Book of Common Prayer
Psalmul 95
1 Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
şi să strigăm către El prin cântări!
3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
4 El ţine în mână adâncimile pământului,
iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, – El a făcut-o –
iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.
6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
7 Căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Lui,
turma mâinii Sale!
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,[a]
8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba[b],
ca în ziua de la Masa[c], în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare
şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“
Psalmul 88
Un cântec. Un psalm al korahiţilor. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot[a]. Un maschil[b] al ezrahitului Heman.
1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.
2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea,
pleacă-Ţi urechea la cererea mea!
3 Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri
şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.
4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă;
am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.
5 Sunt abandonat printre morţi
asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt,
de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată
şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.
6 M-ai aşezat în groapa cea mai de jos,
în locuri întunecoase, în adâncuri.
7 Ţi-ai aşezat mânia peste mine;
m-ai copleşit cu toate valurile Tale.Sela
8 I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc,
făcându-mă o urâciune pentru ei.
Sunt închis, fără de scăpare!
9 Mi s-au înceţoşat ochii din pricina necazului.
Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi;
îmi întind mâinile spre Tine.
10 Faci Tu oare minuni pentru cei morţi?
Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude?Sela
11 Oare în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta
şi în Locul Nimicirii[c] despre credincioşia Ta?
12 Oare minunile Tale sunt cunoscute în întuneric
şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?
13 Eu însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul
şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.
14 Doamne, de ce mi-ai lepădat sufletul
şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?
15 Încă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte;
am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.
16 Mânia Ta a trecut peste mine;
înfricoşările Tale m-au sleit.
17 Toată ziua mă împresoară ca nişte ape,
mă înfăşoară deodată.
18 I-ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei,
pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.[d]
Psalmul 91
1 Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
se odihneşte la umbra Celui Atotputernic[a].
2 De aceea, Îi zic[b] Domnului:
„Refugiul meu, Fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în Care mă încred!“
3 El te va scăpa de laţul păsărarului
şi de ciuma cea distrugătoare.
4 El te va acoperi cu penele Sale,
iar tu te vei adăposti sub aripile Lui;
credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză.
5 Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care umblă prin întuneric,
nici de molima care pustieşte la miezul zilei.
7 O mie să cadă alături de tine
şi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
8 Vei privi cu ochii
şi vei vedea răsplătirea celor răi.
9 Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“
şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta[c],
10 Nu te va ajunge nici un rău
şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
11 El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine,
ca să te păzească în toate căile tale.
12 Ei te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
13 Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere,
peste leii cei tineri şi peste şerpi.
14 „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa.
Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
15 Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde.
Voi fi cu el în necaz,
îl voi izbăvi şi îl voi onora.
16 Îl voi sătura cu viaţă lungă
şi-i voi arăta mântuirea Mea.“
Psalmul 92
Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.
1 Bine este să se aducă laudă Domnului,
să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,
2 să se vestească dimineaţa îndurarea Ta
şi credincioşia Ta – noaptea,
3 cu lira cea cu zece corzi, cu harfa[d]
şi în sunet de liră.
4 Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti;
la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!
5 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Cât de adânci sunt gândurile Tale!
6 Omul fără minte nu cunoaşte acest lucru
şi nebunul nu-l înţelege.
7 Cei răi înmuguresc ca iarba
şi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea înfloresc,
dar numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
8 Însă Tu, Doamne, eşti înălţat pe vecie!
9 Duşmanii Tăi, Doamne, duşmanii Tăi pier!
Sunt îndepărtaţi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea!
10 Mie însă îmi înalţi puterea[e] ca bivolului sălbatic;
sunt uns cu uleiuri proaspete.
11 Ochii mei au văzut pedepsirea duşmanilor mei,
iar urechile mele au auzit zdrobirea celor răi care se ridicau împotriva mea.
12 Cel drept înmugureşte ca palmierul
şi creşte ca cedrul din Liban.
13 Cei sădiţi în Casa Domnului,
înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.
14 Ei rodesc până la bătrâneţe,
sunt plini de miez şi de verdeaţă,
15 ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept.
Stânca mea! În El nu există nedreptate!
Legământul este încălcat
11 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului:
2 – Ascultă cuvintele acestui legământ şi vorbeşte-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului. 3 Spune-le că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Blestemat este omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ, 4 pe care l-am poruncit strămoşilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fier. Eu le-am zis: «Ascultaţi de glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit şi astfel veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru; 5 atunci Îmi voi împlini jurământul pe care l-am făcut faţă de strămoşii voştri, potrivit căruia le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi.»“
Eu am răspuns:
– Amin, Doamne!
6 Domnul mi-a zis:
– Vesteşte toate aceste cuvinte în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului şi zi: „Ascultaţi de cuvintele acestui legământ şi împliniţi-le! 7 Din ziua când i-am scos pe strămoşii voştri din ţara Egiptului şi până în ziua de azi, i-am avertizat iarăşi şi iarăşi şi le-am zis: «Ascultaţi de glasul Meu!» 8 Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat fiecare în încăpăţânarea inimii lor rele. De aceea am adus asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care li le poruncisem să le împlinească şi nu le-au împlinit.“
14 Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru el, căci nu-i voi asculta când Mă vor chema în ziua nenorocirii lor.“
15 „Ce face preaiubitul Meu în Casa Mea,
în timp ce face[a] o mulţime de planuri[b] rele?
Ar putea oare carnea sfântă a jertfelor
să îndepărteze de la tine pedeapsa?
Căci atunci când faci răul, tu te bucuri!“
16 „Domnul te-a numit: «Măslin verde, înfloritor
şi cu fructe frumoase.»
Dar, prin vuietul unei mari trosnituri,
El îi va da foc,
şi ramurile lui vor fi zdrobite.
17 Domnul Oştirilor, Care te-a plantat, a decretat nenorocirea împotriva ta, din cauza răutăţii Casei lui Israel şi a Casei lui Iuda, care M-au provocat la mânie, arzând tămâie pentru Baal.“
Complot împotriva lui Ieremia
18 „Domnul m-a înştiinţat şi eu am ştiut. Tu mi-ai arătat atunci faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând, dus la măcelărie şi nu ştiam planurile rele pe care ei le făceau împotriva mea, când ziceau:
«Să distrugem pomul cu rodul lui,
să-l ştergem de pe pământul celor vii,
ca să nu i se mai amintească numele.»
20 Dar, Doamne al Oştirilor, Tu, Care judeci cu dreptate,
Care cercetezi inima[c] şi mintea,
lasă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor,
căci Ţie Ţi-am încredinţat cauza mea!“
Morţi şi înviaţi împreună cu Cristos
6 Ce vom spune atunci? Să continuăm să păcătuim ca să se înmulţească harul? 2 În nici un caz! Cum se poate ca noi, care am murit faţă de păcat, să continuăm să trăim în el?! 3 Sau oare nu ştiţi că toţi cei care aţi fost botezaţi în Cristos Isus aţi fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi deci am fost îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, aşa cum Cristos a fost înviat din morţi prin slava Tatălui, la fel să putem şi noi să umblăm în noutatea vieţii. 5 Căci dacă am devenit uniţi cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi uniţi cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6 Noi ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în aşa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului; 7 căci, cine a murit cu adevărat, a fost eliberat de păcat. 8 Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El. 9 Ştim că Cristos, fiind înviat din morţi, nu mai moare, moartea nu mai domneşte asupra Lui. 10 Căci prin moartea de care a murit, a murit faţă de păcat o dată pentru totdeauna, iar viaţa pe care o trăieşte, o trăieşte pentru Dumnezeu. 11 La fel şi voi, consideraţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus!
33 Ei I-au răspuns:
– Suntem urmaşii[a] lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veţi fi liberi“?!
34 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul[b] este sclav al păcatului. 35 Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic. 36 Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. 37 Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar cu toate acestea căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38 Eu spun ceea ce am văzut la[c] Tatăl; iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru[d].
39 Ei I-au răspuns:
– Tatăl nostru este Avraam!
Isus le-a zis:
– Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face[e] faptele lui Avraam. 40 Însă acum încercaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut! 41 Voi faceţi deci faptele tatălui vostru!
Atunci I-au zis:
– Noi nu suntem născuţi din adulter! Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!
42 Isus le-a zis:
– Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-aţi iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43 De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu! 44 Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii! 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi! 46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? 47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.