Book of Common Prayer
Psalmul 75
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“ Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule,
Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape,
astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!
2 „Când voi hotărî că a sosit vremea,
Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire!
3 Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei,
Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.“Sela
4 Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!“,
iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!“[a]
5 Nu vă mai semeţiţi privirea[b]
şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie,
6 căci nici de la răsărit, nici de la apus
şi nici din pustie nu vine înălţarea,
7 ci Dumnezeu este Cel Ce judecă!
El smereşte şi tot El înalţă!
8 În mâna Domnului se află un potir;
vinul spumegă în el, complet amestecat[c].
Când El varsă din potir,
toţi cei răi de pe pământ
îi beau până şi rămăşiţele.
9 Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri;
voi cânta Dumnezeului lui Iacov!
10 Voi doborî puterea tuturor celor răi,
dar puterea celui drept va fi înălţată.[d]
Psalmul 76
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Dumnezeu este cunoscut în Iuda;
mare este Numele Lui în Israel!
2 Pe când Cortul Îi este în Salem[e],
Locuinţa Lui se află în Sion.
3 Acolo a sfărâmat săgeţile arcului,
scutul şi sabia de război.Sela
4 Eşti mai măreţ, mai minunat eşti Tu
decât munţii încărcaţi de vânat.
5 Prădaţi au fost vitejii:
au fost cuprinşi de un somn adânc[f];
nici unul dintre luptători
n-a mai avut putere în mâini.
6 Dumnezeu al lui Iacov, la mustrarea Ta,
călăreţul şi calul au adormit deopotrivă!
7 Tu eşti atât de înfricoşător!
Cine poate sta înaintea Ta când eşti mânios?
8 Când ai rostit sentinţa din ceruri,
pământul s-a temut şi a amuţit.
9 Da, aşa a fost, când Te-ai ridicat să judeci, Dumnezeule,
şi să aduci izbăvire tuturor necăjiţilor pământului.Sela
10 Într-adevăr, mânia Ta împotriva omului[g] lucrează spre lauda Ta,
iar pe supravieţuitorii mâniei Tale îi îngrădeşti.[h]
11 Faceţi jurăminte Domnului, Dumnezeul vostru, şi împliniţi-le!
Voi toţi cei din preajma Lui,
aduceţi daruri Celui de temut!
12 El taie avântul conducătorilor
şi seamănă groază printre regii pământului.
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
Psalmul 27
Al lui David
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieţii mele;
de cine să-mi fie frică?
2 Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să-mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei,
se poticnesc şi cad.
3 Chiar dacă ar înainta o oştire împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar porni război împotriva mea,
chiar şi atunci aş fi încrezător.
4 Un singur lucru cer de la Domnul
şi-l caut cu stăruinţă:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să-L caut în Templul Lui,
5 căci El mă va tăinui în Coliba Sa
în ziua cea rea,
mă va ascunde în locul tainic al Cortului Său
şi mă va înălţa pe o stâncă.
6 Deja mi se înalţă capul
deasupra duşmanilor care mă împresoară;
de aceea voi aduce la Cortul Lui jertfe în sunet de trâmbiţă,
voi cânta şi Îl voi lăuda pe Domnul.
7 Doamne, ascultă-mi glasul când Te chem,
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8 Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută faţa Mea!“[a]
Doamne, faţa Ta o caut!
9 Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu!
Nu mă da uitării şi nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10 Chiar dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi,
Domnul m-ar primi.[b]
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
condu-mă pe cărarea cea netedă,
din pricina duşmanilor mei!
12 Nu-mi da sufletul pe mâna vrăjmaşilor mei,
căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi
care suflă numai violenţă.
13 Eu încă mai cred un lucru:
că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii!
14 Nădăjduieşte în Domnul!
Fii tare şi încurajează-ţi inima!
Nădăjduieşte în Domnul!
20 „Spuneţi lucrul acesta Casei lui Iacov
şi vestiţi-l în Iuda:
21 «Ascultă lucrul acesta, popor nebun şi fără minte,
care ai ochi, dar nu vezi,
ai urechi, dar nu auzi:
22 ‘Nu vă e frică de Mine? zice Domnul.
Nu tremuraţi înaintea Mea?
Eu am pus nisipul ca hotar al mării,
hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă.
Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot răzbi
şi chiar dacă urlă, ele nu-l pot trece.’»
23 Poporul acesta însă are o inimă încăpăţânată şi răzvrătită.
Ei Mi-au întors spatele şi au plecat.
24 Nu-şi zic în sinea lor:
«Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru,
Care dă ploaie timpurie şi ploaie târzie[a] la timpul potrivit
şi ne asigură săptămânile rânduite pentru seceriş!»
25 Faptele voastre rele îndepărtează aceste rânduieli de la voi
şi păcatele voastre vă ţin departe de aceste bunătăţi.
26 Căci în poporul Meu se află oameni nelegiuiţi.
Ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri;
întind curse şi prind oameni.
27 Aşa cum este o colivie plină de păsări,
tot aşa sunt şi casele lor pline de viclenie.
De aceea au ajuns ei puternici şi s-au îmbogăţit,
28 s-au îngrăşat şi lucesc de grăsime.
Faptele lor rele nu au limită;
ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s-o câştige,
nici nu apără dreptul celor nevoiaşi.
29 Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
30 Un lucru de necrezut şi dezgustător
se întâmplă în ţară:
31 profeţii profeţesc minciuni
şi preoţii conduc prin puterea lor,
iar celor din poporul Meu le plac aceste lucruri.
Dar ce veţi face la sfârşit?“
19 Ştim că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci „nici o fiinţă nu va fi îndreptăţită înaintea Lui“[a] prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoaşterea păcatului.
Dreptatea lui Dumnezeu prin credinţă
21 Dar acum, independent de Lege, a fost arătată o dreptate oferită de Dumnezeu, despre care depun mărturie Legea şi Profeţii[b], 22 şi anume dreptatea oferită de Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi cei ce cred. Nu este nici o deosebire. 23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24 Ei sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, 25 pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire[c], ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut, 26 în vremea îngăduinţei lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe cel ce are credinţă în Isus.
27 Şi atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28 Căci noi credem că un om este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele Legii. 29 Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, 30 întrucât Dumnezeu este Unul, şi El este Cel Care-i va îndreptăţi, prin credinţă, pe cei circumcişi şi, tot prin credinţă, şi pe cei necircumcişi. 31 Atunci anulăm noi oare Legea prin credinţă? În nici un caz, ci, mai degrabă, noi întărim Legea.
Necredinţa fraţilor lui Isus
7 După aceea, Isus a călătorit prin Galileea. Nu voia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. 2 Sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor[a], era aproape. 3 Prin urmare, fraţii Lui I-au zis:
– Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci! 4 Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când caută să devină cunoscut! Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii!
5 Căci nici chiar fraţii Lui nu credeau în El. 6 Isus le-a răspuns:
– Timpul Meu n-a sosit încă, dar vouă timpul vă este totdeauna favorabil! 7 Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu depun mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele. 8 Duceţi-vă voi la sărbătoare; Eu (încă)[b] nu Mă duc la sărbătoarea aceasta, pentru că timpul Meu încă n-a sosit pe deplin.
9 Şi, spunând aceste lucruri, a rămas în Galileea. 10 Însă după ce fraţii Lui au plecat la sărbătoare, S-a dus şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns. 11 La sărbătoare, iudeii Îl căutau şi se întrebau: „Unde este Acela?“ 12 Erau multe şoapte[c] în mulţime cu privire la El. Unii ziceau: „Este un om bun!“ Alţii ziceau: „Nu, ci duce în rătăcire mulţimea!“ 13 Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea deschis despre El.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.