cuvântul Domnului a venit la Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicându-i astfel: ³ „Spune-i lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, precum şi tuturor israeliţilor din Iuda şi din Beniamin că ⁴ aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă ridicaţi la luptă împotriva fraţilor voştri! Întoarceţi-vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta!»“ Ei au ascultat cuvintele Domnului, s-au întors acasă şi nu s-au mai dus împotriva lui Ieroboam.

Domnia lui Roboam peste Iuda

⁵ Roboam a locuit la Ierusalim şi a zidit cetăţi de apărare în Iuda: ⁶ Betleem, Etam, Tekoa, ⁷ Bet-Ţur, Soco, Adulam, ⁸ Gat, Mareşa, Zif, ⁹ Adorayim, Lachiş, Azeka, ¹⁰ Ţora, Aialon şi Hebron. Aceste cetăţi se aflau pe teritoriul lui Iuda şi al lui Beniamin şi erau fortificate. ¹¹ El a întărit aceste fortăreţe, a numit peste ele conducători^[o] şi a pus în ele magazii cu alimente, ulei de măsline şi vin. ¹² În fiecare din aceste cetăţi a pus scuturi şi suliţe şi le-a întărit foarte mult. Iuda şi Beniamin erau de partea lui.

¹³ Preoţii şi leviţii, care se aşezaseră în tot Israelul, s-au înfăţişat înaintea lui, venind din toate regiunile. ¹⁴ Leviţii îşi părăsiseră păşunile şi proprietăţile şi veniseră în Iuda, la Ierusalim, căci Ieroboam şi fiii lui îi împiedicaseră să-şi mai împlinească slujba de preoţi ai Domnului. ¹⁵ Ieroboam îşi pusese propriii lui preoţi pentru înălţimile, pentru ţapii şi pentru viţeii pe care-i făcuse.^{[p] 16} Toţi aceia din seminţiile lui Israel care aveau pe inimă să-L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-au urmat pe leviţi la Ierusalim, ca să aducă jertfe Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor. ¹⁷ Astfel, ei au întărit regatul lui Iuda şi, vreme de trei ani, l-au susţinut pe Roboam, fiul lui Solomon, pentru că vreme de trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon.

¹⁸ Roboam a luat-o de soţie pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David, şi a lui Abihail, fiica lui Eliab, fiul lui Işai. ¹⁹ Ea i-a născut următorii fii: Ieuş, Şemaria şi Zaham. ²⁰ Apoi el s-a căsătorit cu Maaca, nepoata lui Absalom, care i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit. ²¹ Roboam a iubit-o pe Maaca, nepoata lui Absalom, mai mult decât pe toate soţiile şi ţiitoarele sale (el a avut optsprezece soţii şi şaizeci de ţiitoare şi i s-au născut douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fiice). ²² Roboam l-a numit căpetenie pe Abia, fiul Maacăi, ca astfel să fie conducătorul fraţilor săi, căci dorea să-l facă rege. ²³ El a avut pricepere şi a împrăştiat pe unii din fiii lui prin toate regiunile lui Iuda şi Beniamin, prin toate cetăţile fortificate ale acestora, unde le-a dat hrană din belşug şi le-a căutat o mulţime de soţii.

Invazia egipteană

12 Când domnia lui Roboam s-a statornicit şi s-a întărit, el a părăsit Legea Domnului şi tot Israelul^[q] a părăsit-o împreună cu el. ² În al cincilea an de domnie a regelui Roboam, Şişak, monarhul Egiptului, a înaintat împotriva Ierusalimului, căci israeliţii fuseseră necredincioşi Domnului. ³ El era însoţit de o mie două sute de care şi de şaizeci de mii de călăreţi. Împreună cu aceştia a venit şi din Egipt un popor fără număr, dintre libieni, suchiţi^[r] şi cuşiţi^[s]. ⁴ El a capturat cetăţile fortificate ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim.

⁵ Atunci profetul Şemaia s-a înfăţişat înaintea lui Roboam şi a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim, fugind dinaintea lui Şişak, şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M-aţi părăsit! De aceea şi Eu vă părăsesc lăsându-vă în mâna lui Şişak!“

⁶ Atunci căpeteniile lui Israel şi regele s-au smerit şi au zis:

– Domnul este drept!

⁷ Când a văzut Domnul că s-au smerit, Cuvântul Domnului a vorbit din nou lui Şemaia, zicând: „Pentru că s-au smerit, nu-i voi nimici de tot, ci le voi veni curând în ajutor şi nu-Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Şişak. ⁸ Totuşi vor fi robii lui Şişak şi vor afla ce deosebire este între a-Mi sluji Mie şi a sluji regilor^[t] altor ţări.“

⁹ Şişak, monarhul Egiptului, a asediat Ierusalimul şi a luat comorile Casei Domnului şi comorile palatului regelui; a luat totul. A luat şi scuturile de aur făcute de Solomon. ¹⁰ În locul lor, regele Roboam a făcut nişte scuturi de bronz pe care le-a încredinţat căpeteniilor gărzilor^[u], cei care păzeau intrarea palatului regelui. ¹¹ De fiecare dată când regele mergea la Casa Domnului, gărzile veneau şi le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor. ¹² Pentru că s-a smerit, mânia Domnului s-a abătut de la el şi nu l-a nimicit de tot. Încă se mai găseau în Iuda unele lucruri bune.

¹³ Regele Roboam şi-a întărit cârmuirea la Ierusalim şi a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit timp de şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care Domnul a ales-o dintre toate seminţiile lui Israel ca să-Şi pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita. ¹⁴ El a făcut ce este rău, pentru că nu şi-a pus inima să-L caute pe Domnul. ¹⁵ Faptele lui Roboam, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Şemaia şi ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam şi Ieroboam a fost război în tot timpul vieţii lor. ¹⁶ Roboam s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.