Book of Common Prayer
Psalmul 30
Un psalm. Un cântec pentru dedicarea Casei. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Doamne, căci m-ai ridicat
şi n-ai lăsat să se bucure duşmanii mei de mine.
2 Doamne, Dumnezeul meu, când am strigat către Tine după ajutor,
Tu m-ai vindecat.
3 Doamne, Tu ai ridicat sufletul meu din Locuinţa Morţilor;
m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă.
4 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii Lui,
şi lăudaţi aducerea-aminte a sfinţeniei Sale!
5 Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine o viaţă întreagă.
Deşi plânsul poate înnopta cu mine, dimineaţa soseşte bucuria.
6 Când îmi mergea bine, ziceam:
„Nimic nu mă va clătina vreodată!“
7 Doamne, prin bunăvoinţa Ta întărisei muntele meu[a],
dar, când Ţi-ai ascuns faţa, m-a cuprins frica.
8 Doamne, către Tine am strigat,
la Stăpânul am căutat îndurare, zicând:
9 Ce câştig este de pe urma morţii mele,
atunci când mă cobor în groapă?
Poate să Te laude ţărâna,
poate ea să vorbească despre credincioşia Ta?
10 Ascultă-mă, Doamne, şi îndură-te de mine!
Fii Tu, Doamne, ajutorul meu!
11 Iar Tu mi-ai prefăcut bocetul în dans,
mi-ai înlăturat sacul de jale şi m-ai încins cu veselie,
12 pentru ca să-Ţi cânt slava şi să nu fiu mut!
Doamne, Dumnezeul meu, veşnic Te voi lăuda!
Psalmul 32
Al lui David. Un maschil[a].
1 Ferice de cel a cărui nelegiuire este iertată,
de cel al cărui păcat este acoperit!
2 Ferice de omul
căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina
şi în duhul căruia nu există înşelăciune!
3 Când tăceam, mi se uscau oasele
din pricina gemetelor mele necurmate.
4 Zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea;
vlaga îmi ajunsese ca o uscăciune văratică.Sela
5 Atunci mi-am mărturisit păcatul
şi nu Ţi-am ascuns vina mea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului nelegiuirile!“,
şi astfel Tu mi-ai iertat vina şi păcatul.Sela.
6 De aceea fiecare credincios să Ţi se roage
câtă vreme mai poţi fi găsit,
iar când apele vor fi mari,
pe el nu-l vor atinge.
7 Tu eşti un adăpost pentru mine!
Tu mă vei păzi de necaz,
înconjurându-mă cu cântări de izbăvire!Sela
8 „Eu te voi instrui şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi;
te voi sfătui şi ochiul Meu va veghea asupra ta.
9 Nu fi[b] ca un cal sau ca un catâr
fără discernământ,
care numai strunit cu un frâu şi cu o zăbală
se apropie de tine!“
10 De multe dureri are parte cel rău,
dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat de îndurare.
11 Bucuraţi-vă în Domnul, înveseliţi-vă, voi, cei drepţi!
Strigaţi de bucurie, toţi cei cu inima cinstită!
CARTEA A DOUA
Psalmul 42[a]
Pentru dirijor. Un maschil[b] al korahiţilor.
1 Cum tânjeşte cerbul
după izvoarele de apă,
aşa tânjeşte sufletul meu
după Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu,
după Dumnezeul cel Viu!
Când voi putea veni să mă înfăţişez
înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile-mi sunt hrană
zi şi noapte,
când mi se spune fără încetare:
„Unde este Dumnezeul tău?“
4 Mi se întristează sufletul
când îmi aduc aminte
cum treceam prin mulţime,
conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi de mulţumire
ale mulţimii aflată în sărbătoare.
5 Suflete al meu, de ce te mâhneşti
şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda
pe El, Mântuitorul meu 6 şi Dumnezeul meu!
Sufletul meu[c] se mâhneşte înăuntrul meu;
de aceea îmi amintesc de Tine,
din ţara Iordanului, înălţimile Hermonului,
din muntele Miţar.
7 La vuietul cascadelor Tale,
un adânc cheamă un alt adânc.
Toate valurile şi talazurile Tale
au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,
iar noaptea am cu mine cântarea Lui
şi rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele.
9 Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:
„De ce m-ai uitat?
De ce trebuie să umblu întristat,
asuprit de duşman?“
10 Ca zdrobirea oaselor
este batjocura prigonitorilor mei,
când îmi zic mereu:
„Unde este Dumnezeul tău?“
11 Suflete al meu, de ce te mâhneşti
şi de ce gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,
pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!
Psalmul 43
1 Fă-mi dreptate, Dumnezeule,
apără-mi pricina în faţa unui neam necredincios!
Scapă-mă de omul înşelător şi nedrept!
2 Tu eşti Dumnezeu, eşti adăpostul meu!
De ce mă alungi?
De ce trebuie să umblu întristat,
asuprit de duşman?
3 Trimite-Ţi lumina şi adevărul,
ca să mă călăuzească,
să mă conducă la muntele Tău cel sfânt
şi la locuinţa Ta!
4 Să ajung la altarul lui Dumnezeu,
la Dumnezeul nespusei mele bucurii!
Te voi lăuda din liră,
Dumnezeule, Dumnezeul meu!
5 Suflete al meu, de ce te mâhneşti,
şi de ce gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,
pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu[d]!
15 Prin răbdare poate fi convins un conducător,
şi o vorbă blândă poate zdrobi oase.
16 Dacă găseşti miere, mănâncă doar cât îţi trebuie,
ca să nu te dezguşti de ea şi să o vomiţi.
17 Vizitează-l rar pe semenul tău,
ca să nu se plictisească de tine şi să te urască.
18 Ca un ciomag, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită
este omul care depune mărturie falsă împotriva semenului său.
19 Ca un dinte stricat şi ca un picior olog
este încrederea într-un om necredincios în ziua necazului.
20 Ca unul care se dezbracă într-o zi rece
şi ca oţetul turnat pe sodă[a]
este cel ce cântă cântări unei inimi în nenorocire.
21 Dacă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare,
iar dacă-i este sete, dă-i să bea,
22 căci făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui,
iar Domnul îţi va răsplăti.
23 După cum vântul de la nord aduce ploaie,
tot astfel şi limba defăimătoare aduce priviri furioase.
24 Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş,
decât să împarţi casa cu o soţie cicălitoare!
25 Ca apa rece pentru sufletul obosit
este vestea bună venită dintr-o ţară îndepărtată.
26 Ca un izvor noroios şi ca o fântână tulbure
este omul drept care se pleacă înaintea celui rău.
27 Aşa cum nu este bine să mănânci prea multă miere,
tot astfel nu este demn nici să-ţi cauţi propria slavă.
28 Ca o cetate ale cărei ziduri sunt dărâmate,
aşa este omul lipsit de stăpânire de sine.
6 Evlavia este, într-adevăr, un mare câştig, dacă este însoţită de mulţumire. 7 Căci noi n-am adus nimic în lume, astfel că nu putem lua nimic din ea. 8 Dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte, acestea ne vor fi de ajuns. 9 Cei care vor să se îmbogăţească vor cădea în ispită, în capcană şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi pierzare. 10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri.
Îndemnuri pentru Timotei
11 Însă tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri! Urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea! 12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei! Apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai depus o bună mărturie înaintea multor martori! 13 Îţi poruncesc, înaintea lui Dumnezeu, Care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Cristos Isus, Care a depus o bună mărturie înaintea lui Ponţiu Pilat[a], 14 să păzeşti fără pată şi fără reproş această poruncă până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos, 15 pe care binecuvântatul[b] şi singurul Suveran, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, o va descoperi la timpul potrivit, 16 El, singurul Care are nemurirea, Care locuieşte într-o lumină de care nimeni nu se poate apropia şi pe Care nici un om nu L-a văzut şi nici nu-L poate vedea. A Lui să fie onoarea şi puterea veşnică! Amin.
17 Porunceşte-le bogaţilor din veacul de acum să nu se îngâmfe, să nu-şi pună nădejdea în bogăţiile nesigure, ci în Dumnezeu, Care ne oferă din belşug toate lucrurile, ca să ne bucurăm. 18 Spune-le să facă binele, să fie bogaţi în fapte bune, să fie generoşi, gata să împartă cu alţii, 19 adunându-şi astfel drept comoară o bună temelie pentru viitor, ca să apuce adevărata viaţă.
20 Timotei, păzeşte ceea ce ţi s-a încredinţat! Evită flecărelile lumeşti şi contradicţiile în legătură cu ceea ce, în mod fals, este numit „cunoaştere“[c], 21 pe care unii au împărtăşit-o şi astfel au rătăcit de la credinţă.
Harul să fie cu voi! (Amin)[d].
Pilda neghinei explicată
36 Apoi Isus le-a dat drumul mulţimilor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:
– Explică-ne pilda cu neghina din ogor!
37 Isus le-a răspuns:
– Cel Ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea. Sămânţa bună îi reprezintă pe fiii Împărăţiei, iar neghina îi reprezintă pe fiii celui rău. 39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, aşa cum este strânsă neghina şi arsă în foc, tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: 41 Fiul Omului Îşi va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăţia Lui toate pricinile de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor! 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor.[a] Cine are urechi, să audă!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.