Book of Common Prayer
97 Ce mult iubesc eu Legea Ta!
Toată ziua ea este desfătarea mea!
98 Porunca Ta mă face mai înţelept decât duşmanii mei,
căci întotdeauna aceasta este cu mine.
99 Sunt mai înţelept decât toţi învăţătorii mei,
căci cuget la mărturiile Tale.
100 Sunt mai priceput decât cei cărunţi,
căci împlinesc hotărârile Tale.
101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea,
ca să păzesc Cuvântul Tău.
102 Nu mă îndepărtez de judecăţile Tale,
căci Tu mă îndrumi.
103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele,
mai dulci decât mierea pentru gura mea.
104 Sunt priceput din pricina hotărârilor Tale.
De aceea urăsc toate cărările înşelătoare.
105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele
şi o lumină pe cărarea mea.
106 Am jurat, şi voi împlini întocmai,
că voi păzi judecăţile Tale cele drepte.
107 Sunt atât de mâhnit:
Doamne, înviorează-mă după Cuvântul Tău!
108 Doamne, primeşte ofranda gurii mele
şi învaţă-mă judecăţile Tale!
109 Mi-am pus viaţa în primejdie,
dar nu voi părăsi Legea Ta!
110 Cei răi mi-au întins curse,
dar eu nu mă voi rătăci de la hotărârile Tale.
111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie,
pentru că ele sunt bucuria inimii mele.
112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale
pentru totdeauna, până la sfârşit.
113 Îi urăsc pe cei nestatornici,
dar iubesc Legea Ta.
114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu
şi aştept să se împlinească Cuvântul Tău.
115 Depărtaţi-vă de mine, răufăcătorilor,
ca să pot împlini poruncile Dumnezeului meu!
116 Sprijină-mă după promisiunea Ta şi voi fi înviorat;
nu mă da de ruşine din pricina nădejdii mele!
117 Întăreşte-mă ca să fiu izbăvit,
şi să privesc neîncetat la orânduirile Tale!
118 Tu-i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la orânduirile Tale,
căci înşelătoria lor este zadarnică.
119 Tu-i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ ca pe zgură.
De aceea iubesc eu mărturiile Tale.
120 Mi se înfioară carnea din pricina groazei Tale
şi mă tem din pricina judecăţilor Tale.
Psalmul 81
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al lui Asaf.
1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră!
Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
2 Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine,
din lira cea plăcută şi din harfă[b].
3 Suflaţi din corn la lună nouă[c],
la lună plină, în ziua sărbătorii.
4 Aceasta este porunca dată lui Israel,
hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
5 Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif,
când a mers împotriva ţării Egiptului;
acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam[d]:
6 „I-am luat povara de pe umăr,
mâinile lui nu mai ţin coşul.
7 La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat;
ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului,
te-am încercat la apele Meriba.Sela
8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui!
O, Israele, de M-ai asculta!
9 Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin!
Să nu te închini nici unui zeu!
10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău!
Eu te-am adus din ţara Egiptului!
Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“
11 Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul,
Israel nu M-a urmat.
12 Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate
şi a trăit după propriile lui sfaturi.
13 „O, de M-ar asculta poporul Meu!
O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
14 Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă
şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
15 Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui,
iar soarta le-ar fi pecetluită pe vecie.
16 Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun ...
„Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.
Psalmul 82
Un psalm al lui Asaf.
1 Dumnezeu Îşi ia locul în adunarea lui Dumnezeu;
El judecă în mijlocul „dumnezeilor[e]“.
2 „Până când veţi mai judeca cu nedreptate
şi veţi continua să-i favorizaţi pe cei răi?Sela
3 Faceţi dreptate celui sărman şi orfanului,
daţi dreptate celui nevoiaş şi lipsit!
4 Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel amărât,
izbăviţi-i din mâna celor răi!“
5 Dar ei nici nu ştiu, nici nu pricep;
umblă în întuneric;
de aceea se clatină temeliile pământului.
6 Eu am zis: „Sunteţi «dumnezei»,
fii ai Celui Preaînalt, cu toţii.
7 Cu siguranţă, însă, veţi muri ca nişte oameni de rând
şi veţi cădea ca orice alt conducător.“
8 Ridică-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul,
căci Tu iei în stăpânire toate neamurile!
73 Aşadar, preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, unii oameni din popor, slujitorii de la Templu şi întreg Israelul s-au aşezat în cetăţile lor. La începutul lunii a şaptea, israeliţii erau în cetăţile lor.
Ezra citeşte Legea înaintea poporului
8 Tot poporul s-a strâns ca un singur om în piaţeta din faţa Porţii Apelor. Ei i-au spus cărturarului[a] Ezra să aducă Cartea Legii lui Moise, pe care Domnul o poruncise lui Israel. 2 Preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbaţi, femei şi din toţi cei care erau în stare să o înţeleagă. Era ziua întâi a lunii a şaptea. 3 Ezra a citit din Lege în piaţeta dinaintea Porţii Apelor, de la răsăritul soarelui până la amiază, în prezenţa tuturor bărbaţilor, femeilor şi a celor ce puteau să o înţeleagă. Tot poporul asculta cu atenţie la citirea Cărţii Legii.
5 Ezra a deschis Cartea în văzul întregului popor, căci era aşezat mai sus decât poporul. Când a deschis Cartea, tot poporul s-a ridicat în picioare. 6 Ezra L-a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel Mare, şi întreg poporul, ridicând mâinile, a răspuns: „Amin! Amin!“ Apoi s-au plecat şi s-au închinat Domnului cu faţa la pământ. 7 Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Akub, Şabtai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii ajutau poporul să înţeleagă Legea, iar poporul stătea în picioare. 8 Ei citeau desluşit din Cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul[a], astfel încât poporul să înţeleagă cele citite.
9 Guvernatorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, precum şi leviţii care învăţau poporul au zis întregului popor: „Această zi este sfântă pentru Domnul, Dumnezeul vostru. Nu bociţi şi nu plângeţi!“ Căci tot poporul începuse să plângă la auzirea cuvintelor Legii. 10 Ei le-au mai zis: „Duceţi-vă şi mâncaţi mâncăruri alese, beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte ceva şi celor ce n-au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului este tăria voastră!“ 11 Leviţii domoleau poporul, zicându-le: „Linişte, căci aceasta este o zi sfântă! Nu vă mâhniţi!“ 12 Tot poporul s-a dus apoi să mănânce, să bea şi să trimită câte ceva şi altora. Au făcut aceasta cu mare bucurie, căci înţeleseseră cuvintele care le fuseseră explicate.
Celebrarea Sărbătorii Corturilor
13 A doua zi căpeteniile familiilor întregului popor, preoţii şi leviţii au fost convocaţi la cărturarul Ezra ca să li se explice cuvintele Legii. 14 Au găsit scris în Legea poruncită de Domnul prin Moise că israeliţii trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii din luna a şaptea. 15 Totodată au înţeles că trebuie să proclame şi să răspândească în toate cetăţile lor şi în Ierusalim următoarea veste: „Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier şi ramuri de alţi copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, după cum este scris.“[b]
16 Poporul a ieşit, a adunat ramuri şi şi-a făcut corturi, fiecare pe acoperişul casei lui, în curtea lui sau în curţile Casei lui Dumnezeu, în piaţeta de la Poarta Apelor şi în piaţeta de la Poarta Efraim. 17 Toată mulţimea întoarsă din captivitate şi-a făcut corturi şi a locuit în ele. Israeliţii nu mai făcuseră aşa ceva de pe vremea lui Iosua, fiul lui Nun. Şi a fost o bucurie nespus de mare. 18 Au citit din Cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din prima zi până în ultima zi. Au ţinut sărbătoarea timp de şapte zile, iar în ziua a opta au avut o adunare sfântă, aşa cum era rânduit.
21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând:
„Cu o asemenea violenţă
va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
şi niciodată nu va mai fi găsit!
22 Iar sunetul harpiştilor, al muzicienilor,
al flautiştilor şi al trompetiştilor
nu se va mai auzi niciodată în tine!
Nici un meseriaş, de nici o meserie,
nu se va mai găsi vreodată în tine;
sunetul morii
nu se va mai auzi niciodată în tine;
23 lumina lămpii
nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui şi al miresei
nu se vor mai auzi niciodată în tine –
întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile
24 şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor
şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“
Isus hrăneşte peste patru mii de oameni
29 Isus a plecat de acolo şi a mers de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe munte şi S-a aşezat acolo. 30 Au venit la El mulţimi mari de oameni, având cu ei şchiopi, orbi, schilozi, muţi şi mulţi alţi bolnavi. I-au aşezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, 31 astfel că mulţimea s-a minunat văzând că cei muţi vorbesc, cei schilozi se însănătoşesc, cei şchiopi umblă, iar cei orbi văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32 Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:
– Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum.
33 Ucenicii I-au zis:
– De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini, ca să se sature o asemenea mulţime?!
34 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi?
– Şapte … şi câţiva peştişori, I-au răspuns ei.
35 Isus i-a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 Apoi a luat cele şapte pâini şi peştişorii, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39 După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a suit în barcă şi S-a dus în regiunea Magadan[a].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.