Book of Common Prayer
Psalmul 56
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Porumbel din stejari îndepărtaţi“. Un mihtam[a] al lui David compus pe vremea când a fost prins la Gat de către filisteni.
1 Dumnezeule, ai milă de mine, căci nişte oameni mă hărţuiesc;
toată ziua mă chinuie cel ce se luptă cu mine.
2 Urmăritorii mei mă hărţuiesc toată ziua.
Într-adevăr, mulţi sunt cei ce se luptă cu mine cu trufie,
3 dar, când mi-e teamă, îmi pun încrederea în Tine.
4 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud,
în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem!
Ce poate să-mi facă un muritor?
5 În fiecare zi îmi răstălmăcesc cuvintele,
toate gândurile lor sunt să-mi facă rău.
6 Uneltesc, pândesc,
îmi urmăresc paşii,
dornici să-mi ia viaţa.
7 Oare să scape ei prin răutate?
Dumnezeule, doboară popoarele cu mânie!
8 Tu numeri zilele pribegiei mele;
pune-mi lacrimile în burduful Tău!
Să nu fie ele oare în cartea Ta?
9 Duşmanii mei vor fugi când voi striga!
Ştiu un lucru: că Dumnezeu este de partea mea.
10 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud,
în Domnul, al Cărui Cuvânt îl laud,
11 în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem!
Ce poate să-mi facă un muritor?
12 Dumnezeule, sunt legat de Tine prin jurământ;
de aceea Îţi voi aduce jertfe de mulţumire,
13 căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte
şi picioarele de poticnire,
ca să pot umbla înaintea lui Dumnezeu
în lumina vieţii.
Psalmul 57
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[b] compus pe vremea când acesta se refugiase în peşteră, fugind de Saul.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
căci la Tine îmi caut scăparea!
La umbra aripilor Tale caut adăpost
până când trece necazul.
2 Strig către Dumnezeul Preaînalt,
către Dumnezeul Care mă răzbună.
3 El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte;
îl face de ruşine pe prigonitorul meu!Sela
Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia.
4 Sunt în mijlocul leilor;
mă culc printre cei ce devorează,
oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă este o sabie tăioasă.
5 Fii înălţat[c], Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Ei întinseseră un laţ paşilor mei,
– sufletul îmi era încovoiat de durere –,
îmi săpaseră o groapă,
dar au căzut ei înşişi în ea.Sela
7 Inima mea este pregătită, Dumnezeule,
inima mea este pregătită!
Voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflet al meu[d]!
Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[e]!
9 Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri!
10 Căci îndurarea Ta este mare, ajunge până la ceruri,
iar credincioşia Ta – până la nori.
11 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!
Psalmul 58
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[f].
1 Oare într-adevăr rostiţi voi ceea ce este drept, conducătorilor[g]?
Oare cu nepărtinire judecaţi voi, fii ai oamenilor?[h]
2 Dimpotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri,
iar cu mâinile împărţiţi violenţa în ţară.
3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece,
cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naştere.
4 Veninul lor este ca veninul şarpelui,
ca al cobrei surde care şi-a închis urechea,
5 care nu aude glasul vrăjitorilor,
oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Doamne, scoate colţii acestor lei!
7 Fie să se scurgă precum apa care trece!
Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe!
8 Să fie ca melcul care se topeşte mergând,
ca stârpitura care nu a văzut soarele!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi,
El îl va spulbera pe cel rău![i]
10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat,
când îşi va spăla picioarele în sângele celui rău.
11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit!
Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“
Psalmul 64
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele!
Păzeşte-mă de ameninţarea duşmanului!
2 Fereşte-mă de sfatul celor răi,
de gloata celor ce săvârşesc răul,
3 de cei care îşi ascut limba drept sabie,
care pregătesc cuvinte amare drept săgeţi,
4 ca să tragă pe ascuns asupra celui nevinovat,
să tragă pe neaşteptate şi fără să se teamă.
5 Se îmbărbătează în răutatea lor,
îşi plănuiesc cum să ascundă curse,
zicând: „Cine ne[a] va vedea?“
6 Pun la cale nedreptăţi,
zicând: „Am isprăvit planul ascuns!“
Lăuntrul fiecăruia şi inima le sunt de nepătruns.
7 Însă Dumnezeu trage pe neaşteptate săgeţi asupra lor
şi sunt loviţi.
8 Propria lor limbă i-a adus la ruină,
aşa încât toţi cei care-i văd clatină din cap.
9 Toţi oamenii se înfricoşează,
mărturisesc ceea ce a înfăptuit Dumnezeu
şi-I recunosc lucrarea.
10 Să se bucure cel drept în Domnul şi să se adăpostească la El!
Să se laude cu El toţi cei cu inima cinstită.
Psalmul 65
Pentru dirijor. Un psalm al lui David. Un cântec.
1 Dumnezeule, pe Tine Te aşteaptă lauda[b] în Sion;
faţă de Tine vor fi împlinite jurămintele.
2 Tu asculţi rugăciunea;
de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3 Poverile fărădelegilor noastre sunt mai puternice decât noi,
dar Tu faci ispăşire pentru nelegiuirile noastre.
4 Ferice de cel pe care-l alegi,
pe care-l apropii să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura de lucrurile bune ale Casei Tale,
ale Templului Tău cel sfânt.
5 Tu ne răspunzi prin faptele grozave ale dreptăţii,
Dumnezeul mântuirii noastre,
Nădejdea tuturor marginilor pământului
şi ale mărilor îndepărtate,
6 Cel ce ai aşezat munţii prin puterea Ta,
fiind încins cu tărie,
7 Cel ce potoleşti vuietul mărilor,
vuietul talazurilor lor şi tumultul noroadelor.
8 Locuitorii de la marginile pământului se tem din pricina minunilor Tale!
Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineaţa şi seara.
9 Tu cercetezi pământul, îi dai belşug,
îl îmbogăţeşti cu multe lucruri.
Râurile lui Dumnezeu sunt pline de apă
ca să dai oamenilor grâne. Iată cum pregăteşti pământul:[c]
10 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploile repezi şi îi binecuvântezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale,
în urma Ta musteşte belşugul;[d]
12 mustesc, de asemenea, şi păşunile din pustie,
iar dealurile se încing cu veselie.
13 Păşunile se îmbracă cu turme,
văile se acoperă de grâne;
toate strigă de bucurie şi cântă.
David, uns drept rege al lui Iuda
2 După toate acestea, David L-a întrebat pe Domnul:
– Să mă duc în vreuna din cetăţile lui Iuda?
– Du-te! i-a răspuns Domnul.
– Unde să mă duc? L-a mai întrebat David.
– La Hebron, i-a răspuns Domnul.
2 David s-a dus acolo împreună cu soţiile sale, izreelita Ahinoam şi Abigail, văduva carmelitului Nabal. 3 David i-a luat cu el şi pe oamenii săi, pe fiecare cu familia lui, iar aceştia au locuit în împrejurimile Hebronului. 4 Bărbaţii din Iuda au venit şi l-au uns acolo pe David ca rege peste Casa lui Iuda. Când i s-a spus lui David că bărbaţii din Iabeşul Ghiladului sunt cei care l-au îngropat pe Saul, 5 acesta a trimis mesageri la ei, spunându-le: „Binecuvântaţi să fiţi de Domnul pentru că aţi arătat această bunătate faţă de stăpânul vostru, Saul, îngropându-l. 6 Fie ca Domnul să vă arate bunătate[a] şi credincioşie! Eu, de asemenea, vă voi arăta aceeaşi bunătate pentru fapta pe care aţi făcut-o. 7 Acum, întăriţi-vă şi fiţi viteji căci stăpânul vostru, Saul, a murit, iar Casa lui Iuda m-a uns pe mine drept rege peste ei.“
Război între familia lui David şi cea a lui Saul
8 Între timp, Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Saul, l-a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut Iordanul, la Mahanayim, 9 unde l-a făcut rege peste Ghilad, peste aşuriţi[b], peste Izreel, Efraim, Beniamin şi peste întregul Israel. 10 Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani când a început să domnească peste Israel şi a domnit timp de doi ani. Casa lui Iuda l-a urmat însă pe David. 11 Perioada cât a domnit David la Hebron, peste Casa lui Iuda, a fost de şapte ani şi şase luni.
Disputa dintre Pavel şi Barnabas
36 După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnabas: „Să ne întoarcem şi să vizităm fraţii din fiecare cetate în care am predicat Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!“ 37 Barnabas voia să-l ia cu ei şi pe Ioan, numit Marcu, 38 dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care-i părăsise în Pamfilia şi nu-i însoţise mai departe în lucrare. 39 Disputa a fost atât de aprinsă, încât s-au despărţit unul de altul. Barnabas l-a luat pe Marcu şi a plecat pe mare în Cipru, 40 iar Pavel l-a ales pe Silas şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului. 41 El a călătorit prin Siria şi Cilicia, întărind bisericile.
Timotei îi însoţeşte pe Pavel şi Silas
16 Pavel a venit în Derbe şi apoi în Listra. Şi iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. 2 El era vorbit de bine de fraţii din Listra şi din Iconia. 3 Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, aşa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri. Căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. 4 În timp ce treceau prin cetăţi, ei îi îndemnau pe fraţi să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii şi bătrânii[a] din Ierusalim. 5 Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.
Ioan Botezătorul decapitat
14 Regele[a] Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau[b]: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“ 15 Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“
16 Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“ 17 Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei[c], soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, 18 iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“[d] 19 Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă[e]; şi îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii. 22 Fiica Irodiadei[f] a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut.
Regele i-a zis atunci fetei:
– Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!
23 Apoi i-a jurat (solemn)[g]:
– Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!
24 Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei:
– Ce să cer?
Aceasta i-a răspuns:
– Capul lui Ioan Botezătorul!
25 Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i:
– Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze. 27 Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, 28 i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. 29 Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.