Book of Common Prayer
33 El preface râurile în pustiu
şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
din pricina răutăţii locuitorilor ţării.
35 El preface pustia într-o vale cu apă
şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
iar vitele nu li le împuţinează.
39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
şi orice nedreptate îşi închide gura.
43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!
Psalmul 108
Un cântec. Un psalm al lui David.
1 Inima mea este pregătită, Dumnezeule;
voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflet al meu!
2 Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[a].
3 Doamne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri.
4 Căci îndurarea Ta este mai înaltă decât cerurile,
iar credincioşia Ta este mai presus de nori!
5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri
şi fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi!
7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[b]:
„Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
şi voi măsura valea Sucot!
8 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
Efraim este coiful Meu,
iar Iuda – sceptrul Meu!
9 Moab este vasul în care Mă spăl!
Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“
10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
Cine mă va călăuzi până în Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins?
Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care nu mai ieşi cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
căci zadarnic este sprijinul dat de om!
13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori
şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri.
Psalmul 33
1 Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul,
căci lauda se potriveşte celor integri!
2 Lăudaţi-L pe Domnul din liră,
cântaţi-I din harfa cu zece corzi!
3 Cântaţi-I un cântec nou,
sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!
4 Cuvântul Domnului este drept
şi toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
îndurarea Domnului umple pământul.
6 Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului
şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.
7 El strânge apele mării într-o grămadă,
pune adâncurile[a] în cămări.
8 Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ!
Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!
9 Căci El zice şi ce zice ia fiinţă!
El porunceşte şi ce porunceşte rămâne în picioare!
10 Domnul împiedică hotărârile neamurilor
şi zădărniceşte planurile popoarelor,
11 dar hotărârile Domnului rămân pe vecie,
şi planurile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie.
12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care Şi l-a ales drept moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri,
se uită la toţi fiii oamenilor.
14 Din lăcaşul Locuinţei Sale,
El priveşte spre toţi locuitorii pământului.
15 El, Care a întocmit sufletul tuturor,
ia aminte la toate faptele acestora.
16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui,
nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale.
17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare
şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El
şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,
19 ca să le scape sufletul de la moarte
şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.
20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul!
El este ajutorul şi scutul nostru,
21 căci în El se bucură inimile noastre,
fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
pe măsura nădejdii noastre în Tine!
Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către israeliţi
14 După aceea, Moise a trimis nişte soli din Kadeş la regele Edomului:
– Aşa vorbeşte fratele tău Israel: Tu cunoşti toate greutăţile prin care am trecut, 15 cum părinţii noştri s-au dus în Egipt şi au locuit acolo multă vreme; egiptenii ne-au asuprit pe noi şi pe părinţii noştri. 16 Când am strigat către Domnul, El a auzit glasul nostru şi a trimis Îngerul[a] care ne-a scos din Egipt; suntem la Kadeş, o cetate aflată la marginea ţinutului tău. 17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta. Nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, nu vom bea apă din nici o fântână. Vom merge pe Drumul Regelui, fără să ne abatem nici la stânga nici la dreapta, până trecem prin ţinutul tău.
18 Dar Edom i-a răspuns:
– Să nu treci pe la mine căci te voi întâmpina cu sabia.
19 Israeliţii i-au zis:
– Vom merge pe Drumul cel Mare, iar dacă vom bea apa ta, noi şi vitele noastre, îţi vom plăti. Lasă-ne doar să trecem mergând pe jos[b], nimic mai mult.
20 Dar el le-a zis:
– Să nu treceţi!
Şi Edom a ieşit înaintea lor cu mulţi oameni şi cu mână puternică. 21 Astfel Edom nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin ţinutul lui; şi Israel s-a întors de la el.
Moartea lui Aaron şi învestirea în slujire a lui Elazar
22 Toată adunarea israeliţilor a pornit din Kadeş şi au ajuns la muntele Hor.
23 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron la muntele Hor, la marginea ţării Edom: 24 „Aaron va fi adăugat la poporul său; el nu va intra în ţara pe care o dau israeliţilor, pentru că v-aţi răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. 25 Ia-l pe Aaron şi pe fiul său Elazar, şi du-i pe muntele Hor. 26 Dezbracă-l pe Aaron de veşmintele lui şi pune-le pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“
27 Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Au urcat pe muntele Hor în prezenţa întregii adunări. 28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi le-a pus pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. 29 Când adunarea a văzut că Aaron a murit, toată casa lui Israel l-a jelit pe Aaron treizeci de zile.
Morţi şi înviaţi împreună cu Cristos
6 Ce vom spune atunci? Să continuăm să păcătuim ca să se înmulţească harul? 2 În nici un caz! Cum se poate ca noi, care am murit faţă de păcat, să continuăm să trăim în el?! 3 Sau oare nu ştiţi că toţi cei care aţi fost botezaţi în Cristos Isus aţi fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi deci am fost îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, aşa cum Cristos a fost înviat din morţi prin slava Tatălui, la fel să putem şi noi să umblăm în noutatea vieţii. 5 Căci dacă am devenit uniţi cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi uniţi cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6 Noi ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în aşa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului; 7 căci, cine a murit cu adevărat, a fost eliberat de păcat. 8 Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El. 9 Ştim că Cristos, fiind înviat din morţi, nu mai moare, moartea nu mai domneşte asupra Lui. 10 Căci prin moartea de care a murit, a murit faţă de păcat o dată pentru totdeauna, iar viaţa pe care o trăieşte, o trăieşte pentru Dumnezeu. 11 La fel şi voi, consideraţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus!
Intrarea triumfală în Ierusalim
21 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2 spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine! 3 Dacă vă va zice cineva ceva, să-i spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi imediat îi va trimite“. 4 Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:
5 „Spuneţi-i fiicei Sionului:
«Iată că Împăratul tău vine la tine,
smerit şi călare pe un măgar,
pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe!»“[a]
6 Ucenicii s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Isus. 7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, iar Isus S-a aşezat deasupra lor. 8 O mare mulţime de oameni îşi aşterneau hainele pe drum[b], iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. 9 Mulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care-L urmau strigau:
„Osana[c], Fiul lui David!
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului![d]
Osana în locurile preaînalte!“
10 Când a intrat în Ierusalim, toţi cei din cetate au început să se agite şi să întrebe:
– Cine este Acesta?
11 Mulţimile răspundeau:
– Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileii!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.