Book of Common Prayer
49 Aminteşte-Ţi de cuvântul spus robului Tău,
în care m-ai făcut să nădăjduiesc!
50 Iată ce-mi aduce mângâiere în suferinţă:
promisiunea Ta care mă înviorează.
51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri,
dar eu nu mă abat de la Legea Ta.
52 Îmi amintesc de judecăţile Tale din vechime
şi sunt mângâiat.
53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi,
a celor ce au părăsit Legea Ta.
54 În casa pribegiei mele
mi-am făcut din orânduirile Tale cântări.
55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, Doamne!
Voi păzi Legea Ta!
56 Aşa-mi doresc să fie,
căci împlinesc hotărârile Tale.
57 Doamne, Tu eşti moştenirea mea: am promis
că voi păzi cuvintele Tale!
58 Te rog din toată inima mea,
îndură-te de mine, după promisiunea Ta!
59 Cuget la căile mele,
îmi îndrept paşii spre mărturiile Tale.
60 Mă grăbesc şi nu întârzii
să împlinesc poruncile Tale.
61 Funiile celor răi m-au înconjurat,
dar eu nu uit Legea Ta.
62 La miezul nopţii mă trezesc să-Ţi aduc laude,
din pricina judecăţilor Tale cele drepte.
63 Eu sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine
şi păzesc hotărârile Tale.
64 Doamne, îndurarea Ta umple pământul:
învaţă-mă orânduirile Tale!
65 Tu faci bine robului Tău,
Doamne, după Cuvântul Tău.
66 Învaţă-mă să am cunoaştere şi pricepere,
căci mă încred în poruncile Tale!
67 Înainte să fiu smerit, eu rătăceam;
acum însă păzesc cuvintele Tale.
68 Tu eşti bun şi faci bine:
învaţă-mă orânduirile Tale!
69 Nişte îngâmfaţi m-au tencuit cu neadevăruri,
dar eu împlinesc hotărârile Tale din toată inima.
70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea,
dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta.
71 E bine că m-ai smerit,
pentru că astfel am putut învăţa orânduirile Tale.
72 Mai mult preţuieşte pentru mine Legea gurii Tale,
decât mii de şecheli[a] de aur şi de argint.
Psalmul 49
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Popoare, ascultaţi lucrul acesta!
Locuitori ai lumii, luaţi aminte,
2 slabi şi puternici,
bogaţi şi săraci împreună!
3 Gura mea va vorbi cu înţelepciune,
iar gândurile inimii mele vor fi iscusite.
4 Îmi voi pleca urechea la proverbe,
îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.
5 De ce să mă tem în zilele rele,
când mă împresoară răutatea înşelătorilor mei,
6 a celor ce se încred în averile lor
şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor?
7 Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său,
nici nu-I poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării lui.
8 Preţul răscumpărării pentru viaţa lui este atât de mare,
încât nu va putea plăti niciodată,
9 ca să trăiască veşnic
şi să nu vadă groapa.
10 Se vede că şi înţelepţii mor,
şi cel fără minte şi bruta pier împreună,
părăsindu-şi averile în folosul altora.
11 Totuşi îşi imaginează că-şi vor stăpâni casele pe vecie[a]
şi că locuinţele lor vor dăinui din neam în neam;
de aceea şi-au numit proprietăţile după înseşi numele lor.[b]
12 Însă omul bogat nu dăinuie;
el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.[c]
13 Aceasta este soarta celor ce se încred în ei[d]
şi a celor ce-i urmează, care le încuviinţează vorbele.
14 Sunt sortiţi Locuinţei Morţilor ca nişte oi;
moartea îi va paşte.
Cei drepţi vor stăpâni peste ei dimineaţa.
Chipul lor se va veşteji în Locuinţa Morţilor,
departe de locuinţa lor.
15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuinţa Morţilor,
căci El mă va lua sub ocrotirea Lui.Sela
16 Nu te îngrijora când se îmbogăţeşte cineva,
când sporeşte bogăţia casei lui,
17 căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
bogăţia lui nu se coboară după el.
18 Chiar dacă sufletul lui a fost fericit în viaţă,
chiar dacă s-a lăudat cu bucuriile de care şi-a făcut parte,
19 tot va merge la neamul părinţilor lui,
care nu vor mai vedea lumina vreodată.
20 Omul bogat şi fără pricepere
se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
Psalmul 53
Pentru dirijor. De cântat în mahalat[a]. Un maschil[b] al lui David.
1 Nebunul zice în inima lui:
„Nu există Dumnezeu!“
S-au pervertit oamenii, săvârşesc fărădelegi îngrozitoare;
nu mai există nici unul care să facă binele.
2 Dumnezeu Îşi pleacă privirea din ceruri
peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere,
vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toţi s-au rătăcit,
cu toţii au devenit corupţi!
Nu mai există unul care să facă binele,
nici unul măcar!
4 Oare nu se vor învăţa niciodată minte cei ce săvârşesc nelegiuirea,
cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine
şi nu-L cheamă pe Dumnezeu?
5 Chiar acolo unde erau i-a apucat groaza,
fără să fie vreo pricină de groază.
Căci Dumnezeu a împrăştiat oasele celor ce te-au luat cu asalt[c]
şi i-ai făcut de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6 Cine va aduce izbăvire pentru Israel din Sion?
Când Dumnezeu va aduce înapoi captivii poporului Său,
să se înveselească Iacov şi să se bucure Israel!
Profetul Ilie anunţă seceta
17 Ilie[a] tişbitul, din Tişba Ghiladului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Căruia Îi slujesc, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în aceşti ani decât la cuvântul meu.“
2 Apoi, Domnul i-a vorbit lui Ilie astfel: 3 „Pleacă de aici, du-te spre răsărit şi ascunde-te lângă uedul[b] Cherit, care se află la răsărit de Iordan! 4 Vei bea apă din ued. Le-am poruncit corbilor să-ţi aducă de mâncare acolo“. 5 El a făcut potrivit Cuvântului Domnului: s-a dus şi s-a aşezat lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi seara, iar apă bea din ued. 7 După o vreme însă uedul a secat, pentru că nu mai plouase în ţară.
Ilie şi văduva din Sarepta
8 Atunci Cuvântul Domnului a venit la el şi i-a vorbit astfel: 9 „Scoală-te, du-te la Sarepta care aparţine de Sidon şi locuieşte acolo! I-am poruncit unei văduve de acolo să-ţi dea de mâncare.“ 10 El s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, a văzut o văduvă care strângea lemne. El a strigat-o şi i-a zis:
– Te rog, adu-mi puţină apă într-un vas ca să beau!
11 Ea a plecat să-i aducă apă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis:
– Te rog, adu-mi şi o bucată de pâine!
12 – Viu este Domnul, Dumnezeul tău, i-a răspuns ea, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într-un vas şi puţin ulei într-un urcior. Dar iată, strâng acum două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce acasă şi voi pregăti cu acestea pâine pentru mine şi pentru fiul meu ca să mâncăm; după aceea vom muri.
13 – Nu te teme, i-a zis Ilie; du-te şi fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o bucată mică de pâine pentru mine şi adu-mi-o; după aceea vei face şi pentru tine şi pentru fiul tău, 14 căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din vas nu se va consuma, iar uleiul din urcior nu se va termina până în ziua în care Domnul va da ploaie pe pământ.“
15 Ea s-a dus şi a făcut aşa cum i-a cerut Ilie. Şi astfel ea, Ilie şi familia ei au avut de mâncare în fiecare zi. 16 Făina din vas nu s-a consumat şi uleiul din urcior nu s-a terminat, potrivit Cuvântului Domnului rostit prin Ilie.
17 După aceea fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. S-a îmbolnăvit atât de grav, încât n-a mai rămas suflare în el. 18 Atunci ea i-a zis lui Ilie:
– Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să-mi aminteşti păcatul meu şi să aduci moartea fiului meu?
19 – Dă-mi-l încoace pe fiul tău, i-a zis el.
L-a luat din braţele ei, l-a dus în odaia de sus unde locuia el şi l-a aşezat pe patul său. 20 Apoi a strigat către Domnul, spunând: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“ 21 El s-a întins de trei ori peste copil şi a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, Te rog fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“ 22 Domnul l-a ascultat pe Ilie; sufletul copilului s-a întors în el şi el a revenit la viaţă. 23 Ilie l-a luat pe copil, l-a coborât în casă din odaia de sus, i l-a dat mamei sale şi i-a zis:
– Iată, fiul tău trăieşte!
24 Femeia i-a zis lui Ilie:
– Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului pe care-l rosteşti este adevăr!
Imitându-L pe Cristos în smerenie
2 Aşadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtăşie cu Duhul, dacă este vreo afecţiune şi vreo îndurare, 2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un duh şi un gând! 3 Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. 4 Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora. 5 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus,
6 Cel Ce, existând în chip[a] de Dumnezeu,
n-a considerat că a fi egal lui Dumnezeu
este un lucru ce trebuie apucat,
7 ci S-a golit de Sine,
luând chip de rob
şi devenind asemenea oamenilor.
La înfăţişare a fost găsit ca un om;[b]
8 S-a smerit
şi a devenit ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce.
9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult
şi I-a dăruit Numele
care este mai presus de orice nume,
10 pentru ca în Numele lui Isus
să se plece orice genunchi
din cer, de pe pământ şi de sub pământ,
11 şi orice limbă să mărturisească,
spre slava lui Dumnezeu Tatăl,
că Isus Cristos este Domnul.
Vizita magilor
2 După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod[a], iată că nişte magi din Răsărit[b] au venit la Ierusalim 2 şi au întrebat: „Unde este Împăratul Care li s-a născut de curând iudeilor? Căci I-am văzut steaua în Răsărit[c] şi am venit să ne închinăm Lui!“
3 Regele Irod s-a tulburat auzind acest lucru şi, împreună cu el, s-a tulburat tot Ierusalimul. 4 El i-a adunat pe toţi preoţii conducători şi pe toţi cărturarii[d] poporului şi i-a întrebat unde urma să se nască Cristosul. 5 Ei i-au răspuns: „În Betleemul Iudeii, căci iată ce a fost scris prin profetul care zice:
6 «Dar tu, Betleeme, ţinut al lui Iuda,
nu eşti nicidecum cel mai neînsemnat dintre conducătorii lui Iuda,
căci din tine va ieşi un Conducător
Care va păstori poporul Meu, Israel!»“[e]
7 Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei vremea când apăruse steaua. 8 Apoi i-a trimis la Betleem, spunându-le: „Duceţi-vă şi cercetaţi cu atenţie despre Copil, iar când Îl veţi găsi, anunţaţi-mă şi pe mine, ca să vin şi eu să mă închin Lui!“
9 După ce l-au ascultat pe rege, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit[f] a mers înaintea lor până când a ajuns şi s-a oprit deasupra locului unde era Copilul. 10 Ei s-au bucurat nespus de mult la vederea stelei. 11 Când au intrat în casă şi L-au văzut pe Copil împreună cu Maria, mama Lui, s-au prosternat închinându-se înaintea Lui, şi-au deschis cuferele cu comori şi I-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12 Apoi, fiind înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu se mai întoarcă pe la Irod, au pornit înapoi spre ţara lor, pe un alt drum.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.