Book of Common Prayer
97 Ce mult iubesc eu Legea Ta!
Toată ziua ea este desfătarea mea!
98 Porunca Ta mă face mai înţelept decât duşmanii mei,
căci întotdeauna aceasta este cu mine.
99 Sunt mai înţelept decât toţi învăţătorii mei,
căci cuget la mărturiile Tale.
100 Sunt mai priceput decât cei cărunţi,
căci împlinesc hotărârile Tale.
101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea,
ca să păzesc Cuvântul Tău.
102 Nu mă îndepărtez de judecăţile Tale,
căci Tu mă îndrumi.
103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele,
mai dulci decât mierea pentru gura mea.
104 Sunt priceput din pricina hotărârilor Tale.
De aceea urăsc toate cărările înşelătoare.
105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele
şi o lumină pe cărarea mea.
106 Am jurat, şi voi împlini întocmai,
că voi păzi judecăţile Tale cele drepte.
107 Sunt atât de mâhnit:
Doamne, înviorează-mă după Cuvântul Tău!
108 Doamne, primeşte ofranda gurii mele
şi învaţă-mă judecăţile Tale!
109 Mi-am pus viaţa în primejdie,
dar nu voi părăsi Legea Ta!
110 Cei răi mi-au întins curse,
dar eu nu mă voi rătăci de la hotărârile Tale.
111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie,
pentru că ele sunt bucuria inimii mele.
112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale
pentru totdeauna, până la sfârşit.
113 Îi urăsc pe cei nestatornici,
dar iubesc Legea Ta.
114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu
şi aştept să se împlinească Cuvântul Tău.
115 Depărtaţi-vă de mine, răufăcătorilor,
ca să pot împlini poruncile Dumnezeului meu!
116 Sprijină-mă după promisiunea Ta şi voi fi înviorat;
nu mă da de ruşine din pricina nădejdii mele!
117 Întăreşte-mă ca să fiu izbăvit,
şi să privesc neîncetat la orânduirile Tale!
118 Tu-i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la orânduirile Tale,
căci înşelătoria lor este zadarnică.
119 Tu-i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ ca pe zgură.
De aceea iubesc eu mărturiile Tale.
120 Mi se înfioară carnea din pricina groazei Tale
şi mă tem din pricina judecăţilor Tale.
Psalmul 81
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al lui Asaf.
1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră!
Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
2 Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine,
din lira cea plăcută şi din harfă[b].
3 Suflaţi din corn la lună nouă[c],
la lună plină, în ziua sărbătorii.
4 Aceasta este porunca dată lui Israel,
hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
5 Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif,
când a mers împotriva ţării Egiptului;
acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam[d]:
6 „I-am luat povara de pe umăr,
mâinile lui nu mai ţin coşul.
7 La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat;
ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului,
te-am încercat la apele Meriba.Sela
8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui!
O, Israele, de M-ai asculta!
9 Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin!
Să nu te închini nici unui zeu!
10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău!
Eu te-am adus din ţara Egiptului!
Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“
11 Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul,
Israel nu M-a urmat.
12 Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate
şi a trăit după propriile lui sfaturi.
13 „O, de M-ar asculta poporul Meu!
O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
14 Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă
şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
15 Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui,
iar soarta le-ar fi pecetluită pe vecie.
16 Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun ...
„Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.
Psalmul 82
Un psalm al lui Asaf.
1 Dumnezeu Îşi ia locul în adunarea lui Dumnezeu;
El judecă în mijlocul „dumnezeilor[e]“.
2 „Până când veţi mai judeca cu nedreptate
şi veţi continua să-i favorizaţi pe cei răi?Sela
3 Faceţi dreptate celui sărman şi orfanului,
daţi dreptate celui nevoiaş şi lipsit!
4 Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel amărât,
izbăviţi-i din mâna celor răi!“
5 Dar ei nici nu ştiu, nici nu pricep;
umblă în întuneric;
de aceea se clatină temeliile pământului.
6 Eu am zis: „Sunteţi «dumnezei»,
fii ai Celui Preaînalt, cu toţii.
7 Cu siguranţă, însă, veţi muri ca nişte oameni de rând
şi veţi cădea ca orice alt conducător.“
8 Ridică-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul,
căci Tu iei în stăpânire toate neamurile!
16 Când Faraon şi slujitorii săi au auzit că au venit fraţii lui Iosif, s-au bucurat. 17 Faraon i-a poruncit lui Iosif să le spună fraţilor săi următoarele: „Încărcaţi-vă animalele şi întoarceţi-vă în Canaan. 18 Luaţi-l pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine; eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca ce este mai bun în ţară.“ 19 El i-a poruncit să le mai spună astfel: „Luaţi din ţara Egiptului nişte care pentru copiii şi soţiile voastre, luaţi-l pe tatăl vostru şi veniţi. 20 Nu vă gândiţi la bunurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în Egipt va fi al vostru.“ 21 Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le-a dat care după porunca lui Faraon şi provizii pentru drum. 22 Fiecăruia i-a dat câte un rând de haine, dar lui Beniamin i-a dat trei sute de şecheli de argint[a] şi cinci rânduri de haine. 23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâne, pâine şi provizii pentru drum. 24 Iosif i-a trimis pe fraţii săi şi la despărţire le-a zis: „Să nu vă certaţi[b] pe drum!“ 25 Ei au plecat din Egipt, s-au dus la tatăl lor, Iacov, în Canaan 26 şi i-au zis: „Iosif trăieşte! Chiar el este domnitor peste toată ţara Egiptului!“ Însă inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. 27 Dar când i-au istorisit tot ceea ce le spusese Iosif şi când a văzut carele pe care le trimisese Iosif să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat. 28 Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, încă trăieşte. Trebuie să merg să-l văd înainte de a muri.“
Mâncarea jertfită idolilor
8 Cu privire la ceea ce este jertfit idolilor, ştim că toţi avem cunoaştere[a], însă cunoaşterea îngâmfă, pe când dragostea zideşte. 2 Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu are cunoaşterea necesară. 3 Dacă însă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, atunci el este cunoscut de către Dumnezeu. 4 Aşadar, cu privire la mâncarea jertfită idolilor, ştim că, în lume, un idol este totuna cu nimic, şi că nu există decât un singur Dumnezeu. 5 Într-adevăr, chiar dacă există aşa-numiţi „zei“ în cer sau pe pământ, – aşa cum există de fapt mulţi „zei“ şi mulţi „domni“[b] –, 6 totuşi pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi pentru Care suntem şi noi, şi un singur Domn, Isus Cristos, prin Care sunt toate şi prin Care suntem şi noi.
7 Însă nu toţi au cunoaşterea aceasta. Unii, fiind până acum atât de obişnuiţi cu idolii, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolilor şi astfel conştiinţa lor, fiind slabă, este pângărită. 8 Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu; dacă nu mâncăm[c], nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm, nu câştigăm nimic. 9 Aveţi însă grijă ca nu cumva libertatea voastră să devină o pricină de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaștere, că mănânci în templul unui idol, oare conştiinţa lui slabă nu-l va încuraja să mănânce ceea ce este jertfit idolilor? 11 Astfel, cel slab este distrus prin cunoaşterea ta, el, fratele pentru care a murit Cristos! 12 Când păcătuieşti astfel împotriva fraţilor şi le răneşti conştiinţa, păcătuieşti împotriva lui Cristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, atunci nu voi mânca niciodată carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să se poticnească.
13 Au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat.
Ioan Botezătorul decapitat
14 Regele[a] Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau[b]: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“ 15 Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“
16 Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“ 17 Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei[c], soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, 18 iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“[d] 19 Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă[e]; şi îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii. 22 Fiica Irodiadei[f] a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut.
Regele i-a zis atunci fetei:
– Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!
23 Apoi i-a jurat (solemn)[g]:
– Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!
24 Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei:
– Ce să cer?
Aceasta i-a răspuns:
– Capul lui Ioan Botezătorul!
25 Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i:
– Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze. 27 Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, 28 i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. 29 Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.