Pavel şi mântuirea israeliţilor

9 Spun^(A) adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor ² că^(B) simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. ³ Căci aproape să^(C) doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. ⁴ Ei^(D) sunt israeliţi, au^(E) înfierea, slava^(F), legămintele^(G), darea Legii^(H), slujba dumnezeiască^(I), făgăduinţele^(J), ⁵ patriarhii^(K), şi din^(L) ei a ieşit, după trup, Hristosul, care^(M) este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Dumnezeu este stăpân să aleagă

⁶ Dar aceasta nu^(N) înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu^(O) toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel ⁷ şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu^(P) toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac^(Q) vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele”. ⁸ Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii^(R) făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. ⁹ Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta^(S) Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu”. ¹⁰ Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca^(T). Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. ¹¹ Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin^(U) Cel ce cheamă –, ¹² s-a zis Rebecăi: „Cel^(V) mai mare va fi rob celui mai mic”, ¹³ după cum este scris: „Pe Iacov^(W) l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”.

Dumnezeu se îndură de cine-I place

¹⁴ Deci ce vom zice? Nu cumva^(X) este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! ¹⁵ Căci El a zis lui Moise: „Voi avea^(Y) milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur”. ¹⁶ Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. ¹⁷ Fiindcă Scriptura^(Z) zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins^(AA), ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul”. ¹⁸ Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. ¹⁹ Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci^(AB) cine poate sta împotriva voiei Lui?” ²⁰ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va^(AC) zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” ²¹ Nu este olarul^(AD) stăpân pe lutul lui ca, din aceeaşi frământătură de lut, să facă un^(AE) vas pentru o întrebuinţare de cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? ²² Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase^(AF) ale mâniei, făcute^(AG) pentru pieire, ²³ şi să-Şi arate bogăţia^(AH) slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit^(AI) mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? ²⁴ Astfel, El ne-a chemat nu^(AJ) numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri, ²⁵ după cum zice în Osea: „Voi^(AK) numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era preaiubită. ²⁶ Şi^(AL) acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” ²⁷ Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:

„Chiar^(AM) dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită. ²⁸ Căci Domnul va împlini pe deplin^(AN) şi repede, pe pământ, cuvântul Lui.” ²⁹ Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă^(AO) nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca^(AP) Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.

Neamurile au căpătat mântuirea

³⁰ Deci ce vom zice? Neamurile^(AQ), care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume neprihănirea care^(AR) se capătă prin credinţă; ³¹ pe când Israel, care umbla^(AS) după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a^(AT) ajuns la Legea aceasta. ³² Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au^(AU) lovit de piatra de poticnire, ³³ după cum este scris: „Iată^(AV) că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, şi^(AW) cine crede în El nu va fi dat de ruşine”.

Mântuirea este aproape

10 Fraţilor, dorinţa inimii mele, şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliţi este să fie mântuiţi. ² Le mărturisesc că^(AX) ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, ³ pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu^(AY), au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi^(AZ) şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. ⁴ Căci Hristos^(BA) este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. ⁵ În adevăr, Moise scrie că omul^(BB) care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea. ⁶ Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să^(BC) nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să pogoare adică pe Hristos din cer.) ⁷ sau: ‘Cine se va pogorî în Adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)” ⁸ Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape^(BD) de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi. ⁹ Dacă^(BE) mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. ¹⁰ Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, ¹¹ după cum zice Scriptura: „Oricine^(BF) crede în el nu va fi dat de ruşine”. ¹² În adevăr, nu^(BG) este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi^(BH) Domn, care^(BI) este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. ¹³ Fiindcă^(BJ) oricine va chema Numele^(BK) Domnului va fi mântuit.

Lucrul acesta a fost vestit

¹⁴ Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? ¹⁵ Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât^(BL) de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” ¹⁶ Dar nu^(BM) toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne^(BN), cine a crezut propovăduirea noastră?” ¹⁷ Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. ¹⁸ Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin^(BO) tot pământul şi^(BP) cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. ¹⁹ Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă^(BQ) voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam^(BR) fără pricepere”. ²⁰ Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost^(BS) găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine”. ²¹ Pe când, despre Israel zice: „Toată^(BT) ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă”.

Orbirea lui Israel

11 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi^(BU) eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. ² Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a^(BV) cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: ³ „Doamne^(BW), pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?” ⁴ Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am^(BX) păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” ⁵ Tot aşa^(BY), şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. ⁶ Şi dacă^(BZ) este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. ⁷ Deci, ce urmează? Că Israel^(CA) n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi, ⁸ după cum este scris: „Dumnezeu^(CB) le-a dat un duh de adormire, ochi^(CC) ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi”. ⁹ Şi David zice: „Masa lor să^(CD) li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire. ¹⁰ Să^(CE) li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”

Înştiinţarea neamurilor

¹¹ Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin^(CF) alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; ¹² dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? ¹³ V-o spun vouă, neamurilor, întrucât sunt^(CG) apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, ¹⁴ şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să^(CH) mântuiesc pe unii din ei. ¹⁵ Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? ¹⁶ Iar dacă cele dintâi roade^(CI) sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. ¹⁷ Iar dacă unele^(CJ) din ramuri au fost tăiate şi dacă tu^(CK), care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, ¹⁸ nu^(CL) te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. ¹⁹ Dar vei zice: ‘Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu’. ²⁰ Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu^(CM) te îngâmfa dar, ci teme-te^(CN)! ²¹ Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. ²² Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă^(CO) nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi^(CP) tu. ²³ Şi chiar ei, dacă^(CQ) nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. ²⁴ Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti în măslinul lor?

Tot Israelul va fi mântuit

²⁵ Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi^(CR), nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire^(CS) care va ţinea până^(CT) va intra numărul deplin al neamurilor. ²⁶ Şi atunci, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ‘Izbăvitorul va veni^(CU) din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. ²⁷ Acesta^(CV) va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.’ ²⁸ În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru, dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi^(CW) din pricina părinţilor lor. ²⁹ Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută^(CX). ³⁰ După cum voi odinioară^(CY) n-aţi ascultat de Dumnezeu şi după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum, ³¹ tot aşa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare. ³² Fiindcă Dumnezeu^(CZ) a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. ³³ O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât^(DA) de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese^(DB) sunt căile Lui! ³⁴ Şi în adevăr^(DC), cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine^(DD) a fost sfetnicul Lui? ³⁵ Cine^(DE) I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” ³⁶ Din El^(DF), prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui^(DG) să fie slava în veci! Amin.

Predarea în slujba lui Dumnezeu

12 Vă îndemn^(DH) dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să^(DI) aduceţi^(DJ) trupurile voastre ca o jertfă^(DK) vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. ² Să^(DL) nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi^(DM) prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi^(DN) bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. ³ Prin harul^(DO) care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să^(DP) nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia^(DQ). ⁴ Căci, după cum^(DR) într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, ⁵ tot aşa şi noi^(DS), care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. ⁶ Deoarece avem^(DT) felurite daruri după^(DU) harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei^(DV) să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. ⁷ Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine^(DW) învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. ⁸ Cine^(DX) îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine^(DY) dă să dea cu inimă largă. Cine^(DZ) cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu^(EA) bucurie.

Dragostea să se arate în toate

⁹ Dragostea^(EB) să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază^(EC) de rău şi lipiţi-vă tare de bine. ¹⁰ Iubiţi-vă unii pe alţii cu^(ED) o dragoste frăţească. În cinste^(EE), fiecare să dea întâietate altuia. ¹¹ În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. ¹² Bucuraţi-vă^(EF) în nădejde. Fiţi răbdători^(EG) în necaz. Stăruiţi^(EH) în rugăciune. ¹³ Ajutaţi^(EI) pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori^(EJ) de oaspeţi. ¹⁴ Binecuvântaţi^(EK) pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. ¹⁵ Bucuraţi-vă^(EL) cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. ¹⁶ Aveţi^(EM) aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi^(EN) după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu^(EO) vă socotiţi singuri înţelepţi.

Răzbunarea este a Domnului

¹⁷ Nu^(EP) întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi^(EQ) ce este bine înaintea tuturor oamenilor. ¹⁸ Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi^(ER) în pace cu toţi oamenii. ¹⁹ Preaiubiţilor, nu^(ES) vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea^(ET) este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. ²⁰ Dimpotrivă^(EU), „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” ²¹ Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.