Ezechia, împăratul lui Iuda

29 Ezechia a ajuns împărat^(A) la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abia, fata lui Zaharia^(B). ² El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. ³ În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis^(C) uşile Casei Domnului şi le-a dres. ⁴ A adus pe preoţi şi pe leviţi, pe care i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit, ⁵ şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, leviţilor! Acum sfinţiţi-vă^(D), sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi scoateţi afară din Sfântul Locaş ce este necurat. ⁶ Căci părinţii noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, şi-au abătut privirile^(E) de la cortul Domnului şi i-au întors spatele. ⁷ Au^(F) închis chiar uşile pridvorului şi au strâns candelele, şi n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi-de-tot în Sfântul Locaş. ⁸ De aceea, mânia Domnului a fost^(G) peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a făcut de groază, de spaimă şi de bătaie^(H) de joc, cum vedeţi cu ochii voştri. ⁹ Şi din pricina aceasta au căzut părinţii^(I) noştri ucişi de sabie şi fiii noştri, fiicele noastre şi nevestele noastre sunt în robie. ¹⁰ Am de gând dar să fac legământ^(J) cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la noi. ¹¹ Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători, căci voi aţi fost aleşi^(K) de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui şi să-I aduceţi tămâie.” ¹² Şi leviţii s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii chehatiţilor; şi din fiii merariţilor: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; şi din Gherşoniţi: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah; ¹³ şi din fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi din fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania; ¹⁴ şi din fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei; şi din fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel. ¹⁵ Au adunat pe fraţii lor şi, după ce s-au^(L) sfinţit, au venit să curăţească^(M) şi Casa Domnului, după porunca împăratului şi după cuvintele Domnului. ¹⁶ Preoţii au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o curăţească; au scos toate necurăţiile pe care le-au găsit în Templul Domnului şi le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat leviţii ca să le ducă afară, în pârâul Chedron. ¹⁷ Au început aceste curăţiri în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii, au intrat în pridvorul Domnului şi opt zile au curăţit Casa Domnului; în a şaisprezecea zi a lunii întâi, isprăviseră. ¹⁸ S-au dus apoi la împăratul Ezechia şi au zis: „Am curăţit toată Casa Domnului, altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui şi masa pâinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei. ¹⁹ Am adus iarăşi în bună stare şi am curăţit toate uneltele pe^(N) care le pângărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: sunt înaintea altarului Domnului.”

Jertfele de ispăşire

²⁰ Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineaţă, a strâns pe mai-marii cetăţii şi s-a suit la Casa Domnului. ²¹ Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi ca jertfă de ispăşire^(O) pentru împărăţie, pentru Sfântul Locaş şi pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului. ²² Preoţii au înjunghiat boii şi au strâns sângele, pe care l-au stropit^(P) pe altar; au înjunghiat berbecii şi au stropit sângele pe altar; au înjunghiat mieii şi au stropit sângele pe altar. ²³ Au adus apoi ţapii ispăşitori înaintea împăratului şi înaintea adunării, care şi-au pus mâinile^(Q) peste ei. ²⁴ Preoţii i-au junghiat şi au turnat sângele la piciorul altarului, ca ispăşire^(R) pentru păcatele întregului Israel, căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea-de-tot şi jertfa de ispăşire. ²⁵ A pus^(S) pe leviţi în Casa Domnului cu chimvale, alăute şi harpe, după rânduiala^(T) lui David, lui Gad^(U), văzătorul împăratului, şi prorocului Natan, căci^(V) astfel era porunca Domnului dată prin prorocii Săi. ²⁶ Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David^(W) şi preoţii, cu^(X) trâmbiţele. ²⁷ Ezechia a poruncit să aducă arderea-de-tot pe altar şi, în clipa când a început arderea-de-tot, a început^(Y) şi cântarea Domnului, în sunetul trâmbiţelor şi instrumentelor lui David, împăratul lui Israel. ²⁸ Toată adunarea s-a închinat, a cântat cântarea şi a sunat din trâmbiţe, până s-a isprăvit arderea-de-tot. ²⁹ Şi, când au isprăvit de adus ardere-de-tot, împăratul^(Z) şi toţi cei ce erau cu el au îngenuncheat şi s-au închinat. ³⁰ Apoi, împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale prorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie şi s-au plecat şi s-au închinat. ³¹ Ezechia a luat atunci cuvântul şi a zis: „Acum, după ce v-aţi sfinţit în slujba Domnului, apropiaţi-vă, aduceţi dobitoacele pentru jertfă şi aduceţi jertfe de mulţumire la Casa Domnului.” Şi adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă şi a adus jertfe^(AA) de mulţumire şi toţi cei pe care-i îndemna inima au adus arderi-de-tot. ³² Numărul arderilor-de-tot aduse de adunare a fost de şaptezeci de boi, o sută de berbeci şi două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere-de-tot Domnului. ³³ Şi au mai închinat Domnului şase sute de boi şi trei mii de oi. ³⁴ Dar preoţii erau în număr mic şi n-au putut să despoaie toate arderile-de-tot; i-au ajutat fraţii^(AB) lor, leviţii, până s-a isprăvit lucrarea şi până s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi, căci^(AC) leviţii s-au sfinţit mai degrabă decât preoţii. ³⁵ De altfel erau foarte multe arderi-de-tot, cu grăsimile^(AD) jertfelor de mulţumire şi cu jertfele^(AE) de băutură ale arderilor-de-tot. Astfel a fost aşezată din nou slujba Casei Domnului. ³⁶ Ezechia şi tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s-a făcut pe neaşteptate.

Prăznuirea Paştelor

30 Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel. ² Împăratul, căpeteniile lui şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim ca Paştele să fie prăznuite în luna^(AF) a doua, ³ căci nu puteau fi prăznuite la vremea^(AG) lor, pentru că preoţii nu^(AH) se sfinţiseră în număr destul de mare şi poporul nu se adunase la Ierusalim. ⁴ Lucrul având încuviinţarea împăratului şi a întregii adunări, ⁵ au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. ⁶ Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă^(AI) la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mâna împăraţilor^(AJ) Asiriei! ⁷ Nu fiţi^(AK) ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri care au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii^(AL), cum vedeţi. ⁸ Nu vă înţepeniţi grumazul^(AM) ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia^(AN) Lui aprinsă să se abată de la voi. ⁹ Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă^(AO) la cei ce i-au luat robi şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv^(AP) şi îndurător şi nu-Şi va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi^(AQ) la El.” ¹⁰ Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau şi îşi băteau^(AR) joc de ei. ¹¹ Însă câţiva oameni^(AS) din Aşer, din Manase şi Zabulon s-au smerit şi au venit la Ierusalim. ¹² În Iuda, de asemenea, mâna^(AT) lui Dumnezeu a lucrat şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului şi a căpeteniilor, după Cuvântul^(AU) Domnului. ¹³ Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. ¹⁴ S-au sculat şi au îndepărtat altarele^(AV) pe care se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe care se aducea tămâie şi le-au aruncat în pârâul Chedron. ¹⁵ Au jertfit apoi Paştele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii şi leviţii, plini de ruşine^(AW), s-au sfinţit şi au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. ¹⁶ Ei şedeau în locul lor obişnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor. ¹⁷ Fiindcă în adunare erau mulţi inşi care nu se sfinţiseră, leviţii^(AX) au înjunghiat ei jertfele de Paşte pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului. ¹⁸ Căci o mare parte din popor, mulţi^(AY) din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon, nu se curăţiseră şi au^(AZ) mâncat Paştele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi ¹⁹ cei ce şi-au^(BA) pus inima să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n-au făcut sfânta curăţire!” ²⁰ Domnul a ascultat pe Ezechia şi a iertat poporul. ²¹ Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea^(BB) Azimilor şapte zile, cu mare bucurie. Şi, în fiecare zi, leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. ²² Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor, care arătau o mare^(BC) pricepere pentru slujba Domnului. Şapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire şi lăudând^(BD) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. ²³ Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte^(BE) şapte zile. Şi au prăznuit cu bucurie încă şapte zile. ²⁴ Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse^(BF) adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi, şi mulţi preoţi se^(BG) sfinţiseră. ²⁵ Şi s-a bucurat toată adunarea lui Iuda şi preoţii, şi leviţii, şi tot poporul venit^(BH) din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel sau aşezaţi în Iuda. ²⁶ A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva. ²⁷ Preoţii şi leviţii s-au sculat şi au binecuvântat^(BI) poporul. Glasul lor a fost auzit şi rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului.

Orânduiri cu privire la slujbe

31 Când s-au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel care erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda şi au sfărâmat^(BJ) stâlpii idoleşti, au tăiat Astarteele şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui. ² Ezechia a aşezat din nou cetele^(BK) preoţilor şi leviţilor după şirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi şi leviţi, pentru^(BL) arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, pentru slujbă, pentru cântări şi laude, la porţile taberei Domnului. ³ Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi-de-tot, pentru arderile-de-tot de dimineaţă şi de seară şi pentru arderile-de-tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în Legea^(BM) Domnului. ⁴ Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi leviţilor partea^(BN) cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate Legea^(BO) Domnului. ⁵ Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade^(BP) de grâu, de must, de untdelemn, de miere şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate. ⁶ Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala^(BQ) din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeului lor, şi au făcut mai multe grămezi. ⁷ Au început să facă grămezile în luna a treia şi au isprăvit în luna a şaptea. ⁸ Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile şi au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său Israel. ⁹ Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe leviţi de grămezile acestea. ¹⁰ Atunci, marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a răspuns: „De când^(BR) au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas!” ¹¹ Ezechia a dat poruncă să pregătească nişte cămări în Casa Domnului, şi le-au pregătit. ¹² Au adus în ele cu credincioşie darurile de mâncare, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija^(BS) lor şi fratele său Şimei era al doilea după el. ¹³ Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau întrebuinţaţi, sub cârmuirea lui Conania şi a fratelui său Şimei, după porunca împăratului Ezechia şi a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. ¹⁴ Levitul Core, fiul lui Imna, uşier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare şi lucrurile preasfinte. ¹⁵ În cetăţile^(BT) preoţeşti, Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania erau puşi sub cârmuirea lui ca să împartă cu credincioşie fraţilor lor, mari şi mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: ¹⁶ celor de parte bărbătească înscrişi de la vârsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-şi facă slujba după însărcinările şi după cetele lor; ¹⁷ preoţilor înscrişi după casele lor părinteşti şi leviţilor de la^(BU) douăzeci de ani în sus, după slujbele şi după cetele lor: ¹⁸ la toată adunarea preoţilor şi leviţilor înscrişi cu toţi pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii şi fiicele lor, căci erau fără prihană în împărţirea lucrurilor sfinte. ¹⁹ Şi pentru fiii lui Aaron, preoţii, care locuiau la ţară în împrejurimile^(BV) cetăţilor lor, erau în fiecare cetate oameni numiţi anume^(BW) ca să împartă părţile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească din preoţi şi tuturor leviţilor înscrişi. ²⁰ Iată ce a făcut Ezechia în toată Iuda. El a făcut^(BX) ce este bine, ce este drept, ce este adevărat înaintea Domnului, Dumnezeului său. ²¹ A lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.

Năvălirea lui Sanherib, împăratul Asiriei

32 După^(BY) aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda şi a împresurat cetăţile întărite cu gând să pună mâna pe ele. ² Ezechia, văzând că a venit Sanherib şi că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului, ³ s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui. ⁴ S-au strâns o mulţime de oameni şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?” ⁵ Ezechia s-a^(BZ) îmbărbătat; a zidit^(CA) din nou zidul care era stricat şi l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo^(CB), în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi. ⁶ A pus căpetenii de război peste popor şi le-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis: ⁷ „Întăriţi-vă^(CC) şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă^(CD) temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi^(CE) sunt mai mulţi decât cu el. ⁸ Cu el este un braţ de carne^(CF), dar cu^(CG) noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

Trimişii lui Sanherib

⁹ După aceea^(CH), Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: ¹⁰ „Aşa^(CI) vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: ‘Pe ce se bizuie încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? ¹¹ Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, când zice: «Domnul^(CJ), Dumnezeul nostru, ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei!»? ¹² Oare nu^(CK) Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi numai unui altar şi să aduceţi tămâie numai pe el!»? ¹³ Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut^(CL) ei să le izbăvească ţările din mâna mea? ¹⁴ Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? ¹⁵ Să^(CM) nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea şi din mâna părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!’ ” ¹⁶ Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva robului Său Ezechia. ¹⁷ Şi a trimis o scrisoare^(CN) batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum^(CO) dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.” ¹⁸ Slujitorii lui Sanherib au strigat^(CP) cu glas tare în limba ebraică, pentru ca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care^(CQ) era pe zid, şi să poată pune astfel stăpânire pe cetate. ¹⁹ Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea^(CR) mâinilor omeneşti.

Nimicirea lui Sanherib

²⁰ Împăratul Ezechia^(CS) şi prorocul Isaia^(CT), fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer. ²¹ Atunci, Domnul a trimis^(CU) un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. ²² Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau. ²³ Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim şi au adus daruri bogate^(CV) lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălţat^(CW) în ochii tuturor popoarelor.

Boala şi moartea lui Ezechia

²⁴ În vremea^(CX) aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit şi i-a dat un semn. ²⁵ Dar Ezechia n-a răsplătit^(CY) binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat^(CZ) inima. Mânia^(DA) Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. ²⁶ Atunci, Ezechia^(DB) s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul^(DC) vieţii lui Ezechia. ²⁷ Ezechia a avut multe bogăţii şi multă slavă. Şi-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi şi de toate lucrurile care se pot dori; ²⁸ hambare pentru roadele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi. ²⁹ Şi-a zidit cetăţi şi a avut belşug de boi şi de oi, căci Dumnezeu îi dăduse multe^(DD) avuţii. ³⁰ Tot Ezechia^(DE) a astupat şi gura de sus a apelor Ghihon şi le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. ³¹ Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la^(DF) el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce^(DG), pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. ³² Celelalte fapte ale lui Ezechia şi faptele lui evlavioase sunt scrise în vedenia^(DH) prorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea^(DI) împăraţilor lui Iuda şi Israel. ³³ Ezechia a adormit^(DJ) cu părinţii săi şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat^(DK) cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.

Manase, împăratul lui Iuda

33 Manase avea doisprezece^(DL) ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile^(DM) neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ³ A zidit iarăşi înălţimile pe care le dărâmase^(DN) tatăl său, Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli^(DO) Astarteei, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri^(DP) a cerurilor şi i-a slujit. ⁴ A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim^(DQ) va fi Numele Meu pe vecie.” ⁵ A zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în^(DR) cele două curţi ale Casei Domnului. ⁶ Şi-a trecut^(DS) fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu^(DT) descântece şi vrăjitorii şi ţinea la el oameni care chemau^(DU) duhurile şi care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie. ⁷ A pus^(DV) chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: „În casa^(DW) aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. ⁸ Nu voi mai strămuta pe Israel^(DX) din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.” ⁹ Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ¹⁰ Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. ¹¹ Atunci, Domnul^(DY) a trimis împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase şi l-au pus în^(DZ) lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon. ¹² Când a fost la strâmtorare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s-a smerit^(EA) adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. ¹³ I-a făcut rugăciuni, şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a^(EB) ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut^(EC) că Domnul este Dumnezeu. ¹⁴ După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon^(ED) în vale, un zid care se întindea până la Poarta Peştilor şi cu care a înconjurat^(EE) dealul şi l-a făcut foarte înalt. A pus şi căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda. ¹⁵ A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini^(EF) şi idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim şi le-a aruncat afară din cetate. ¹⁶ A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţumire şi de laudă^(EG) şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. ¹⁷ Poporul^(EH) jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului, Dumnezeului său. ¹⁸ Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui şi cuvintele prorocilor^(EI) care i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt scrise în faptele împăraţilor lui Israel. ¹⁹ Rugăciunea lui şi felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele şi nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălţimi şi a înălţat idoli Astarteei şi chipuri cioplite înainte de a se smeri sunt scrise în cartea lui Hozai. ²⁰ Manase a adormit^(EJ) cu părinţii săi şi a fost îngropat în casa lui. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.

Amon, împăratul lui Iuda

²¹ Amon avea douăzeci şi doi^(EK) de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani la Ierusalim. ²² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său, Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său, Manase, şi le-a slujit. ²³ Şi nu s-a smerit înaintea Domnului, cum^(EL) se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat. ²⁴ Slujitorii lui au uneltit^(EM) împotriva lui şi l-au omorât în casa lui. ²⁵ Dar poporul ţării a ucis pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon. Şi, în locul lui, poporul ţării a pus împărat pe fiul său Iosia.

Iosia, împăratul lui Iuda

34 Iosia avea opt^(EN) ani când a ajuns împărat şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. ² El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David; nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stânga. ³ În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să caute^(EO) pe Dumnezeul tatălui său David. Şi, în al doisprezecelea an, a început să curăţească^(EP) Iuda şi Ierusalimul de înălţimi^(EQ), de idolii Astarteei, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate. ⁴ Au dărâmat^(ER) înaintea lui altarele Baalilor şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui, care erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteei, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele^(ES) celor ce le aduseseră jertfe ⁵ şi a ars^(ET) oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţit Iuda şi Ierusalimul. ⁶ În cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon şi chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor, ⁷ a dărâmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteei şi chipurile cioplite, le-a făcut praf^(EU) şi a tăiat toţi stâlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim. ⁸ În al^(EV) optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curăţit ţara şi casa, a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii, şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului, Dumnezeului său. ⁹ S-au dus la marele preot Hilchia şi au dat argintul^(EW) adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviţii păzitori ai pragului, de la Manase şi Efraim şi de la toată cealaltă parte a lui Israel şi de la tot Iuda şi Beniamin şi de la locuitorii Ierusalimului. ¹⁰ L-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceştia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, ¹¹ iar ei l-au dat tâmplarilor şi zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite şi lemne pentru grinzi şi pentru căptuşitul clădirilor pe care le stricaseră împăraţii lui Iuda. ¹² Oamenii aceştia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puşi sub privegherea lui Iahat şi Obadia, leviţi din fiii lui Merari, şi a lui Zaharia şi Meşulam, din fiii chehatiţilor. Toţi aceia dintre leviţi care ştiau să cânte bine ¹³ vegheau asupra lucrărilor şi cârmuiau pe toţi lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau şi alţi leviţi^(EX), logofeţi, dregători şi uşieri.

Găsirea cărţii Legii

¹⁴ În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit^(EY) cartea Legii Domnului, dată prin Moise. ¹⁵ Atunci, Hilchia a luat cuvântul şi a zis logofătului Şafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului”. Şi Hilchia a dat lui Şafan cartea. ¹⁶ Şafan a adus împăratului cartea. Şi, când a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit. ¹⁷ Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului şi l-au dat în mâinile priveghetorilor şi lucrătorilor.” ¹⁸ Logofătul Şafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. ¹⁹ Când a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele. ²⁰ Şi împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului: ²¹ „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit. Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinţii noştri n-au ţinut cuvântul Domnului şi n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.” ²² Hilchia şi cei trimişi de împărat s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Tochehat^(EZ), fiul lui Hasra, străjerul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce au spus ce aveau de spus, ²³ ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine: ²⁴ Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui, şi anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. ²⁵ Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc, şi nu se va stinge».’ ²⁶ Dar să spuneţi împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: ²⁷ «Pentru că ţi s-a înduioşat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul, ²⁸ iată, te voi strânge lângă părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta şi peste locuitorii lui»’.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Înnoirea legământului

²⁹ Împăratul^(FA) a strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim. ³⁰ Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi leviţii şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului care se găsise în Casa Domnului. ³¹ Împăratul stătea^(FB) pe scaunul lui împărătesc şi a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui şi să împlinească cuvintele legământului, scrise în cartea aceasta. ³² Şi a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor. ³³ Iosia a îndepărtat toate urâciunile^(FC) din toate ţările copiilor lui Israel şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul^(FD) vieţii lui, nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.

Prăznuirea Paştelor

35 Iosia a prăznuit^(FE) Paştele în cinstea Domnului la Ierusalim şi au jertfit Paştele în a paisprezecea^(FF) zi a lunii întâi. ² A pus pe preoţi în slujbele^(FG) lor şi i-a îmbărbătat^(FH) la slujba Casei Domnului. ³ A zis leviţilor care^(FI) învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfânt^(FJ) în casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi^(FK) să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului, Dumnezeului vostru, şi poporului Său Israel. ⁴ Pregătiţi-vă după^(FL) casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rânduit prin scris^(FM) David, împăratul lui Israel, şi fiul^(FN) său Solomon. ⁵ Luaţi-vă^(FO) locurile în Sfântul Locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale leviţilor. ⁶ Jertfiţi Paştele, sfinţiţi-vă^(FP) şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului rostit prin Moise.” ⁷ Iosia a dat^(FQ) oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşte, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului. ⁸ Căpeteniile lui au făcut de bunăvoie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai-marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşte, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi. ⁹ Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi, Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii leviţilor, au dat leviţilor, pentru Paşte, cinci mii de miei şi cinci sute de boi. ¹⁰ Astfel s-a întocmit slujba şi preoţii^(FR) şi leviţii şi-au luat locul după cetele lor, după porunca împăratului. ¹¹ Au jertfit Paştele. Preoţii au stropit^(FS) sângele pe care-l luau din mâna leviţilor, şi leviţii au jupuit^(FT) vitele de piele. ¹² Au pus deoparte arderile-de-tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor să le aducă Domnului, cum este scris în cartea^(FU) lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii. ¹³ Au fiert^(FV) Paştele la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane^(FW), căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul. ¹⁴ Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor-de-tot şi a grăsimilor. De aceea au pregătit leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron. ¹⁵ Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui^(FX) David, lui Asaf, lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii^(FY), de asemenea, erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii lor leviţii au pregătit ce era pentru ei. ¹⁶ Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştele şi să aducă arderile-de-tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. ¹⁷ Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştele în acelaşi timp şi Sărbătoarea Azimilor^(FZ) şapte zile. ¹⁸ Nicio Sărbătoare a Paştelor nu^(GA) mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cele pe care le-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi locuitorii Ierusalimului. ¹⁹ În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost prăznuite Paştele acestea.

Iosia ucis

²⁰ După toate aceste^(GB) lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte. ²¹ Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.” ²² Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele ca să lupte^(GC) împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. ²³ Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt greu rănit.” ²⁴ Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus^(GD) la Ierusalim. A murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi.

Tot Iuda^(GE) şi Ierusalimul au plâns pe Iosia. ²⁵ Ieremia a făcut un cântec de jale^(GF) pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi şi au ajuns o datină^(GG) în Israel. Cântările acestea sunt scrise în „Cântecele de Jale.” ²⁶ Celelalte fapte ale lui Iosia şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului, ²⁷ cele dintâi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.

Domnia lui Ioahaz

36 Poporul^(GH) ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a pus împărat în locul tatălui său la Ierusalim. ² Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. ³ Împăratul Egiptului l-a dat jos de pe scaunul de domnie în Ierusalim şi a pus peste ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur. ⁴ Împăratul Egiptului a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. Neco a luat pe fratele său Ioahaz şi l-a dus în Egipt.

Ioiachim

⁵ Ioiachim avea douăzeci şi cinci^(GI) de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său. ⁶ Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-a suit împotriva^(GJ) lui şi l-a legat cu lanţuri de aramă ca să-l ducă^(GK) la Babilon. ⁷ Nebucadneţar a dus la Babilon unelte^(GL) din Casa Domnului şi le-a pus în casa lui în Babilon. ⁸ Celelalte fapte ale lui Ioiachim, urâciunile pe care le-a săvârşit şi răul ce se afla în el, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin.

Ioiachin

⁹ Ioiachin^(GM) avea opt^[a] ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim.

El a făcut ce este rău înaintea Domnului. ¹⁰ În anul următor, împăratul Nebucadneţar l-a^(GN) dus la Babilon împreună^(GO) cu uneltele scumpe ale Casei Domnului. Şi a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Zedechia^(GP), fratele lui Ioiachin.

Zedechia

¹¹ Zedechia avea douăzeci şi unu^(GQ) de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. ¹² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său, şi nu s-a smerit înaintea prorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului. ¹³ S-a răsculat^(GR) chiar împotriva împăratului Nebucadneţar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul^(GS) şi şi-a învârtoşat inima până acolo încât nu s-a întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel. ¹⁴ Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile după toate urâciunile neamurilor şi au pângărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim. ¹⁵ Domnul, Dumnezeul^(GT) părinţilor lor, a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi locaşul Său. ¹⁶ Dar ei şi-au bătut joc^(GU) de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit^(GV) cuvintele şi au râs^(GW) de prorocii Lui, până când mânia^(GX) Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac. ¹⁷ Atunci, Domnul a făcut^(GY) să se suie împotriva lor împăratul haldeenilor şi a ucis^(GZ) cu sabia pe tinerii lor în casa locaşului lor celui sfânt. N-a cruţat nici pe tânăr, nici pe tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gârbov sub povara perilor albi, ci a dat totul în mâna lui. ¹⁸ Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele^(HA) din Casa Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului şi vistieriile împăratului şi ale căpeteniilor lui. ¹⁹ Au ars^(HB) Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe. ²⁰ Pe cei ce au scăpat^(HC) de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi^(HD), lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei perşilor, ²¹ ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui^(HE) Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut^(HF) Sabatele ei şi s-a odihnit^(HG) tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.

Porunca lui Cirus

²² În cel dintâi an^(HH) al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia^(HI), Domnul a trezit duhul lui Cirus^(HJ), împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui: ²³ „Aşa^(HK) vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: ‘Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el şi să plece!’ ”