Book of Common Prayer
Psalmul 20
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Să-ţi răspundă Domnul în ziua necazului,
să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov!
2 Să-ţi trimită ajutor din Lăcaşul cel sfânt
şi să te sprijine din Sion!
3 Să-Şi amintească de toate darurile tale de mâncare,
şi să primească toate arderile tale de tot!Sela
4 Să-ţi dea după plăcerea inimii tale
şi să-ţi împlinească toate planurile!
5 Atunci vom striga de bucurie datorită biruinţei tale
şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.
Domnul să-ţi împlinească toate planurile!
6 Acum eu ştiu că Domnul îl izbăveşte pe unsul Său;
El îi va răspunde din cerul Său cel sfânt,
prin isprăvile de mântuire ale dreptei Sale.
7 Unii se bizuie pe care, alţii pe cai,
dar noi ne bizuim pe Numele Dumnezeului nostru.
8 Ei se îndoaie şi cad,
dar noi ne ridicăm şi stăm în picioare!
9 Doamne, izbăveşte-l pe rege!
Răspunde-ne[a] când Te chemăm!
Psalmul 21
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Doamne, regele se bucură de tăria pe care o dai Tu.
Şi cât de mult se veseleşte de izbăvirea Ta!
2 Tu ai împlinit dorinţa inimii lui
şi n-ai respins cererea buzelor lui!Sela
3 Căci l-ai întâmpinat cu binecuvântări plăcute,
i-ai pus pe cap coroană de aur curat.
4 Ţi-a cerut viaţă şi i-ai dat-o;
i-ai dat multe zile pentru veci de veci.
5 Mare este slava lui datorită izbăvirii Tale!
Splendoare şi măreţie ai pus peste el!
6 Tu i-ai dat binecuvântări veşnice
şi l-ai umplut cu bucuria prezenţei Tale.
7 Căci regele se încrede în Domnul,
iar prin îndurarea Celui Preaînalt, el nu se va clătina.
8 Mâna Ta îi va ajunge pe toţi duşmanii Tăi,
dreapta Ta îi va ajunge pe cei ce Te urăsc.
9 În ziua arătării Tale
îi vei face ca un cuptor aprins.
În mânia Lui, Domnul îi va înghiţi
şi-i va mistui focul!
10 Le vei nimici odraslele de pe pământ
şi urmaşii dintre fiii oamenilor,
11 căci Ţi s-au împotrivit cu răutate!
Au urzit intrigi, dar nu vor reuşi!
12 Îi vei pune să dea bir cu fugiţii
când Îţi vei încorda arcul împotriva lor.
13 Ridică-Te, Doamne, în tăria Ta,
ca noi să cântăm şi să lăudăm puterea Ta!
Psalmul 110[a]
Al lui David. Un psalm.
1 Domnul i-a zis Stăpânului meu:[b]
„Şezi la dreapta Mea,
până voi face din duşmanii Tăi
aşternut[c] al picioarelor Tale!
2 Domnul va întinde toiagul puterii Tale din Sion.
Stăpâneşte în mijlocul duşmanilor Tăi!
3 Poporul Tău este dornic de luptă,
când se adună oştirea Ta.
Cu podoabe sfinte
din tainiţa zorilor
vei primi roua tineretului Tău. “[d]
4 Domnul a jurat
şi nu-I va părea rău:
„Tu eşti preot în veci
potrivit rânduielii lui Melhisedek.
5 Stăpânul este la dreapta Ta.
El va zdrobi regi în ziua mâniei Sale.
6 El va judeca neamurile, va umple pământul de leşuri
şi va zdrobi căpeteniile întregului pământ.
7 El va bea dintr-un pârâu de lângă drum;
de aceea Îşi va înălţa fruntea.“
Psalmul 116
1 Îl iubesc pe Domnul, căci El ascultă
glasul meu, cererile mele.
2 Pentru că Şi-a plecat urechea spre mine,
Îl voi chema în toate zilele mele.
3 Mă înfăşuraseră legăturile morţii
şi mă cuprinseseră sudorile Locuinţei Morţilor;
eram copleşit de necaz şi de durere.
4 Dar am chemat Numele Domnului, zicând:
„Doamne, Te rog, izbăveşte-mi sufletul!“
5 Domnul este îndurător şi drept,
Dumnezeul nostru este milostiv.
6 Domnul păzeşte pe cei neştiutori[a];
eram nenorocit de tot, dar El m-a izbăvit.
7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta,
căci Domnul ţi-a făcut bine!
8 Da, Tu mi-ai scăpat sufletul de la moarte,
ochii – de lacrimi,
şi picioarele – de poticnire,
9 astfel că voi putea umbla înaintea Domnului
pe pământul celor vii!
10 Am crezut, chiar dacă am continuat să spun:
„Sunt foarte nenorocit!“
11 În neliniştea mea ziceam:
„Orice om este mincinos!“
12 Dar cum I-aş putea răsplăti Domnului
toate binefacerile Lui faţă de mine?
13 Voi ridica cupa izbăvirilor
şi voi chema Numele Domnului.
14 Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului
înaintea poporului Său.
15 Preţioasă este în ochii Domnului
moartea[b] credincioşilor Săi.
16 Doamne, Te-am rugat, ca rob al Tău ce sunt,
ca rob al Tău, fiu al slujitoarei Tale[c],
şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
17 Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire
şi voi chema mereu Numele Domnului.
18 Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului
înaintea întregului Său popor,
19 în curţile Casei Domnului,
în mijlocul tău, Ierusalime!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 117
1 Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile!
Daţi-I laudă, toate popoarele!
2 Căci măreaţă Îi este îndurarea faţă de noi
şi credincioşia Domnului este veşnică.
Lăudaţi-L pe Domnul!
51 După ce a fost terminată toată lucrarea pe care regele Solomon a făcut-o la Casa Domnului, Solomon a adus lucrurile pe care tatăl său, David, le închinase Domnului – şi anume argintul, aurul şi vasele – şi le-a pus în vistieriile Casei Domnului.
Chivotul este aşezat în Casa Domnului
8 Atunci Solomon a convocat la Ierusalim sfatul bătrânilor lui Israel[a], toate căpeteniile seminţiilor şi conducătorii clanurilor israelite ca să mute Chivotul Legământului cu Domnul din Cetatea lui David, adică din Sion. 2 Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la regele Solomon cu prilejul sărbătorii din luna Etanim[b], adică luna a şaptea. 3 După ce au venit toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel, preoţii au ridicat Chivotul. 4 Preoţii şi leviţii au mutat Chivotul Domnului, Cortul Întâlnirii şi toate obiectele sfinte care erau în cort. 5 Regele Solomon şi toată adunarea lui Israel, care se adunase înaintea lui, au stat împreună înaintea Chivotului şi au jertfit atât de multe oi şi vite, încât n-au putut fi numărate sau socotite. 6 Preoţii au adus Chivotul Legământului cu Domnul la locul lui, în sanctuarul interior[c] al Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor. 7 Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel încât heruvimii acopereau atât Chivotul, cât şi drugii acestuia. 8 Drugilor li se dăduse o asemenea lungime, încât să li se vadă capetele din Locul Sfânt care era în faţa sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei sunt acolo şi astăzi. 9 În Chivot nu se mai aflau decât cele două table de piatră puse de Moise la Horeb, atunci când Domnul a încheiat legământ cu israeliţii, după ce aceştia au ieşit din ţara Egiptului. 10 Când preoţii au ieşit din Locul Sfânt, norul a acoperit Casa Domnului. 11 Preoţii n-au putut rămâne să-şi îndeplinească slujba din cauza norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
12 Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. 13 Eu am zidit o Casă măreaţă pentru Tine, un loc unde vei locui pe vecie!“ 14 Apoi regele s-a întors cu faţa spre întreaga adunare a lui Israel şi a binecuvântat-o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. 15 El a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i-a promis tatălui meu, David, când a zis: 16 «Din ziua în care l-am scos pe poporul Meu, Israel, din Egipt, nu am ales nici o cetate din toate seminţiile lui Israel ca să-Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu, ci l-am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.» 17 Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 18 Dar Domnul i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să zideşti o Casă Numelui Meu şi este bine că te-ai gândit în felul acesta! 19 Totuşi, nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău; cel ce ţi s-a născut va zidi o Casă Numelui Meu.» 20 Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, m-am aşezat pe tronul lui Israel, aşa cum a promis Domnul, şi am zidit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 21 Am pregătit acolo un loc pentru Chivotul în care se află legământul Domnului, pe care l-a încheiat cu strămoşii noştri după ce i-a scos din ţara Egiptului.“
Pavel predică la Roma
17 După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe fruntaşii iudeilor, iar când aceştia s-au adunat le-a zis:
– Bărbaţi, fraţilor, deşi n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoşilor noştri, totuşi am fost luat prizonier în Ierusalim şi dat în mâinile romanilor. 18 Aceştia, după ce m-au interogat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine nici o vină pentru care să merit moartea. 19 Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deşi nu aveam de adus nici o acuzaţie împotriva neamului meu. 20 Din acest motiv v-am chemat să vă văd şi să vă vorbesc; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ!
21 Ei i-au răspuns:
– Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi nici unul dintre fraţii care au venit aici n-a anunţat sau n-a vorbit ceva rău despre tine. 22 Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândeşti, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbeşte împotriva acestei partide.
23 Aşadar, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulţi în locul unde era găzduit, iar el, de dimineaţă până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu şi încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât şi din Profeţi. 24 Unii erau convinşi de cele spuse de el, dar alţii erau necredincioşi. 25 Fiindcă ei plecau acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia, strămoşilor noştri, 26 când a zis:
«Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le:
Veţi asculta întruna, dar nu veţi înţelege
şi veţi privi mereu, dar nu veţi pricepe!
27 Căci inima celor din acest popor s-a împietrit!
Urechile lor aud greu şi ochii li s-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să-i vindec!»[a]
28 Să ştiţi deci că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi ele o vor asculta!“ 29 (Când Pavel a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.)[b]
30 Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care şi-l închiriase. Şi-i primea pe toţi cei ce veneau la el, 31 predicând Împărăţia lui Dumnezeu şi dând învăţătură despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică.
Arestarea lui Isus
43 Şi imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, împreună cu o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor, de către cărturari şi de către bătrâni.
44 Trădătorul le dăduse următorul semn: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi şi să-L luaţi sub pază!“ 45 Când a venit, s-a îndreptat imediat spre Isus şi I-a zis: „Rabbi!“[a] Şi L-a sărutat. 46 Atunci ei au pus mâna pe Isus şi L-au arestat. 47 Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i o ureche.
48 Isus le-a zis: „Aţi ieşit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar[b]? 49 În fiecare zi eram cu voi în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! Însă fie ca Scripturile să fie împlinite!“ 50 Toţi L-au părăsit şi au fugit.
51 Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. L-au prins şi pe el, 52 dar el şi-a lăsat pânza de in şi a fugit dezbrăcat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.