Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 63

Psalmul 63

Un psalm al lui David compus pe când era în pustia lui Iuda

Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu!
    Te caut cu ardoare;
îmi însetează sufletul după Tine,
    îmi tânjeşte trupul după Tine
într-un pământ uscat, sterp
    şi fără apă.

Da, Te-am văzut în Lăcaşul Tău cel sfânt
    şi am privit la tăria şi la slava Ta.
Pentru că îndurarea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
    de aceea buzele mele Te vor lăuda.
Aşadar, Te voi binecuvânta toată viaţa mea
    şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile
Sufletul meu se satură de Tine ca de nişte bucate grase şi miezoase,
    iar gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze.
Îmi amintesc de Tine în aşternutul meu;
    în timpul străjilor nopţii[a] cuget la Tine.
Căci Tu eşti ajutorul meu,
    strig de bucurie la umbra aripilor Tale!
Sufletul meu este lipit de Tine,
    dreapta Ta mă sprijină.

Aceia care caută să-mi ia viaţa sunt sortiţi nimicirii:
    vor merge în adâncimile pământului,
10 vor fi trecuţi prin ascuţişul sabiei,
    vor fi prada şacalilor.

11 Regele însă se va bucura în Dumnezeu!
    Oricine jură pe Numele Lui se va lăuda,
        căci gura mincinoasă va fi astupată.

Psalmii 98

Psalmul 98

Un psalm

Cântaţi Domnului un cântec nou,
    căci El a făcut minuni.
Mâna lui cea dreaptă şi braţul Lui cel sfânt
    I-au adus victorie!
Domnul Îşi face cunoscută mântuirea;
    Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.
El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia
    promisă casei lui Israel;
toate marginile pământului au văzut
    mântuirea Dumnezeului nostru.

Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului!
    Chiuiţi, strigaţi de bucurie, cântaţi!
Cântaţi Domnului cu lira,
    cu lira şi cu cântece din gură,
cu trâmbiţe şi cu sunet de corn,
    strigaţi înaintea Împăratului, a Domnului!

Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
    lumea şi toţi locuitorii ei!
Râurile să bată din palme,
    munţii să strige de bucurie cu toţii
înaintea Domnului,
    Care vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
    şi popoarele cu nepărtinire!

Psalmii 103

Psalmul 103

Al lui David

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
    şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
    şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
El îţi iartă toate nelegiuirile,
    îţi vindecă toate bolile,
îţi răscumpără viaţa din groapă,
    te învăluie cu îndurare şi milă,
îţi satură de bunătăţi dorinţele
    şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.

Domnul le face dreptate
    şi judecată tuturor celor asupriţi.
El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
    şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
Domnul este îndurător şi milostiv,
    încet la mânie şi bogat în îndurare.
El nu se ceartă veşnic
    şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
    şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
    tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
    tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
    aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi;
    Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
    Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
    şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
    iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui
    şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.

19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
    iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.

20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
    care-I împliniţi porunca,
        care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
    slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
    din toate locurile stăpânirii Lui!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Geneza 13:2-18

Avram era foarte bogat în turme, în argint şi în aur. Din Neghev, el a călătorit până la Betel, până la locul în care şi-a întins cortul la început, între Betel şi Ai, loc în care el făcuse un altar mai înainte. Acolo Avram a chemat Numele Domnului. Lot, care a mers împreună cu Avram, avea şi el turme de oi, cirezi de boi şi corturi. Dar teritoriul locuit nu-i mai încăpea; aveau atât de multe bunuri, încât nu mai puteau locui împreună. De asemenea, s-a iscat o ceartă între păstorii turmelor lui Avram şi păstorii turmelor lui Lot. În vremea aceea canaaniţii şi periziţii locuiau în Canaan. Atunci Avram i-a zis lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, nici între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem rude. Nu este oare toată ţara înaintea ta? Desparte-te de mine, te rog. Dacă tu o iei la stânga, eu o voi lua la dreapta, iar dacă tu o iei la dreapta, eu o voi lua la stânga.“ 10 Lot şi-a ridicat privirea şi a văzut că toată Câmpia Iordanului până la Ţoar era bine udată, ca grădina Domnului, ca ţara Egiptului; aceasta s-a întâmplat înainte ca Domnul să fi distrus Sodoma şi Gomora. 11 Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a pornit spre răsărit. Aşa s-au despărţit unul de celălalt. 12 Avram a locuit în Canaan, în timp ce Lot a locuit între cetăţile din câmpie, unde şi-a aşezat cortul aproape de Sodoma. 13 Oamenii din Sodoma erau răi, păcătuind peste măsură împotriva Domnului.

14 Domnul i-a spus lui Avram după ce Lot s-a despărţit de el: „Ridică-ţi privirea din locul în care eşti şi uită-te spre nord şi spre sud, spre răsărit şi spre apus, 15 pentru că toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale[a] pentru totdeauna. 16 Îi voi face pe urmaşii tăi ca pulberea pământului, astfel încât, dacă cineva poate număra pulberea pământului, şi urmaşii tăi vor putea fi număraţi. 17 Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, pentru că ţie ţi-o voi da.“ 18 Astfel, Avram şi-a mutat cortul şi a venit să se aşeze lângă stejarii lui Mamre, în Hebron, unde a zidit un altar Domnului.

Galateni 2:1-10

Pavel acceptat de apostoli

Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l şi pe Titus cu mine. M-am suit acolo, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o vestesc eu printre neamuri. Le-am arătat-o, în particular, celor recunoscuţi drept conducători, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec, din cauza fraţilor mincinoşi strecuraţi printre noi, care s-au furişat printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos şi să ne poată înrobi. Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la faţa omului –, ei, cei recunoscuţi drept conducători, nu mi-au adăugat nimic, ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi – fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat, de asemenea, şi în mine, trimiţându-mă la neamuri –, deci, când Iacov, Chifa[a] şi Ioan, care erau priviţi ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine şi cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi. 10 Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am şi străduit să-l fac.

Marcu 7:31-37

Isus vindecă un surdo-mut

31 Isus S-a întors din regiunea Tirului şi S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin regiunea Decapolis[a]. 32 Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste El. 33 Isus l-a luat deoparte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi i-a atins limba cu saliva Lui. 34 Apoi a privit spre cer, a oftat şi i-a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“ 35 Şi (imediat)[b] i s-au deschis urechile, i s-a descleştat limba şi a început să vorbească desluşit. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei vesteau aceasta mai mult. 37 Ei erau uimiţi peste măsură şi ziceau: „El pe toate le face bine; chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi, să vorbească!“

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.