Book of Common Prayer
Psalmul 25[a]
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine!
Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învaţă-mă cărările Tale!
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta,
căci acestea sunt veşnice!
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept;
de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept
şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr
pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
11 Doamne, din pricina Numelui Tău,
iartă-mi vina, căci mare este!
12 Cine se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13 El va locui în fericire,
iar urmaşii lui vor moşteni ţara.
14 Sfatul[b] Domnului este pentru cei ce se tem de El,
iar legământul Lui le dă învăţătură.
15 Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laţ.
16 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
căci sunt singur şi necăjit!
17 Necazurile inimii mele s-au înmulţit;
izbăveşte-mă din nenorocirile mele!
18 Uită-te la năpasta şi la necazul meu
şi iartă toate păcatele mele!
19 Ia aminte la duşmanii mei, căci se înmulţesc,
şi la înverşunata ură cu care mă urăsc.
20 Păzeşte-mi sufletul şi izbăveşte-mă,
nu mă lăsa de batjocură, căci mă încred în Tine!
21 Integritatea şi nevinovăţia să mă ocrotească,
căci nădăjduiesc în Tine!
22 Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!
Psalmul 9[a]
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Moartea fiului“. Un psalm al lui David.
1 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima mea,
voi povesti toate minunile Tale.
2 Mă voi bucura şi mă voi veseli în Tine,
voi cânta laudă Numelui Tău, Preaînalte!
3 Duşmanii mei dau înapoi,
se poticnesc şi pier dinaintea Ta,
4 căci Tu ai judecat cauza mea şi mi-ai făcut dreptate;
ai şezut pe tron ca Unul Care judeci cu dreptate.
5 Tu ai mustrat neamurile şi l-ai nimicit pe cel rău;
le-ai şters numele pentru veci de veci.
6 Duşmanul a sfârşit în ruine veşnice!
I-ai smuls cetăţile
şi ai dat uitării amintirea lor.
7 Domnul însă va trona pe vecie!
El Îşi pregăteşte tronul pentru judecată.
8 El va judeca lumea cu dreptate,
va cântări noroadele cu nepărtinire.
9 Domnul este o fortăreaţă pentru cel asuprit,
o fortăreaţă în vremuri de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu-i părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cântaţi Domnului, Care este întronat în Sion!
Vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
12 Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Îşi aduce aminte
şi nu trece cu vederea strigătul sărmanilor.
13 Îndură-te de mine, Doamne,
uită-te la suferinţa pe care mi-o pricinuiesc duşmanii mei!
Ridică-mă de la porţile morţii!
14 Atunci voi vesti toate laudele Tale la porţile fiicei Sionului,
mă voi veseli de mântuirea Ta!
15 Neamurile se vor cufunda în groapa pe care au săpat-o;
chiar în laţul pe care l-au ascuns li se va prinde piciorul.
16 Domnul Se descoperă şi face judecată[b];
Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui.Higgaion[c]. Sela
17 Cei răi se întorc în Locuinţa Morţilor,
împreună cu toate neamurile care uită de Dumnezeu.
18 Dar El nu-l uită pe cel sărman pentru totdeauna,
nici nu-i lasă fără nădejde pe cei asupriţi.
19 Ridică-Te, Doamne, să nu biruie omul!
Să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20 Pune groaza în ei, Doamne!
Să recunoască neamurile că sunt doar nişte oameni!Sela
Psalmul 15
Un psalm al lui David
1 Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău?
Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt?
2 Cel ce umblă în integritate;
cel ce face dreptate;
cel ce spune adevărul din inimă
3 şi nu bârfeşte cu limba lui;
cel ce nu-i face rău prietenului său
şi nu aruncă insulte asupra semenului său;
4 cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ,
dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul;
cel ce nu-şi ia vorba înapoi
chiar dacă a jurat spre paguba lui;
5 cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă
şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat.
Cel ce face aşa
nu se va clătina niciodată!
27 Nu te lăuda cu ziua de mâine
căci nu ştii ce poate aduce o zi!
2 Să te laude altul, nu gura ta,
un străin, nu buzele tale!
3 Piatra este grea şi nisipul este greu,
dar supărarea provocată de un prost este mai grea decât amândouă.
4 Furia este nemiloasă şi mânia este cumplită,
dar cine poate sta în faţa geloziei?
5 Mai bine o mustrare pe faţă,
decât o dragoste ascunsă!
6 Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşie,
dar sărutările unui duşman sunt din abundenţă.
10 Nu-l părăsi pe prietenul tău şi nici pe prietenul tatălui tău
şi nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău;
mai bine un vecin aproape decât un frate departe.
11 Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima,
căci astfel voi putea răspunde celui ce mă dispreţuieşte!
12 Omul prudent vede pericolul şi se ascunde,
dar nesăbuiţii merg înainte şi au de suferit.
Imitându-L pe Cristos în smerenie
2 Aşadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtăşie cu Duhul, dacă este vreo afecţiune şi vreo îndurare, 2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un duh şi un gând! 3 Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. 4 Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora. 5 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus,
6 Cel Ce, existând în chip[a] de Dumnezeu,
n-a considerat că a fi egal lui Dumnezeu
este un lucru ce trebuie apucat,
7 ci S-a golit de Sine,
luând chip de rob
şi devenind asemenea oamenilor.
La înfăţişare a fost găsit ca un om;[b]
8 S-a smerit
şi a devenit ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce.
9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult
şi I-a dăruit Numele
care este mai presus de orice nume,
10 pentru ca în Numele lui Isus
să se plece orice genunchi
din cer, de pe pământ şi de sub pământ,
11 şi orice limbă să mărturisească,
spre slava lui Dumnezeu Tatăl,
că Isus Cristos este Domnul.
Strălucind ca nişte stele
12 De aceea, preaiubiţii mei, aşa cum întotdeauna aţi ascultat, nu doar în prezenţa mea, ci mult mai mult acum, în absenţa mea, duceţi la bun sfârşit mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, 13 pentru că Dumnezeu este Cel Care lucrează în voi; şi astfel voi aveţi voinţă şi puteţi lucra după buna Lui plăcere.
15 Simon Petru împreună cu un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăreasa şi l-a adus pe Petru înăuntru. 17 Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru:
– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Acestui Om?
El i-a răspuns:
– Nu sunt.
18 Sclavii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
A doua şi a treia lepădare a lui Petru
25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. I-au zis:
– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui?
Dar el s-a lepădat şi a zis:
– Nu sunt.
26 Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis:
– Nu te-am văzut eu în grădină cu El?!
27 Petru s-a lepădat din nou; şi imediat a cântat cocoşul[a].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.