Book of Common Prayer
Psalmul 40
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Am nădăjduit în Domnul,
iar El S-a aplecat înspre mine
şi mi-a ascultat strigătul.
2 M-a scos din groapa pieirii,
din murdăria mocirlei.
Mi-a pus piciorul pe stâncă
şi mi-a întărit paşii.
3 Mi-a pus în gură un cântec nou,
o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi vor vedea, se vor teme
şi se vor încrede în Domnul.
4 Ferice de omul
care îşi pune încrederea în Domnul,
care nu se abate spre cei mândri
şi nici spre cei ce se închină la idoli[a]!
5 Doamne, Dumnezeul meu,
multe sunt minunile şi planurile Tale
pe care le-ai făcut faţă de noi!
Nimeni nu se poate asemăna cu Tine!
Am vrut să le vestesc şi să vorbesc despre ele,
dar sunt prea multe ca să le povestesc!
6 Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns[b] urechile[c].
Tu nu ai cerut nici ardere de tot, nici jertfă pentru păcat.
7 Atunci am zis: „Iată că vin!
În sulul cărţii este scris despre mine.
8 Îmi găsesc plăcerea în a face voia Ta, Dumnezeul meu;
Legea Ta este înăuntrul meu.“
9 Vestesc dreptatea Ta
în adunarea cea mare;
Tu, Doamne, ştii
că nu-mi închid buzele!
10 Nu ascund dreptatea Ta în inima mea,
ci vorbesc despre credincioşia şi mântuirea Ta;
nu acopăr îndurarea şi adevărul Tău
în adunarea cea mare.
11 Doamne, nu-Ţi opri
mila faţă de mine!
Fie ca îndurarea Ta şi adevărul Tău
să mă păzească mereu!
12 Căci rele fără număr
mă înconjoară;
păcatele mele m-au copleşit
şi nu mai sunt în stare să văd;
sunt mai multe decât perii capului meu
şi-mi înmoaie inima.
13 Binevoieşte, Doamne, de mă izbăveşte!
Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!
14 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine cu toţii,
cei ce caută să-mi piardă viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
cei ce-mi doresc răul!
15 Să rămână înmărmuriţi din pricina ruşinii lor
cei ce-mi ziceau: „Ha! Ha!“
16 Să tresalte de veselie însă şi să se bucure în Tine
toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta
să zică mereu: „Mărit să fie Domnul!“
17 Cât despre mine, eu sunt chinuit şi în nevoie,
dar Stăpânul se va gândi la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu, nu întârzia!
Psalmul 54
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un maschil[a] al lui David compus pe vremea când zifiţii s-au dus la Saul şi i-au zis: „Oare nu se ascunde David printre noi?“
1 Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău,
fă-mi dreptate prin puterea Ta!
2 Dumnezeule, ascultă-mi rugăciunea,
pleacă-Ţi urechea la cuvintele gurii mele!
3 Nişte străini se ridică împotriva mea
şi nişte asupritori caută să-mi ia viaţa;
ei nu ţin seama de Dumnezeu!Sela
4 Iată că Dumnezeu îmi vine în ajutor;
Stăpânul vine în sprijinul sufletului meu!
5 Fie ca El să răsplătească răul urmăritorilor mei[b];
în credincioşia Ta, nimiceşte-i!
6 Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este bun,
7 căci m-ai scăpat din toate necazurile
şi am putut privi de sus la duşmanii mei.
Psalmul 51
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
În bunăvoinţa Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele!
2 Spală-mă de vina mea
şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc nelegiuirile
şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta,
aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti
şi eşti fără pată când judeci.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire,
în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei;[a]
fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.[b]
7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie,
iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.
9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele,
şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte[c] în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta
şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;
sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă,
şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,
Dumnezeul mântuirii mele,
şi limba mea va cânta dreptatea Ta!
15 Stăpâne, deschide-mi buzele,
iar gura mea va vesti lauda Ta!
16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus,
dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu[d] este un duh zdrobit;
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită.
18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului
şi construieşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite,
arderi de tot întregi;
atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău.
Păzeşte-te de promisiuni pripite
5 „Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nesăbuiţilor, căci ei nu ştiu că săvârşesc un rău.
2 Nu te grăbi să-ţi deschizi gura
şi inima ta să nu se pripească
să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu,
căci Dumnezeu este în ceruri,
iar tu eşti pe pământ;
de aceea cuvintele tale să fie cumpănite.
3 Căci aşa cum visele se nasc din mulţimea grijilor,
tot aşa prostia nesăbuitului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.[a]
4 Când faci un jurământ înaintea lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlineşti, căci Lui nu-I plac nesăbuiţii. Aşadar, împlineşte-ţi jurământul! 5 Este mai bine să nu faci jurăminte, decât să faci jurăminte şi să nu le împlineşti. 6 Nu lăsa gura să-ţi ducă trupul în păcat, aşa încât să-i zici trimisului[b] lui Dumnezeu[c]: «A fost o greşeală!» De ce să se mânie Dumnezeu din pricina glasului tău şi să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7 Visele multe sunt deşarte, la fel cum şi cuvintele multe sunt nefolositoare.[d] Aşadar, teme-te de Dumnezeu!“
Legea şi promisiunea
15 Fraţilor, să vorbesc în felul oamenilor: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ o dată ce a fost stabilit, la fel este şi aici. 16 Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui; el nu spune „şi seminţelor“, ca şi cum ar fi mai multe, ci se referă la una: „şi seminţei lui“[a], care este Cristos. 17 Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desfiinţa autoritatea unui legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, şi astfel să anuleze promisiunea. 18 Dacă moştenirea ar depinde de Lege, atunci nu ar mai depinde de promisiune; însă Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin promisiune. 19 Care este, atunci, scopul Legii? Ea a fost adăugată pentru a arăta ce este încălcarea Legii, până când va veni Sămânţa celui căruia i-a fost făcută promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mijlocitor. 20 Un mijlocitor nu reprezintă o singură parte, însă Dumnezeu este Unul.
21 Aceasta înseamnă oare că Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, atunci dreptatea ar fi venit prin Lege, 22 însă Scriptura spune că întreaga lume este sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor ce cred în Cristos Isus.
Isus umblă pe mare
22 Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenici să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, iar între timp El le va da drumul mulţimilor. 23 După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii[a] de ţărm şi era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.
25 În a patra strajă a nopţii[b], Isus a venit spre ei, umblând pe mare. 26 Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Şi au ţipat de frică.
27 Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis:
– Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!
28 Petru I-a răspuns:
– Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!
29 Isus i-a zis:
– Vino!
Petru a coborât din barcă şi a început să umble pe ape şi să meargă spre Isus. 30 Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică şi, fiindcă începea să se scufunde, a strigat:
– Doamne, salvează-mă!
31 Isus a întins imediat mâna, l-a apucat şi i-a zis:
– Puţin credinciosule! De ce te-ai îndoit?
32 După ce s-au suit în barcă, vântul a încetat. 33 Cei din barcă I s-au închinat şi au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“
34 Au traversat marea şi au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus şi au dat de veste în întreaga vecinătate, aşa că i-au adus la El pe toţi cei ce erau bolnavi. 36 Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care s-au atins de ea au fost vindecaţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.