Book of Common Prayer
Psalmul 118
1 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
2 Israel să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
3 Casa lui Aaron să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
4 Cei ce se tem de Domnul să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
5 În mijlocul necazului L-am chemat pe Domnul
şi Domnul mi-a răspuns şi m-a scos la loc larg.
6 Domnul este de partea mea;[a] de aceea nu mă voi teme.
Ce-mi poate face un om?!
7 Domnul este de partea mea; El este ajutorul meu.
De aceea voi privi triumfător la cei ce mă urăsc.
8 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul,
decât să te încrezi în om.
9 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul,
decât să te încrezi în cei mari.
10 Toate neamurile mă înconjurau,
dar le-am nimicit în Numele Domnului.
11 Mă încercuiau, da, mă împresurau,
dar le-am respins în Numele Domnului.
12 Mă împresurau ca nişte albine,
dar au fost stinse ca un foc de paie:
le-am respins în Numele Domnului.
13 Eram împins cu putere, ca să cad,
dar Domnul m-a ajutat.
14 Domnul este tăria şi cântarea mea;
El a devenit mântuirea mea.
15 Strigăte de bucurie şi de izbăvire
se înalţă din corturile celor drepţi;
dreapta Domnului aduce izbânda.
16 Dreapta Domnului este înălţată;
dreapta Domnului aduce izbânda.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi povesti lucrările Domnului.
18 Domnul m-a disciplinat aspru,
dar nu m-a dat morţii.
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii,
ca să intru să-L laud pe Domnul!
20 Aceasta este poarta Domnului;
cei drepţi intră pe ea.
21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns
şi mi-ai dat izbăvire.
22 Piatra pe care au respins-o zidarii,
a devenit piatra din capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru.
El este o minune în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o,
pentru ca noi să ne veselim şi să ne bucurăm în ea.
25 Doamne, Te rugăm, mântuieşte-ne!
Doamne, Te rugăm, dă-ne izbândă!
26 Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului !
Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
27 Domnul este Dumnezeu
şi El ne luminează.
Legaţi cu funii jertfa
şi aduceţi-o până la coarnele altarului![b]
28 Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi lăuda!
Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi înălţa!
29 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
Psalmul 145[a]
O cântare de laudă. Al lui David.
1 Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împărate!
Voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci!
2 Te voi binecuvânta în fiecare zi,
voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
3 Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă!
Măreţia Lui nu are margini!
4 Fiecare generaţie va lăuda lucrările Tale:
să vestească cu toţii isprăvile Tale!
5 Voi spune despre splendoarea slavei măreţiei Tale
şi voi istorisi despre minunile Tale![b]
6 Oamenii vor vorbi despre puterea Ta cea înfricoşătoare,
iar eu voi povesti despre măreţia Ta.
7 Vor trâmbiţa aducerea-aminte a marii Tale bunătăţi
şi vor aclama cu bucurie dreptatea Ta.
8 Domnul este binevoitor şi milos,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 Domnul este bun cu toţi,
îndurarea Lui se întinde peste toate lucrările Sale.
10 Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne,
iar credincioşii Tăi Te vor binecuvânta!
11 Vor mărturisi despre slava împărăţiei Tale
şi vor vorbi despre măreţia Ta,
12 ca să facă cunoscut fiilor oamenilor isprăvile Tale
şi slava splendorii împărăţiei Tale.
13 Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta dăinuie din generaţie în generaţie.
Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.[c]
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi îi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi!
15 Ochii tuturor se îndreaptă cu nădejde către Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme.
16 Îţi deschizi mâna
şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
17 Domnul este drept în toate căile Sale
şi plin de îndurare faţă de tot ce a făcut!
18 Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă,
de toţi cei ce-L cheamă în adevăr.
19 El împlineşte dorinţa celor ce se tem de El,
aude strigătul lor după ajutor şi-i salvează.
20 Domnul este păzitorul tuturor celor ce-L iubesc,
dar îi nimiceşte pe toţi cei răi.
21 Gura mea va rosti lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt
pentru totdeauna.
17 Ahitofel l-a rugat pe Absalom:
– Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni şi să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David. 2 Îl voi ataca pe neaşteptate, când încă va fi obosit şi slăbit. Voi aduce groaza peste el şi toţi cei ce sunt cu el vor fugi. Atunci îl voi ucide numai pe rege. 3 Astfel voi întoarce tot poporul la tine şi moartea omului pe care-l cauţi va însemna întoarcerea celorlalţi; toţi ceilalţi se vor întoarce în pace.
4 Acest sfat a părut bun atât lui Absalom, cât şi tuturor celor din sfatul bătrânilor lui Israel. 5 Absalom însă a zis:
– Chemaţi-l şi pe architul Huşai, să auzim şi ce va zice el.
6 Când a sosit Huşai, Absalom i-a zis:
– Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuieşte-ne tu.
7 – De data aceasta, a răspuns Huşai, sfatul dat de Ahitofel nu este bun. 8 Tu ştii că tatăl tău şi oamenii lui sunt războinici viteji, iar acum sunt înfuriaţi ca o ursoaică în câmp, căreia i-au fost răpiţi puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va petrece noaptea cu poporul. 9 Chiar acum este ascuns în vreo peşteră sau în vreun alt loc. Dacă una din trupele tale va fi învinsă de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Oştirea care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere.“ 10 Astfel, chiar şi celor mai viteji războinici, care au o inimă de leu, li se va topi inima de frică, căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz şi că are nişte războinici cu el. 11 Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan şi până la Beer-Şeba[a] – o mulţime cât nisipul de pe malul mării – şi condu-i tu însuţi în luptă. 12 Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui aşa cum cade roua pe pământ şi nu va fi lăsat în viaţă nici el, nici vreunul dintre oamenii lui. 13 Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci toţi israeliţii vor aduce funii şi vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.
14 Absalom şi toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel au zis: „Sfatul architului Huşai este mai bun decât cel al lui Ahitofel.“ Aceasta pentru că Domnul a hotărât să zădărnicească sfatul cel bun al lui Ahitofel ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom. 15 Huşai le-a zis preoţilor Ţadok şi Abiatar care a fost sfatul dat de Ahitofel lui Absalom şi celor din sfatul bătrânilor lui Israel şi care a fost sfatul pe care l-a dat el însuşi. 16 Le-a mai zis: „Trimiteţi-i imediat un mesaj lui David şi spuneţi-i: «Să nu-ţi petreci noaptea lângă vadurile pustiei, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele şi toţi oamenii care sunt cu el să fie ucişi.»“
17 Ionatan şi Ahimaaţ aşteptau veştile la En-Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O slujnică venea şi le aducea veştile, iar ei se duceau şi îl înştiinţau pe regele David. 18 Totuşi, un tânăr i-a văzut şi i-a spus lui Absalom. Aflând aceasta, cei doi au plecat repede şi au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână şi cei doi au coborât în ea. 19 Soţia omului a luat o învelitoare pe care a întins-o peste gura fântânii şi a împrăştiat nişte grâne[b] pe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva. 20 Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii şi au întrebat-o:
– Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?
– Au trecut pârâul[c]! le-a răspuns femeia.
Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.
21 După ce s-au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieşit din fântână şi s-au dus să-l înştiinţeze pe regele David. Ei i-au zis lui David: „Sculaţi-vă şi traversaţi repede râul, căci iată sfatul pe care l-a dat Ahitofel împotriva voastră.“ 22 David împreună cu cei ce erau cu el au trecut în grabă Iordanul şi, până în zorii zilei, nu a mai rămas nici unul care să nu fi trecut râul.
23 Ahitofel, văzând că nu i-a fost urmat sfatul, şi-a înşeuat măgarul şi a plecat în grabă acasă, în cetatea sa. Şi-a pus casa în rânduială şi apoi s-a spânzurat. Astfel el a murit şi a fost înmormântat în mormântul tatălui său.
6 Tot astfel, „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.“[a]
7 Înţelegeţi deci că fii ai lui Avraam sunt aceia care cred! 8 Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăţi neamurile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „Prin tine vor fi binecuvântate toate neamurile.“[b] 9 Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci aceia care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte să împlinească toate lucrurile scrise în Cartea Legii!“[c] 11 Este clar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept va trăi prin credinţă“[d], 12 iar Legea nu se bazează pe credinţă, ci ea spune: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“[e] 13 Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“[f] – 14 pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea dată lui Avraam să vină asupra neamurilor, ca să primim, prin credinţă, Duhul promis.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine; Eu judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.
Mărturia despre Fiul
31 Dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată. 32 Este un Altul Care depune mărturie despre Mine şi ştiu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată. 33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a depus mărturie pentru adevăr. 34 Nu că Eu aş avea nevoie de mărturia unui om, ci spun aceasta pentru ca voi să fiţi mântuiţi. 35 El era lampa aprinsă şi strălucitoare şi voi aţi vrut să vă veseliţi pentru un ceas la lumina lui. 36 Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan. Căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea, pe care Eu le fac, depun mărturie despre Mine că Tatăl M-a trimis. 37 Şi Tatăl, Care M-a trimis, a depus El Însuşi mărturie despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul şi nici nu I-aţi văzut înfăţişarea, 38 iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe Care L-a trimis El. 39 Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai[a] acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! 40 Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!
41 Eu nu caut[b] slavă de la oameni, 42 dar vă ştiu: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu[c]. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă însă vine altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. 44 Cum puteţi crede voi, care căutaţi[d] slavă unii de la alţii şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?! 45 Să nu credeţi că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui! Acuzatorul vostru este Moise, cel în care v-aţi pus nădejdea. 46 Căci dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47 Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.