Book of Common Prayer
Psalmul 37[a]
Al lui David
1 Nu te mânia din pricina celor răi
şi nu-i invidia pe cei ce săvârşesc răul,
2 căci ei se usucă repede ca iarba
şi se veştejesc precum verdeaţa!
3 Încrede-te în Domnul şi fă binele!
Locuieşte în ţară şi veghează să umbli în credincioşie[b]!
4 Desfătarea ta să fie Domnul
şi El va împlini cererile inimii tale!
5 Încredinţează-ţi calea în mâna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra.
6 El va face să răsară dreptatea ta ca zorii
şi cauza ta dreaptă[c] – ca miezul zilei.
7 Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El,
nu te mânia din pricina celui ce reuşeşte în umblarea lui,
a celui ce-şi împlineşte planurile lui rele.
8 Renunţă la mânie, părăseşte furia!
Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău!
9 Fiindcă cei ce fac răul vor fi stârpiţi,
dar numai cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moşteni ţara!
10 Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.
11 Cei blânzi însă vor moşteni ţara[d]
şi se vor bucura de belşug de pace!
12 Cel rău unelteşte împotriva celui drept,
scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
13 Dar Stăpânul râde de el,
căci ştie că-i soseşte şi lui ziua.
14 Cei răi îşi scot sabia,
îşi încordează arcul,
ca să-l doboare pe cel sărman şi pe cel nevoiaş,
să-i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.
15 Cu săbiile lor însă îşi vor străpunge propriile inimi,
iar arcurile le vor fi zdrobite.
16 Mai bun este puţinul celui drept,
decât belşugul multor răi,
17 căci braţele celor răi vor fi frânte,
dar Domnul îi sprijină pe cei drepţi.
18 Domnul cunoaşte zilele celor integri.
Moştenirea lor va fi pe vecie.
19 Ei nu sunt făcuţi de ruşine în vreme rea,
iar în zile de foamete vor fi săturaţi.
20 Cei răi vor pieri însă,
iar duşmanii Domnului vor fi
ca cele mai frumoase păşuni;
vor trece, ca fumul vor trece.
21 Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi;
cel drept însă este milos şi înapoiază.
22 Cei ce sunt binecuvântaţi de El vor moşteni ţara,
dar cei ce sunt blestemaţi de El vor fi stârpiţi.
23 Domnul întăreşte paşii omului,
atunci când Îşi găseşte plăcere în calea lui.
24 Când acesta cade, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa.
25 Din tinereţea mea şi până la bătrâneţe
nu am văzut vreun om drept părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
26 El este milos în fiecare zi şi dă cu împrumut,
iar urmaşii lui vor fi o binecuvântare[e].
27 Deci depărtează-te de rău şi fă binele!
Atunci vei putea locui în ţară pentru totdeauna!
28 Domnului Îi place să facă dreptate
şi nu-Şi părăseşte credincioşii!
Totdeauna ei sunt păziţi,
dar urmaşii celor răi vor fi stârpiţi.
29 Cei drepţi vor moşteni ţara,
o vor locui pe vecie.
30 Gura celui drept rosteşte cuvinte înţelepte,
iar limba lui grăieşte cu dreptate.
31 El poartă în inimă Legea Dumnezeului său,
şi astfel picioarele[f] nu-i alunecă.
32 Cel rău îl pândeşte pe cel drept,
căutând să-l omoare,
33 însă Domnul nu-l dă pe mâna lui
şi nu-l lasă să fie osândit la judecata lui.
34 Nădăjduieşte în Domnul
şi păzeşte calea Lui,
iar El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara
şi vei vedea nimicirea celor răi!
35 L-am văzut pe cel rău în toată puterea lui,
întinzându-se ca un copac bogat, bine sădit în ţara lui.
36 Dar când am trecut încă o dată pe acolo, nu mai era;[g]
l-am căutat, dar nu l-am mai găsit.
37 Uită-te la cel cinstit, priveşte-l pe cel integru,
căci omul paşnic are viitor!
38 Răzvrătiţii vor fi nimiciţi cu toţii;
viitorul celor răi va fi retezat.
39 Izbăvirea celor drepţi vine de la Domnul,
Care le este refugiu în vreme de necaz.
40 Domnul îi ajută şi îi scapă;
îi scapă de cei răi şi îi eliberează,
pentru că au căutat scăparea la El.
11 Regele Solomon însă, pe lângă fiica lui Faraon, a iubit multe femei străine: moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hitite. 2 Ele erau din neamurile despre care Domnul le poruncise israeliţilor: „Să nu vă căsătoriţi cu ele[a], căci cu siguranţă vă vor întoarce inimile înspre zeii lor!“ Dar Solomon s-a alipit de ei, iubindu-i. 3 El avea ca soţii şapte sute de prinţese şi trei sute de ţiitoare; iar soţiile sale i-au pervertit inima. 4 Când Solomon a îmbătrânit, soţiile sale i-au întors inima înspre alţi dumnezei, astfel că inima lui nu a mai fost în întregime a Domnului, Dumnezeul său, aşa cum fusese inima tatălui său, David. 5 El i-a slujit lui Aştoret[b], zeiţa sidonienilor, şi lui Moleh[c], urâciunea amoniţilor. 6 Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu L-a urmat întru totul pe Domnul ca tatăl său, David. 7 Pe muntele din faţa Ierusalimului, el a zidit o înălţime pentru Chemoş, urâciunea moabiţilor, şi pentru Moleh, urâciunea amoniţilor. 8 Aşa a făcut pentru toate soţiile sale străine care ardeau tămâie şi aduceau jertfe zeilor lor.
9 Domnul s-a mâniat pe Solomon pentru că-şi îndepărtase inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care i Se arătase de două ori. 10 El îi poruncise să nu slujească altor dumnezei; dar el nu a ascultat de porunca Domnului. 11 Şi Domnul i-a spus lui Solomon: „Pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai păzit legământul Meu şi legile Mele, pe care ţi le-am dat, voi smulge regatul de la tine şi îl voi da slujitorului tău. 12 Însă nu voi face acest lucru în timpul vieţii tale, datorită tatălui tău, David, ci îl voi smulge din mâna fiului tău. 13 Totuşi, nu voi smulge întregul regat de la el, ci îi voi lăsa fiului tău o seminţie, datorită robului Meu David şi datorită Ierusalimului pe care l-am ales.“
Două feluri de înţelepciune
13 Cine este înţelept şi priceput între voi? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! 14 Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului! 15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16 Căci acolo unde este invidie şi ambiţie egoistă, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel. 17 Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. 18 Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către[a] cei ce fac pace.
Supuneţi-vă lui Dumnezeu!
4 De unde vin conflictele şi luptele între voi? Nu din acestea[b], din dorinţele voastre care se luptă în mădularele voastre? 2 Voi doriţi, dar nu aveţi; ucideţi şi râvniţi, dar nu puteţi obţine; vă certaţi şi vă luptaţi, dar nu aveţi, pentru că nu cereţi. 3 Sau cereţi, dar nu primiţi, pentru că cereţi ce este rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre. 4 Adulteri ce sunteţi! Nu ştiţi că prietenia cu lumea înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşa că oricine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman al lui Dumnezeu. 5 Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „Dumnezeu tânjeşte cu gelozie după duhul[c] pe care l-a pus să locuiască în noi.“[d]? 6 Însă El dă un har şi mai mare. De aceea Scriptura spune:
„Dumnezeu este împotriva celor mândri,
dar celor smeriţi El le dă har.“[e]
7 Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă diavolului[f], şi el va fugi de la voi. 8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inimile, oameni cu două feluri de gândire! 9 Întristaţi-vă, tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în întristare! 10 Smeriţi-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălţa!
11 Fraţilor, nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii! Cel care-l vorbeşte de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbeşte împotriva Legii şi judecă Legea. Însă dacă tu judeci Legea, atunci nu eşti un împlinitor al Legii, ci un judecător. 12 Unul singur este Dătătorul Legii şi Judecătorul, şi anume Cel Care poate să mântuiască şi să distrugă. Dar tu cine eşti să-l judeci pe semenul tău?!
12 Pilat i-a întrebat iarăşi:
– Şi atunci ce (doriţi)[a] să fac cu (Cel pe Care-L numiţi)[b] Împăratul iudeilor?
13 Ei au strigat din nou:
– Răstigneşte-L!
14 Pilat i-a întrebat:
– Dar ce rău a făcut?
Însă ei strigau şi mai tare:
– Răstigneşte-L!
15 Şi astfel, Pilat, vrând să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască,[c] L-a dat să fie răstignit.
Isus, batjocorit de soldaţi
16 Soldaţii L-au dus în curtea palatului, adică în pretoriu[d], şi au chemat toată cohorta[e]. 17 L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, au împletit o coroană de spini şi I-au aşezat-o pe cap. 18 Şi au început să-L salute zicând: „Salutare, Împărate al iudeilor!“[f] 19 Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau şi se puneau în genunchi, închinându-I-se. 20 După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantia purpurie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus afară să-L răstignească.
Răstignirea
21 Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, şi anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.