Book of Common Prayer
Psalmul 93
1 Domnul împărăţeşte îmbrăcat în maiestate,
Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere.
De aceea lumea este întărită şi nu se clatină.
2 Tronul Tău a fost aşezat din vremuri străvechi;
Tu eşti din veşnicie.
3 Mările s-au ridicat, Doamne,
mările şi-au ridicat glasul,
mările şi-au ridicat valurile.
4 Mai măreţ decât vuietul apelor cele mari
şi mai măreţ decât valurile mării
este Domnul din înălţime.
5 Mărturiile Tale sunt vrednice de încredere,
iar sfinţenia Îţi împodobeşte Casa;
şi aşa va fi, Doamne, cât vor dăinui zilele.
Psalmul 96
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi Domnului, binecuvântaţi-I Numele!
Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!
3 Istorisiţi printre neamuri slava Lui
şi printre toate popoarele – minunile Lui!
4 Căci mare este Domnul şi vrednic de laudă,
El este mai de temut decât toţi zeii.
5 Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
6 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui,
iar puterea şi slava – în Lăcaşul Lui.
7 Familii ale popoarelor, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea!
8 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Aduceţi un dar şi veniţi în curţile Lui!
9 Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[a]!
Tremuraţi înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!
10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!
De aceea lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată.
El va judeca popoarele cu nepărtinire.“
11 Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul!
Să vuiască marea şi tot ce este în ea!
12 Să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea!
Atunci toţi copacii pădurii vor striga de bucurie
13 înaintea Domnului, căci El vine,
vine să judece pământul,
să judece lumea cu dreptate
şi popoarele după credincioşia Sa.
Psalmul 34[a]
Al lui David. Compus pe vremea când acesta s-a prefăcut a fi nebun înaintea lui Abimelek şi a plecat izgonit de acesta.
1 Îl voi lăuda pe Domnul în orice vreme,
lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea!
2 Sufletul meu se laudă în Domnul;
să audă şi să se bucure cei smeriţi!
3 Măriţi pe Domnul împreună cu mine!
Să înălţăm cu toţii Numele Lui!
4 L-am căutat pe Domnul, şi El mi-a răspuns;
m-a izbăvit din toate temerile mele.
5 Cei care privesc spre El, se luminează,[b]
iar feţele nu li se umplu de ruşine.[c]
6 Acest necăjit a strigat, iar Domnul l-a auzit
şi l-a scăpat de toate necazurile lui.
7 Îngerul Domnului îşi[d] aşază tabăra
împrejurul celor ce se tem de Domnul[e] şi-i salvează.
8 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!
9 Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui,
căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic!
10 Puii de leu duc lipsă şi flămânzesc,
dar cei ce se tem de Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11 Apropiaţi-vă, fiilor, ascultaţi-mă,
şi vă voi învăţa frica de Domnul!
12 Cine este omul care doreşte viaţa
şi vrea să vadă zile bune?
13 Acela să-şi păzească limba de rău
şi buzele – de cuvinte înşelătoare!
14 Să renunţe la rău şi să facă binele!
Să caute pacea şi s-o urmărească!
15 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi,
iar urechile Lui iau aminte la strigătul[f] lor.
16 Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul,
ca să le şteargă amintirea de pe pământ.
17 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i izbăveşte din toate necazurile lor.
18 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i izbăveşte pe cei cu duhul zdrobit.
19 De multe necazuri are parte cel drept,
dar Domnul îl izbăveşte din toate.
20 El îi păzeşte toate oasele
şi nici unul măcar nu îi va fi rupt.
21 Răul va aduce moartea celui nelegiuit,
iar cei ce-l urăsc pe cel drept vor fi pedepsiţi.
22 Domnul îi răscumpără pe slujitorii Săi
şi nici unul din cei ce-şi găsesc refugiul în El nu este pedepsit.
50 Atunci Laban şi Betuel au răspuns:
– Acest lucru vine de la Domnul; nu-ţi putem spune nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o şi du-te! Ea să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum a spus Domnul.
52 Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului. 53 Apoi a scos bijuterii de argint şi de aur, precum şi îmbrăcăminte şi i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri preţioase şi fratelui, şi mamei ei. 54 După aceea, el şi bărbaţii care erau cu el au mâncat, au băut şi au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineaţa, el le-a spus celor de-ai casei:
– Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.
55 Fratele şi mama fetei i-au răspuns:
– Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca.
56 Dar el le-a zis:
– Nu mă opriţi acum, căci Domnul mi-a făcut reuşită călătoria; lăsaţi-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.
57 – Să chemăm fata şi să o întrebăm, au răspuns ei.
58 Au chemat-o pe Rebeca şi au întrebat-o:
– Vrei să mergi cu acest bărbat?
– Da, a răspuns ea.
59 Ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum şi pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam şi cu oamenii săi. 60 Ei au binecuvântat-o şi i-au zis:
„Sora noastră, fie ca să ajungi
mama a mii de mii
şi fie ca sămânţa[a] ta să stăpânească
cetăţile duşmanilor lor.“
61 Apoi Rebeca şi servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca şi a plecat.
62 Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi[b], pentru că locuia în Neghev[c]. 63 El a ieşit într-o seară pe câmp ca să mediteze[d] şi, ridicându-şi privirea, a văzut venind nişte cămile. 64 Rebeca şi-a ridicat şi ea privirea, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă 65 şi l-a întrebat pe sclav:
– Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâlnească?
– Este stăpânul meu, a răspuns sclavul.
Ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit. 66 Sclavul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, şi s-a căsătorit cu ea; ea a devenit soţia lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.
Un lucrător după voia lui Dumnezeu
14 Aminteşte-le aceste lucruri! Roagă-i solemn, înaintea lui Dumnezeu, să nu se certe cu privire la cuvinte, pentru că aceasta nu este de nici un folos, ci mai degrabă îi ruinează pe cei ce ascultă. 15 Străduieşte-te să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care explică corect Cuvântul adevărului. 16 Evită vorbăriile goale şi lumeşti, căci cei care se ţin de ele vor înainta tot mai mult spre lipsa de evlavie, 17 iar cuvântul lor se va împrăştia precum cangrena. Dintre aceştia sunt şi Imeneu, şi Filet, 18 care s-au rătăcit în ce priveşte adevărul, spunând că învierea a avut deja loc şi răsturnând astfel credinţa multora. 19 Cu toate acestea, temelia solidă a lui Dumnezeu rămâne fermă, având sigiliul aceasta: „Domnul îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui“[a] şi „Oricine rosteşte Numele Domnului trebuie să se îndepărteze de nedreptate.“
20 Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut, unele pentru o întrebuinţare de cinste, altele pentru o întrebuinţare de ocară. 21 Aşadar, dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit şi folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună.
Isus şi copilaşii
13 I-au adus nişte copilaşi, ca să se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. 14 Isus însă, când a văzut acest lucru, s-a indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15 Adevărat vă spun că oricine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“ 16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat punându-Şi mâinile peste ei.
Isus şi tânărul bogat
17 Chiar când pornea la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat:
– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
18 Isus i-a răspuns:
– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu înşeli“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“[a]
20 El I-a spus:
– Învăţătorule, pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.
21 Privindu-l, Isus l-a iubit şi i-a zis:
– Îţi lipseşte un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!
22 Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.