Book of Common Prayer
Psalmul 120[a]
Un cântec de pelerinaj
1 În strâmtorarea mea strig către Domnul
şi El îmi răspunde.
2 Doamne, scapă-mi sufletul de buzele mincinoase
şi de limba înşelătoare!
3 Ce-ţi va da El ţie,
ce-ţi va aduce El, limbă înşelătoare?
4 Săgeţi ascuţite de războinic,
cu cărbuni de verigel[b].
5 Vai de mine, căci locuiesc la Meşek,
sălăşluiesc în corturile din Chedar!
6 Mult mi-a mai locuit sufletul
împreună cu cei ce urăsc pacea!
7 Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu,
ei sunt pentru război.
Psalmul 121
Un cântec de pelerinaj
1 Îmi voi ridica ochii spre munţi:
de unde-mi va veni ajutorul?
2 Ajutorul meu vine de la Domnul,
Care a făcut cerurile şi pământul.
3 El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul,
Păzitorul tău nu va dormita.
4 Iată că nu dormitează, nici nu doarme,
Păzitorul lui Israel.
5 Domnul este păzitorul tău,
Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6 Soarele nu te va bate în timpul zilei,
nici luna – în timpul nopţii.
7 Domnul te va păzi de tot ce este rău;
El îţi va păzi sufletul.
8 Domnul te va păzi la plecare şi la venire,
de acum şi până în veac!
Psalmul 122
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Mă bucur când mi se spune:
„Să mergem la Casa Domnului!“
2 Picioarele ni se opresc
la porţile tale, Ierusalime.
3 Ierusalimul este zidit ca o cetate
ce-şi adună poporul în unitate[c].
4 Acolo vin seminţiile,
seminţiile Domnului,
ca să laude Numele Domnului,
aşa cum s-a hotărât pentru Israel,
5 căci acolo sunt aşezate tronurile de judecată,
tronurile Casei lui David.
6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
„Fie ca cei ce te iubesc să prospere[d]!
7 Pacea să fie între zidurile tale
şi liniştea – în palatele tale.“
8 Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei,
îţi urez: „Pacea fie în tine!“
9 Din pricina Casei Domnului, Dumnezeul nostru,
îţi doresc: „Bine să-ţi fie!“
Psalmul 123
Un cântec de pelerinaj
1 Către Tine îmi ridic ochii,
Cel Ce locuieşti în ceruri.
2 Cum caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor
şi ochii slujnicei – spre mâna stăpânei ei,
tot aşa şi ochii noştri caută spre Domnul, Dumnezeul nostru,
până va avea milă de noi.
3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă,
căci suntem atât de sătui de dispreţ!
4 Sufletul nostru s-a săturat
de batjocura celor îngâmfaţi
şi de dispreţul celor mândri!
Psalmul 124
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră ...“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră,
când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
3 ne-ar fi înghiţit de vii,
când li s-a aprins mânia faţă de noi;
4 ne-ar fi potopit apele,
ne-ar fi înghiţit torentul;
5 ne-ar fi înghiţit
apele cele năprasnice.
6 Binecuvântat să fie Domnul,
Care nu ne-a lăsat pradă colţilor lor.
7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul păsărarilor;
laţul s-a rupt, iar noi am scăpat!
8 Ajutorul nostru este în Numele Domnului,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
Psalmul 125
Un cântec de pelerinaj
1 Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sion
care nu poate fi clătinat, ci va sta pe vecie.
2 Cum sunt munţii împrejurul Ierusalimului,
aşa este Domnul împrejurul poporului Său
de acum şi până-n veci.
3 Toiagul celui rău nu va stăpâni
partea celor drepţi,
pentru ca cei drepţi să nu-şi întindă mâinile
spre nedreptate.
4 Fă bine, Doamne, celor buni
şi celor drepţi în inimile lor!
5 Cât despre cei care se întorc la căile lor sucite,
Domnul îi va îndepărta ca pe făcătorii de rele.
Pacea să fie peste Israel!
Psalmul 126
Un cântec de pelerinaj
1 Când Domnul i-a întors acasă pe captivii[e] Sionului,
parcă visam.
2 Atunci gura ni s-a umplut de râsete
şi limba noastră – de strigăte de bucurie;
atunci se spunea printre neamuri:
„Domnul a făcut lucruri mari cu ei!“
3 Domnul a făcut lucruri mari pentru noi,
de aceea noi suntem bucuroşi.
4 Întoarce-i acasă, Doamne, pe captivii noştri,
ca pe nişte torente din Neghev.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi,
vor secera cu strigăte de bucurie.
6 Cel ce merge plângând,
ducându-şi traista cu sămânţă,
va veni acasă cu strigăte de bucurie,
ducându-şi snopii.
Psalmul 127
Un cântec de pelerinaj. Al lui Solomon.
1 Dacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba trudesc cei ce o zidesc.
Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate,
degeaba păzeşte străjerul.
2 Degeaba vă treziţi devreme
şi vă culcaţi târziu,
mâncând o pâine câştigată cu trudă.
Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă[f].
3 Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul,
rodul pântecelui este o răsplată.
4 Ca săgeţile în mâna unui viteaz,
aşa sunt fiii din anii tinereţii.
5 Ferice de bărbatul
care îşi umple tolba cu ei;
el nu se va ruşina
când va vorbi duşmanilor la poartă.
Măgăriţa lui Balaam
21 Dimineaţa, Balaam s-a sculat, a pus şaua pe măgăriţa sa şi a plecat cu conducătorii moabiţi. 22 Dar Dumnezeu s-a aprins de mânie pentru că plecase şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, iar împreună cu el erau şi doi din slujitorii lui. 23 Măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului stând în mijlocul drumului cu sabia în mână şi a părăsit drumul, luând-o pe câmp. Balaam a început să-şi bată măgăriţa ca s-o poată aduce din nou pe drum.
24 Atunci Îngerul Domnului S-a aşezat pe un drum îngust între două vii unde erau ziduri de o parte şi de alta. 25 Când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului, s-a împins lângă perete, strângând piciorul lui Balaam. Atunci el a bătut-o din nou.
26 Îngerul Domnului s-a mutat într-un loc strâmt unde nu era loc să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27 Când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului, s-a culcat la pământ sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a început să o bată cu un băţ. 28 Atunci Domnul a deschis gura măgăriţei şi ea i-a zis lui Balaam:
– Ce ţi-am făcut de m-ai bătut de trei ori?
29 Balaam i-a răspuns măgăriţei:
– Pentru că ţi-ai bătut joc de mine! Dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide chiar acum.
30 Măgăriţa i-a răspuns:
– Nu sunt eu măgăriţa ta, pe care ai călărit din zilele tinereţii tale până astăzi? Am eu obiceiul să mă port astfel?
– Nu, i-a răspuns el.
31 Atunci Domnul i-a deschis ochii lui Balaam şi el L-a văzut pe Îngerul Domnului stând în mijlocul drumului cu sabia scoasă. El s-a închinat cu faţa la pământ.
32 Îngerul Domnului l-a întrebat:
– De ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci calea ta este una nechibzuită înaintea Mea. 33 Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea. Dacă nu s-ar fi abătut, te-aş fi ucis cu siguranţă, dar pe ea aş fi cruţat-o.
34 Balaam I-a răspuns Îngerului Domnului:
– Am păcătuit căci nu am ştiut că stăteai împotriva mea în mijlocul drumului. Dacă ceea ce fac este un lucru rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.
35 Îngerul Domnului i-a zis lui Balaam:
– Du-te cu oamenii aceştia, dar să le vorbeşti doar cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.
Astfel Balaam a mers mai departe cu conducătorii lui Balak. 36 Când Balak a auzit că vine Balaam, i-a ieşit în întâmpinare în cetatea moabită de la hotarul Arnonului, la capătul teritoriului lui.
37 Balak i-a zis lui Balaam:
– N-am trimis eu oare să te cheme la mine? De ce nu ai venit? Oare nu sunt eu în stare să te umplu de slavă?
38 – Iată-mă, am venit, i-a răspuns Balaam, dar oare voi putea să vorbesc ceva? Trebuie să spun doar cuvântul pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură.
Creştinul – mort faţă de Lege, înnoit prin Duhul
7 Oare nu ştiţi, fraţilor, – căci eu le vorbesc unora care cunosc Legea –, că Legea domneşte peste un om atâta timp cât trăieşte el? 2 O femeie măritată este legată prin Lege de soţul ei, atâta timp cât acesta trăieşte, însă dacă soţul ei moare, ea este dezlegată de Lege în ce priveşte legătura cu soţul ei. 3 Deci, dacă ea trăieşte cu un alt bărbat câtă vreme soţul ei este în viaţă, se va numi adulterină, însă dacă soţul ei moare, ea este liberă faţă de Lege şi nu se va numi adulterină dacă se mărită cu un alt bărbat. 4 Tot astfel şi voi, fraţii mei, aţi murit faţă de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiţi ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat din morţi, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5 Căci, în timp ce trăiam potrivit firii[a], patimile păcatelor stârnite de Lege erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte. 6 Dar acum am fost eliberaţi de Lege[b], murind faţă de ceea ce ne ţinea captivi, astfel încât să putem sluji în noutatea Duhului, şi nu după vechea literă[c].
Legea şi păcatul
7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În nici un caz! Totuşi eu n-aş fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n-aş fi ştiut ce înseamnă să pofteşti, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!“[d] 8 Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort. 9 Odinioară, fără Lege, eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viaţă, 10 iar eu am murit. Astfel, porunca, cea care era pentru viaţă, s-a dovedit a fi una care mi-a adus moartea. 11 Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, m-a omorât. 12 Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
Autoritatea lui Isus
23 A intrat apoi în Templu. În timp ce dădea învăţătură, au venit la El conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului şi L-au întrebat:
– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate?
24 Isus le-a răspuns:
– Vă voi pune şi Eu o întrebare, iar dacă Îmi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25 Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni?
Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», 26 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulţime, fiindcă toţi l-au considerat pe Ioan un profet“.
27 Aşa că I-au răspuns lui Isus:
– Nu ştim!
Atunci şi El le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda celor doi fii
28 Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a dus la primul şi i-a zis:
– Fiule, du-te şi lucrează astăzi în vie!
29 Dar el i-a răspuns:
– Nu vreau.
Mai târziu însă i-a părut rău şi s-a dus.
30 Omul s-a dus şi la celălalt şi i-a spus acelaşi lucru. Acesta i-a răspuns: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus.
31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?
– Primul! I-au răspuns ei.[a]
Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că până şi colectorii de taxe şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu! 32 Căci a venit Ioan la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut! Dar colectorii de taxe şi prostituatele l-au crezut. Şi măcar că aţi văzut acest lucru, nu v-a părut rău la urmă, ca să-l credeţi!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.