Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 107:33-108:13

33 El preface râurile în pustiu
    şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
    din pricina răutăţii locuitorilor ţării.

35 El preface pustia într-o vale cu apă
    şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
    iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
    şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
    iar vitele nu li le împuţinează.

39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
    din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
    şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
    şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
    şi orice nedreptate îşi închide gura.

43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
    şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!

Psalmul 108

Un cântec. Un psalm al lui David.

Inima mea este pregătită, Dumnezeule;
    voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflet al meu!
    Treziţi-vă, harfă şi liră!
        Voi trezi zorii[a].
Doamne, Te voi lăuda printre popoare,
    Îţi voi cânta printre neamuri.
Căci îndurarea Ta este mai înaltă decât cerurile,
    iar credincioşia Ta este mai presus de nori!
Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri
    şi fie slava Ta peste întreg pământul!

Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
    dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi!
Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[b]:
    „Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
        şi voi măsura valea Sucot!
Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
    Efraim este coiful Meu,
        iar Iuda – sceptrul Meu!
Moab este vasul în care Mă spăl!
    Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
        iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“

10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
    Cine mă va călăuzi până în Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins?
    Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care nu mai ieşi cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
    căci zadarnic este sprijinul dat de om!
13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori
    şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri.

Psalmii 33

Psalmul 33

Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul,
    căci lauda se potriveşte celor integri!
Lăudaţi-L pe Domnul din liră,
    cântaţi-I din harfa cu zece corzi!
Cântaţi-I un cântec nou,
    sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!

Cuvântul Domnului este drept
    şi toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.
El iubeşte dreptatea şi judecata;
    îndurarea Domnului umple pământul.
Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului
    şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.
El strânge apele mării într-o grămadă,
    pune adâncurile[a] în cămări.

Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ!
    Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!
Căci El zice şi ce zice ia fiinţă!
    El porunceşte şi ce porunceşte rămâne în picioare!
10 Domnul împiedică hotărârile neamurilor
    şi zădărniceşte planurile popoarelor,
11 dar hotărârile Domnului rămân pe vecie,
    şi planurile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie.

12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
    poporul pe care Şi l-a ales drept moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri,
    se uită la toţi fiii oamenilor.
14 Din lăcaşul Locuinţei Sale,
    El priveşte spre toţi locuitorii pământului.
15 El, Care a întocmit sufletul tuturor,
    ia aminte la toate faptele acestora.

16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui,
    nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale.
17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare
    şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El
    şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,
19 ca să le scape sufletul de la moarte
    şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.

20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul!
    El este ajutorul şi scutul nostru,
21 căci în El se bucură inimile noastre,
    fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
    pe măsura nădejdii noastre în Tine!

Exodul 2:23-3:15

Dumnezeu ia aminte la suferinţa israeliţilor

23 După o perioadă lungă de timp, monarhul Egiptului a murit. Israeliţii încă gemeau în sclavia lor şi strigau după ajutor; strigătul lor din cauza sclaviei a ajuns la cunoştinţa lui Dumnezeu. 24 Dumnezeu le-a auzit geamătul şi Şi-a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov. 25 Astfel, Dumnezeu a luat aminte la starea israeliţilor şi I-a păsat de ei[a].

Tufişul în flăcări – delegarea lui Moise

Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El şi-a dus turma dincolo de pustie şi a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. Acolo i S-a arătat Îngerul Domnului într-o flacără de foc care ieşea dintr-un tufiş. Moise s-a uitat într-acolo şi a văzut că, deşi tufişul ardea, totuşi nu se mistuia. Atunci Moise şi-a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această privelişte deosebită; oare de ce nu se mistuie tufişul?“ Când Domnul a văzut că el s-a apropiat să privească la ce se întâmpla, l-a chemat din tufiş şi i-a zis:

– Moise, Moise!

– Iată-mă! a răspuns el.

Dumnezeu i-a zis:

– Nu te apropia! Dă-ţi jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.

El i-a mai zis:

– Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să se uite la Dumnezeu.

Domnul i-a mai zis:

– Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi i-am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor lui. Cunosc suferinţele lui, aşa că M-am coborât să-l eliberez din mâna egiptenilor şi să-l duc din ţara aceea într-o ţară în care curge lapte şi miere, în locul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al periziţilor, al hiviţilor şi al iebusiţilor. Strigătul israeliţilor a ajuns până la Mine; am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10 Acum, vino, căci te voi trimite la Faraon să-Mi scoţi poporul din Egipt!

11 Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Cine sunt eu, să merg la Faraon şi să-i scot pe israeliţi din Egipt?

12 El i-a zis:

– Eu voi fi cu tine; acesta va fi semnul pentru tine că Eu te-am trimis: când vei scoate poporul Meu din Egipt, vă veţi închina lui Dumnezeu pe muntele acesta.

13 Dar Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Dacă voi merge la israeliţi şi le voi spune că Dumnezeul părinţilor lor m-a trimis la ei, iar ei mă vor întreba Care este Numele Său, ce le voi răspunde?

14 Dumnezeu i-a zis lui Moise:

– EU SUNT CEL CE SUNT![b] Să le spui israeliţilor că Cel Ce Îşi spune „EU SUNT“ te-a trimis la ei.

15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise:

– Aşa să le vorbeşti israeliţilor: „Domnul[c], Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi.“ Acesta este Numele Meu pentru veci de veci; acest Nume este o aducere-aminte pentru toate generaţiile.

1 Corintieni 13

Despre dragoste

13 Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste, sunt o aramă zgomotoasă sau un chimval zăngănitor. Dacă am darul profeţiei şi înţeleg toate tainele şi am toată cunoaşterea şi dacă am toată credinţa, aşa încât să mute munţii, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. Dacă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să mă laud[a], dar nu am dragoste, nu câştig nimic.

Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră, nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr, suportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu se sfârşeşte niciodată. Cât priveşte profeţiile, ele se vor sfârşi; cât priveşte limbile, ele vor înceta, iar cât priveşte cunoaşterea, ea se va sfârşi. Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte, 10 însă, atunci când va veni ce este desăvârşit, ceea ce există doar în parte se va sfârşi. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti. 12 Acum vedem ca într-o reflecţie din oglindă[b], însă atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut. 13 Acum deci rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Marcu 9:14-29

Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac

14 Când au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut o mulţime mare în jurul lor şi pe nişte cărturari care discutau aprins cu ei. 15 Imediat ce întreaga mulţime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiţi şi au alergat la El să-L salute.

16 El i-a întrebat:

– Despre ce discutaţi atât de aprins cu ei?

17 Un om din mulţime I-a răspuns:

– Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muţenie. 18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. El face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi devine ţeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.

19 Isus le-a răspuns:

– O, generaţie necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l la Mine!

20 L-au adus la El. Şi imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat copilului spasme. Copilul a căzut la pământ şi se rostogolea, făcând spume la gură.

21 Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia:

– De câtă vreme i se întâmplă aşa?

El I-a răspuns:

– Din copilărie. 22 Şi de multe ori îl aruncă în foc şi în apă, ca să-l omoare ... Dar, dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne!

23 Isus i-a zis:

– „Dacă poţi ...“?! Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!

24 Imediat tatăl copilului a strigat zicând:

– Cred! Ajută necredinţei mele!

25 Când a văzut Isus că mulţimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, ţie îţi poruncesc: ieşi afară din el şi să nu mai intri în el!“ 26 Duhul a strigat şi apoi a ieşit provocându-i copilului convulsii puternice. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că a murit. 27 Isus însă l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.

28 Când a intrat El în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat:

– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?

29 El le-a răspuns:

– Pe acest soi de demoni nimeni nu-i poate scoate afară, decât prin rugăciune (şi post)[a].

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.