Book of Common Prayer
Psalmul 75
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“ Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule,
Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape,
astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!
2 „Când voi hotărî că a sosit vremea,
Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire!
3 Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei,
Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.“Sela
4 Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!“,
iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!“[a]
5 Nu vă mai semeţiţi privirea[b]
şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie,
6 căci nici de la răsărit, nici de la apus
şi nici din pustie nu vine înălţarea,
7 ci Dumnezeu este Cel Ce judecă!
El smereşte şi tot El înalţă!
8 În mâna Domnului se află un potir;
vinul spumegă în el, complet amestecat[c].
Când El varsă din potir,
toţi cei răi de pe pământ
îi beau până şi rămăşiţele.
9 Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri;
voi cânta Dumnezeului lui Iacov!
10 Voi doborî puterea tuturor celor răi,
dar puterea celui drept va fi înălţată.[d]
Psalmul 76
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Dumnezeu este cunoscut în Iuda;
mare este Numele Lui în Israel!
2 Pe când Cortul Îi este în Salem[e],
Locuinţa Lui se află în Sion.
3 Acolo a sfărâmat săgeţile arcului,
scutul şi sabia de război.Sela
4 Eşti mai măreţ, mai minunat eşti Tu
decât munţii încărcaţi de vânat.
5 Prădaţi au fost vitejii:
au fost cuprinşi de un somn adânc[f];
nici unul dintre luptători
n-a mai avut putere în mâini.
6 Dumnezeu al lui Iacov, la mustrarea Ta,
călăreţul şi calul au adormit deopotrivă!
7 Tu eşti atât de înfricoşător!
Cine poate sta înaintea Ta când eşti mânios?
8 Când ai rostit sentinţa din ceruri,
pământul s-a temut şi a amuţit.
9 Da, aşa a fost, când Te-ai ridicat să judeci, Dumnezeule,
şi să aduci izbăvire tuturor necăjiţilor pământului.Sela
10 Într-adevăr, mânia Ta împotriva omului[g] lucrează spre lauda Ta,
iar pe supravieţuitorii mâniei Tale îi îngrădeşti.[h]
11 Faceţi jurăminte Domnului, Dumnezeul vostru, şi împliniţi-le!
Voi toţi cei din preajma Lui,
aduceţi daruri Celui de temut!
12 El taie avântul conducătorilor
şi seamănă groază printre regii pământului.
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
Psalmul 27
Al lui David
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieţii mele;
de cine să-mi fie frică?
2 Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să-mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei,
se poticnesc şi cad.
3 Chiar dacă ar înainta o oştire împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar porni război împotriva mea,
chiar şi atunci aş fi încrezător.
4 Un singur lucru cer de la Domnul
şi-l caut cu stăruinţă:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să-L caut în Templul Lui,
5 căci El mă va tăinui în Coliba Sa
în ziua cea rea,
mă va ascunde în locul tainic al Cortului Său
şi mă va înălţa pe o stâncă.
6 Deja mi se înalţă capul
deasupra duşmanilor care mă împresoară;
de aceea voi aduce la Cortul Lui jertfe în sunet de trâmbiţă,
voi cânta şi Îl voi lăuda pe Domnul.
7 Doamne, ascultă-mi glasul când Te chem,
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8 Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută faţa Mea!“[a]
Doamne, faţa Ta o caut!
9 Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu!
Nu mă da uitării şi nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10 Chiar dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi,
Domnul m-ar primi.[b]
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
condu-mă pe cărarea cea netedă,
din pricina duşmanilor mei!
12 Nu-mi da sufletul pe mâna vrăjmaşilor mei,
căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi
care suflă numai violenţă.
13 Eu încă mai cred un lucru:
că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii!
14 Nădăjduieşte în Domnul!
Fii tare şi încurajează-ţi inima!
Nădăjduieşte în Domnul!
Responsabilităţile leviţilor
3 Aceştia sunt urmaşii lui Aaron şi ai lui Moise, de pe vremea când Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai. 2 Acestea sunt numele fiilor lui Aaron: Nadab, întâiul născut, Abihu, Elazar şi Itamar; 3 acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoţii care au primit ungerea, pe care el i-a învestit în slujba preoţiei. 4 Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului în pustia Sinai, atunci când au adus foc străin înaintea Domnului; ei n-au avut copii. Elazar şi Itamar au slujit ca preoţi în prezenţa tatălui lor Aaron.
5 Domnul i-a zis lui Moise: 6 „Adu-i pe cei din seminţia lui Levi şi pune-i înaintea preotului Aaron ca să-i slujească. 7 Ei să-l ajute în lucrurile pe care le are de făcut pentru el şi pentru întreaga adunare înaintea Cortului Întâlnirii, slujind la Tabernacul; 8 atunci când slujesc la Tabernacul, ei trebuie să aibă grijă de toate lucrurile din Cortul Întâlnirii şi să ajute la ceea ce li s-a poruncit israeliţilor să facă. 9 Să-i încredinţezi pe leviţi lui Aaron şi urmaşilor săi; ei sunt aceia dintre israeliţi care trebuie să-i fie încredinţaţi lui[a] cu totul. 10 Să-i pui pe Aaron şi pe urmaşii lui să-şi păzească preoţia, iar străinul[b] care se va apropia să fie omorât.“
Leviţii şi întâii născuţi ai lui Israel
11 Domnul i-a mai zis lui Moise: 12 „Iată că i-am luat pe leviţi din mijlocul israeliţilor, în locul tuturor întâilor născuţi care li se nasc israeliţilor. Leviţii vor fi ai Mei, 13 pentru că toţi întâii născuţi sunt ai Mei; când i-am lovit cu moartea pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, Mi i-am pus deoparte pe toţi întâii născuţi din Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre animale; ei vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul.“
Încheiere
11 Vedeţi cu ce litere mari v-am scris chiar cu mâna mea! 12 Toţi cei ce doresc să dea o impresie bună în ce priveşte trupul lor, vă obligă să fiţi circumcişi, numai ca să nu fie ei persecutaţi pentru crucea lui Cristos. 13 Căci nici chiar ei, cei circumcişi, nu păzesc Legea, ci ei vor să fiţi circumcişi ca să se laude cu trupul vostru. 14 Eu nu mă voi lăuda decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume. 15 Căci nici circumcizia, nici necircumcizia nu sunt nimic, ci ceea ce contează este a fi o făptură nouă. 16 Pace şi îndurare peste cei ce trăiesc după această poruncă şi peste Israelul lui Dumnezeu!
17 În rest, nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port în trupul meu semnele lui Isus!
18 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.
Schimbarea la faţă
17 După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele acestuia, şi i-a dus, doar pe ei, pe un munte înalt. 2 Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea[a] înaintea lor. Faţa Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina. 3 Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.
4 Petru I-a zis lui Isus:
– Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!
5 În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit, iar un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultaţi![b]“
6 Când au auzit glasul, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. 7 Isus a venit la ei, i-a atins şi le-a zis:
– Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!
8 Când şi-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.
9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit:
– Să nu spuneţi nimănui despre viziune, până când nu va fi înviat Fiul Omului dintre cei morţi!
10 Ucenicii L-au întrebat:
– Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
11 El le-a răspuns:
– Într-adevăr, Ilie vine, şi el va restaura toate lucrurile. 12 Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ce-au vrut. Tot aşa urmează să sufere şi Fiul Omului din partea lor.
13 Atunci ucenicii au înţeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.