Book of Common Prayer
Psalmul 120[a]
Un cântec de pelerinaj
1 În strâmtorarea mea strig către Domnul
şi El îmi răspunde.
2 Doamne, scapă-mi sufletul de buzele mincinoase
şi de limba înşelătoare!
3 Ce-ţi va da El ţie,
ce-ţi va aduce El, limbă înşelătoare?
4 Săgeţi ascuţite de războinic,
cu cărbuni de verigel[b].
5 Vai de mine, căci locuiesc la Meşek,
sălăşluiesc în corturile din Chedar!
6 Mult mi-a mai locuit sufletul
împreună cu cei ce urăsc pacea!
7 Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu,
ei sunt pentru război.
Psalmul 121
Un cântec de pelerinaj
1 Îmi voi ridica ochii spre munţi:
de unde-mi va veni ajutorul?
2 Ajutorul meu vine de la Domnul,
Care a făcut cerurile şi pământul.
3 El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul,
Păzitorul tău nu va dormita.
4 Iată că nu dormitează, nici nu doarme,
Păzitorul lui Israel.
5 Domnul este păzitorul tău,
Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6 Soarele nu te va bate în timpul zilei,
nici luna – în timpul nopţii.
7 Domnul te va păzi de tot ce este rău;
El îţi va păzi sufletul.
8 Domnul te va păzi la plecare şi la venire,
de acum şi până în veac!
Psalmul 122
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Mă bucur când mi se spune:
„Să mergem la Casa Domnului!“
2 Picioarele ni se opresc
la porţile tale, Ierusalime.
3 Ierusalimul este zidit ca o cetate
ce-şi adună poporul în unitate[c].
4 Acolo vin seminţiile,
seminţiile Domnului,
ca să laude Numele Domnului,
aşa cum s-a hotărât pentru Israel,
5 căci acolo sunt aşezate tronurile de judecată,
tronurile Casei lui David.
6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
„Fie ca cei ce te iubesc să prospere[d]!
7 Pacea să fie între zidurile tale
şi liniştea – în palatele tale.“
8 Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei,
îţi urez: „Pacea fie în tine!“
9 Din pricina Casei Domnului, Dumnezeul nostru,
îţi doresc: „Bine să-ţi fie!“
Psalmul 123
Un cântec de pelerinaj
1 Către Tine îmi ridic ochii,
Cel Ce locuieşti în ceruri.
2 Cum caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor
şi ochii slujnicei – spre mâna stăpânei ei,
tot aşa şi ochii noştri caută spre Domnul, Dumnezeul nostru,
până va avea milă de noi.
3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă,
căci suntem atât de sătui de dispreţ!
4 Sufletul nostru s-a săturat
de batjocura celor îngâmfaţi
şi de dispreţul celor mândri!
Psalmul 124
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră ...“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră,
când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
3 ne-ar fi înghiţit de vii,
când li s-a aprins mânia faţă de noi;
4 ne-ar fi potopit apele,
ne-ar fi înghiţit torentul;
5 ne-ar fi înghiţit
apele cele năprasnice.
6 Binecuvântat să fie Domnul,
Care nu ne-a lăsat pradă colţilor lor.
7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul păsărarilor;
laţul s-a rupt, iar noi am scăpat!
8 Ajutorul nostru este în Numele Domnului,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
Psalmul 125
Un cântec de pelerinaj
1 Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sion
care nu poate fi clătinat, ci va sta pe vecie.
2 Cum sunt munţii împrejurul Ierusalimului,
aşa este Domnul împrejurul poporului Său
de acum şi până-n veci.
3 Toiagul celui rău nu va stăpâni
partea celor drepţi,
pentru ca cei drepţi să nu-şi întindă mâinile
spre nedreptate.
4 Fă bine, Doamne, celor buni
şi celor drepţi în inimile lor!
5 Cât despre cei care se întorc la căile lor sucite,
Domnul îi va îndepărta ca pe făcătorii de rele.
Pacea să fie peste Israel!
Psalmul 126
Un cântec de pelerinaj
1 Când Domnul i-a întors acasă pe captivii[e] Sionului,
parcă visam.
2 Atunci gura ni s-a umplut de râsete
şi limba noastră – de strigăte de bucurie;
atunci se spunea printre neamuri:
„Domnul a făcut lucruri mari cu ei!“
3 Domnul a făcut lucruri mari pentru noi,
de aceea noi suntem bucuroşi.
4 Întoarce-i acasă, Doamne, pe captivii noştri,
ca pe nişte torente din Neghev.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi,
vor secera cu strigăte de bucurie.
6 Cel ce merge plângând,
ducându-şi traista cu sămânţă,
va veni acasă cu strigăte de bucurie,
ducându-şi snopii.
Psalmul 127
Un cântec de pelerinaj. Al lui Solomon.
1 Dacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba trudesc cei ce o zidesc.
Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate,
degeaba păzeşte străjerul.
2 Degeaba vă treziţi devreme
şi vă culcaţi târziu,
mâncând o pâine câştigată cu trudă.
Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă[f].
3 Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul,
rodul pântecelui este o răsplată.
4 Ca săgeţile în mâna unui viteaz,
aşa sunt fiii din anii tinereţii.
5 Ferice de bărbatul
care îşi umple tolba cu ei;
el nu se va ruşina
când va vorbi duşmanilor la poartă.
1 O profeţie cu privire la Ninive. Cartea viziunii elkoşitului Naum:
Mânia Domnului împotriva cetăţii Ninive
2 „Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător!
Domnul se răzbună şi este plin de mânie;
Domnul se răzbună pe duşmanii Săi
şi este mânios pe vrăjmaşii Săi.
3 Domnul este încet la mânie şi mare în putere!
Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel rău.
Îşi are calea în vârtej şi în furtună,
iar norii sunt pulberea de sub picioarele Sale.
4 El mustră marea şi o usucă
şi seacă toate râurile;
Başanul şi Carmelul se veştejesc,
iar floarea Libanului se ofileşte.
5 Munţii se cutremură înaintea Lui,
şi dealurile se topesc;
se clatină pământul înaintea Lui,
lumea şi toţi locuitorii ei.
6 Cine poate sta în faţa indignării Sale?
Cine poate îndura apriga Lui mânie?
Furia Lui se revarsă ca focul;
stâncile se prăbuşesc înaintea Lui.
7 Domnul este bun!
El este un loc de scăpare în ziua necazului;
El îi păzeşte pe cei ce caută adăpost la El.
8 Dar, printr-un potop care se revarsă,[a]
El va distruge Ninive din locul ei
şi Îşi va urmări duşmanii în întuneric.
9 Ce plănuiţi voi împotriva Domnului?
El oricum va aduce nimicirea;
nenorocirea nu va veni de două ori![b]
10 Căci, în timp ce vor fi ca nişte spini încâlciţi
şi pe când vor fi îmbibaţi de băutură,
ei vor fi mistuiţi ca o mirişte pe deplin uscată.[c]
11 Din tine, Ninive, a ieşit
cel ce plănuia răul împotriva Domnului
şi dădea sfaturi nelegiuite.
12 Aşa vorbeşte Domnul:
«Deşi au aliaţi şi sunt mulţi,
vor fi seceraţi şi vor pieri.
Chiar dacă te-am asuprit, Iudo,
nu te voi mai asupri!
13 Acum, voi zdrobi jugul lor de pe tine
şi-ţi voi rupe legăturile.»
Fiţi sfinţi!
13 Prin urmare, încingeţi-vă coapsele minţii[a] voastre, fiind treji, puneţi-vă pe deplin nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos! 14 Ca nişte copii ascultători, să nu vă conformaţi poftelor pe care le aveaţi înainte, când eraţi în ignoranţă, 15 ci, aşa cum Cel Ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, 16 deoarece este scris: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!“[b]
17 Şi dacă-L chemaţi ca Tată pe Cel Ce judecă cu nepărtinire pe fiecare după faptele lui, atunci trăiţi cu frică în timpul peregrinării voastre, 18 pentru că ştiţi că nu cu lucruri pieritoare – argint sau aur – aţi fost răscumpăraţi din felul vostru de viaţă fără rost, moştenit de la strămoşii voştri, 19 ci cu sângele preţios al lui Cristos[c], ca al unui miel fără meteahnă şi fără pată. 20 El a fost ales[d] înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat în vremurile de pe urmă, pentru voi. 21 Prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu, Care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, astfel încât credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.
22 Acum că v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să aveţi o dragoste de fraţi fără ipocrizie, iubiţi-vă unii pe alţii cu căldură, dintr-o inimă curată[e]! 23 Aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă pieritoare, ci dintr-una nepieritoare, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi care rămâne pe vecie. 24 Căci,
„Orice făptură[f] este ca iarba
şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!
Iarba se usucă, iar floarea cade,
25 însă Cuvântul Domnului rămâne pe vecie!“[g]
Şi acesta este Cuvântul care v-a fost vestit prin Evanghelie.
Isus şi copilaşii
13 Atunci au fost aduşi la El nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. 14 Isus însă le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia Cerurilor este a celor ca ei!“ 15 Apoi Şi-a pus mâinile peste ei şi a plecat de acolo.
Isus şi tânărul bogat
16 Şi iată că un om a venit la El şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viaţă veşnică?
17 Isus i-a răspuns:
– De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Cel Ce este bun este Unul singur! Dar dacă vrei să intri în viaţă, împlineşte poruncile!
18 – Care? L-a întrebat acesta.
Isus i-a răspuns:
– „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, 19 „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta“[a] şi „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“[b].
20 Tânărul I-a spus:
– Pe toate acestea le-am împlinit. Ce-mi mai lipseşte?
21 Isus i-a răspuns:
– Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează-Mă!
22 Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.