Add parallel Print Page Options

Ezechia, împăratul lui Iuda

29 Ezechia a ajuns împărat(A) la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abia, fata lui Zaharia(B). El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis(C) uşile Casei Domnului şi le-a dres. A adus pe preoţi şi pe leviţi, pe care i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit, şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, leviţilor! Acum sfinţiţi-vă(D), sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi scoateţi afară din Sfântul Locaş ce este necurat. Căci părinţii noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, şi-au abătut privirile(E) de la cortul Domnului şi i-au întors spatele. Au(F) închis chiar uşile pridvorului şi au strâns candelele, şi n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi-de-tot în Sfântul Locaş. De aceea, mânia Domnului a fost(G) peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a făcut de groază, de spaimă şi de bătaie(H) de joc, cum vedeţi cu ochii voştri. Şi din pricina aceasta au căzut părinţii(I) noştri ucişi de sabie şi fiii noştri, fiicele noastre şi nevestele noastre sunt în robie. 10 Am de gând dar să fac legământ(J) cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la noi. 11 Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători, căci voi aţi fost aleşi(K) de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui şi să-I aduceţi tămâie.” 12 Şi leviţii s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii chehatiţilor; şi din fiii merariţilor: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; şi din Gherşoniţi: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah; 13 şi din fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi din fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania; 14 şi din fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei; şi din fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel. 15 Au adunat pe fraţii lor şi, după ce s-au(L) sfinţit, au venit să curăţească(M) şi Casa Domnului, după porunca împăratului şi după cuvintele Domnului. 16 Preoţii au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o curăţească; au scos toate necurăţiile pe care le-au găsit în Templul Domnului şi le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat leviţii ca să le ducă afară, în pârâul Chedron. 17 Au început aceste curăţiri în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii, au intrat în pridvorul Domnului şi opt zile au curăţit Casa Domnului; în a şaisprezecea zi a lunii întâi, isprăviseră. 18 S-au dus apoi la împăratul Ezechia şi au zis: „Am curăţit toată Casa Domnului, altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui şi masa pâinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei. 19 Am adus iarăşi în bună stare şi am curăţit toate uneltele pe(N) care le pângărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: sunt înaintea altarului Domnului.”

Jertfele de ispăşire

20 Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineaţă, a strâns pe mai-marii cetăţii şi s-a suit la Casa Domnului. 21 Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi ca jertfă de ispăşire(O) pentru împărăţie, pentru Sfântul Locaş şi pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului. 22 Preoţii au înjunghiat boii şi au strâns sângele, pe care l-au stropit(P) pe altar; au înjunghiat berbecii şi au stropit sângele pe altar; au înjunghiat mieii şi au stropit sângele pe altar. 23 Au adus apoi ţapii ispăşitori înaintea împăratului şi înaintea adunării, care şi-au pus mâinile(Q) peste ei. 24 Preoţii i-au junghiat şi au turnat sângele la piciorul altarului, ca ispăşire(R) pentru păcatele întregului Israel, căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea-de-tot şi jertfa de ispăşire. 25 A pus(S) pe leviţi în Casa Domnului cu chimvale, alăute şi harpe, după rânduiala(T) lui David, lui Gad(U), văzătorul împăratului, şi prorocului Natan, căci(V) astfel era porunca Domnului dată prin prorocii Săi. 26 Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David(W) şi preoţii, cu(X) trâmbiţele. 27 Ezechia a poruncit să aducă arderea-de-tot pe altar şi, în clipa când a început arderea-de-tot, a început(Y) şi cântarea Domnului, în sunetul trâmbiţelor şi instrumentelor lui David, împăratul lui Israel. 28 Toată adunarea s-a închinat, a cântat cântarea şi a sunat din trâmbiţe, până s-a isprăvit arderea-de-tot. 29 Şi, când au isprăvit de adus ardere-de-tot, împăratul(Z) şi toţi cei ce erau cu el au îngenuncheat şi s-au închinat. 30 Apoi, împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale prorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie şi s-au plecat şi s-au închinat. 31 Ezechia a luat atunci cuvântul şi a zis: „Acum, după ce v-aţi sfinţit în slujba Domnului, apropiaţi-vă, aduceţi dobitoacele pentru jertfă şi aduceţi jertfe de mulţumire la Casa Domnului.” Şi adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă şi a adus jertfe(AA) de mulţumire şi toţi cei pe care-i îndemna inima au adus arderi-de-tot. 32 Numărul arderilor-de-tot aduse de adunare a fost de şaptezeci de boi, o sută de berbeci şi două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere-de-tot Domnului. 33 Şi au mai închinat Domnului şase sute de boi şi trei mii de oi. 34 Dar preoţii erau în număr mic şi n-au putut să despoaie toate arderile-de-tot; i-au ajutat fraţii(AB) lor, leviţii, până s-a isprăvit lucrarea şi până s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi, căci(AC) leviţii s-au sfinţit mai degrabă decât preoţii. 35 De altfel erau foarte multe arderi-de-tot, cu grăsimile(AD) jertfelor de mulţumire şi cu jertfele(AE) de băutură ale arderilor-de-tot. Astfel a fost aşezată din nou slujba Casei Domnului. 36 Ezechia şi tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s-a făcut pe neaşteptate.

Prăznuirea Paştelor

30 Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeul lui Israel. Împăratul, căpeteniile lui şi toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim ca Paştele să fie prăznuite în luna(AF) a doua, căci nu puteau fi prăznuite la vremea(AG) lor, pentru că preoţii nu(AH) se sfinţiseră în număr destul de mare şi poporul nu se adunase la Ierusalim. Lucrul având încuviinţarea împăratului şi a întregii adunări, au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă(AI) la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mâna împăraţilor(AJ) Asiriei! Nu fiţi(AK) ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri care au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii(AL), cum vedeţi. Nu vă înţepeniţi grumazul(AM) ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia(AN) Lui aprinsă să se abată de la voi. Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă(AO) la cei ce i-au luat robi şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv(AP) şi îndurător şi nu-Şi va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi(AQ) la El.” 10 Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau şi îşi băteau(AR) joc de ei. 11 Însă câţiva oameni(AS) din Aşer, din Manase şi Zabulon s-au smerit şi au venit la Ierusalim. 12 În Iuda, de asemenea, mâna(AT) lui Dumnezeu a lucrat şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului şi a căpeteniilor, după Cuvântul(AU) Domnului. 13 Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14 S-au sculat şi au îndepărtat altarele(AV) pe care se jertfea în Ierusalim şi pe toate acelea pe care se aducea tămâie şi le-au aruncat în pârâul Chedron. 15 Au jertfit apoi Paştele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii şi leviţii, plini de ruşine(AW), s-au sfinţit şi au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. 16 Ei şedeau în locul lor obişnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor. 17 Fiindcă în adunare erau mulţi inşi care nu se sfinţiseră, leviţii(AX) au înjunghiat ei jertfele de Paşte pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului. 18 Căci o mare parte din popor, mulţi(AY) din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon, nu se curăţiseră şi au(AZ) mâncat Paştele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi 19 cei ce şi-au(BA) pus inima să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n-au făcut sfânta curăţire!” 20 Domnul a ascultat pe Ezechia şi a iertat poporul. 21 Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea(BB) Azimilor şapte zile, cu mare bucurie. Şi, în fiecare zi, leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22 Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor, care arătau o mare(BC) pricepere pentru slujba Domnului. Şapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire şi lăudând(BD) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. 23 Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte(BE) şapte zile. Şi au prăznuit cu bucurie încă şapte zile. 24 Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse(BF) adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei şi zece mii de oi, şi mulţi preoţi se(BG) sfinţiseră. 25 Şi s-a bucurat toată adunarea lui Iuda şi preoţii, şi leviţii, şi tot poporul venit(BH) din Israel, şi străinii veniţi din ţara lui Israel sau aşezaţi în Iuda. 26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva. 27 Preoţii şi leviţii s-au sculat şi au binecuvântat(BI) poporul. Glasul lor a fost auzit şi rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului.

Orânduiri cu privire la slujbe

31 Când s-au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel care erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda şi au sfărâmat(BJ) stâlpii idoleşti, au tăiat Astarteele şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui. Ezechia a aşezat din nou cetele(BK) preoţilor şi leviţilor după şirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi şi leviţi, pentru(BL) arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, pentru slujbă, pentru cântări şi laude, la porţile taberei Domnului. Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi-de-tot, pentru arderile-de-tot de dimineaţă şi de seară şi pentru arderile-de-tot din zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, cum este scris în Legea(BM) Domnului. Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi leviţilor partea(BN) cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate Legea(BO) Domnului. Când a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintâi roade(BP) de grâu, de must, de untdelemn, de miere şi din toate roadele de pe câmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate. Totodată, copiii lui Israel şi Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala(BQ) din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeului lor, şi au făcut mai multe grămezi. Au început să facă grămezile în luna a treia şi au isprăvit în luna a şaptea. Ezechia şi căpeteniile au venit să vadă grămezile şi au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său Israel. Şi Ezechia a întrebat pe preoţi şi pe leviţi de grămezile acestea. 10 Atunci, marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a răspuns: „De când(BR) au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Şi iată ce mare grămadă a mai rămas!” 11 Ezechia a dat poruncă să pregătească nişte cămări în Casa Domnului, şi le-au pregătit. 12 Au adus în ele cu credincioşie darurile de mâncare, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija(BS) lor şi fratele său Şimei era al doilea după el. 13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau întrebuinţaţi, sub cârmuirea lui Conania şi a fratelui său Şimei, după porunca împăratului Ezechia şi a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. 14 Levitul Core, fiul lui Imna, uşier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare şi lucrurile preasfinte. 15 În cetăţile(BT) preoţeşti, Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania erau puşi sub cârmuirea lui ca să împartă cu credincioşie fraţilor lor, mari şi mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: 16 celor de parte bărbătească înscrişi de la vârsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-şi facă slujba după însărcinările şi după cetele lor; 17 preoţilor înscrişi după casele lor părinteşti şi leviţilor de la(BU) douăzeci de ani în sus, după slujbele şi după cetele lor: 18 la toată adunarea preoţilor şi leviţilor înscrişi cu toţi pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii şi fiicele lor, căci erau fără prihană în împărţirea lucrurilor sfinte. 19 Şi pentru fiii lui Aaron, preoţii, care locuiau la ţară în împrejurimile(BV) cetăţilor lor, erau în fiecare cetate oameni numiţi anume(BW) ca să împartă părţile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească din preoţi şi tuturor leviţilor înscrişi. 20 Iată ce a făcut Ezechia în toată Iuda. El a făcut(BX) ce este bine, ce este drept, ce este adevărat înaintea Domnului, Dumnezeului său. 21 A lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.

Năvălirea lui Sanherib, împăratul Asiriei

32 După(BY) aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda şi a împresurat cetăţile întărite cu gând să pună mâna pe ele. Ezechia, văzând că a venit Sanherib şi că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului, s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui. S-au strâns o mulţime de oameni şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?” Ezechia s-a(BZ) îmbărbătat; a zidit(CA) din nou zidul care era stricat şi l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo(CB), în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi. A pus căpetenii de război peste popor şi le-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis: „Întăriţi-vă(CC) şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă(CD) temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi(CE) sunt mai mulţi decât cu el. Cu el este un braţ de carne(CF), dar cu(CG) noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

Trimişii lui Sanherib

După aceea(CH), Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: 10 „Aşa(CI) vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: ‘Pe ce se bizuie încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, când zice: «Domnul(CJ), Dumnezeul nostru, ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei!»? 12 Oare nu(CK) Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi numai unui altar şi să aduceţi tămâie numai pe el!»? 13 Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut(CL) ei să le izbăvească ţările din mâna mea? 14 Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? 15 (CM) nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea şi din mâna părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!’ ” 16 Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva robului Său Ezechia. 17 Şi a trimis o scrisoare(CN) batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum(CO) dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.” 18 Slujitorii lui Sanherib au strigat(CP) cu glas tare în limba ebraică, pentru ca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care(CQ) era pe zid, şi să poată pune astfel stăpânire pe cetate. 19 Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea(CR) mâinilor omeneşti.

Nimicirea lui Sanherib

20 Împăratul Ezechia(CS) şi prorocul Isaia(CT), fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer. 21 Atunci, Domnul a trimis(CU) un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22 Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau. 23 Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim şi au adus daruri bogate(CV) lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălţat(CW) în ochii tuturor popoarelor.

Boala şi moartea lui Ezechia

24 În vremea(CX) aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit şi i-a dat un semn. 25 Dar Ezechia n-a răsplătit(CY) binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat(CZ) inima. Mânia(DA) Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. 26 Atunci, Ezechia(DB) s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul(DC) vieţii lui Ezechia. 27 Ezechia a avut multe bogăţii şi multă slavă. Şi-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi şi de toate lucrurile care se pot dori; 28 hambare pentru roadele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi. 29 Şi-a zidit cetăţi şi a avut belşug de boi şi de oi, căci Dumnezeu îi dăduse multe(DD) avuţii. 30 Tot Ezechia(DE) a astupat şi gura de sus a apelor Ghihon şi le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. 31 Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la(DF) el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce(DG), pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. 32 Celelalte fapte ale lui Ezechia şi faptele lui evlavioase sunt scrise în vedenia(DH) prorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea(DI) împăraţilor lui Iuda şi Israel. 33 Ezechia a adormit(DJ) cu părinţii săi şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat(DK) cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.

Manase, împăratul lui Iuda

33 Manase avea doisprezece(DL) ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile(DM) neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. A zidit iarăşi înălţimile pe care le dărâmase(DN) tatăl său, Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli(DO) Astarteei, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri(DP) a cerurilor şi i-a slujit. A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim(DQ) va fi Numele Meu pe vecie.” A zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în(DR) cele două curţi ale Casei Domnului. Şi-a trecut(DS) fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu(DT) descântece şi vrăjitorii şi ţinea la el oameni care chemau(DU) duhurile şi care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie. A pus(DV) chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: „În casa(DW) aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. Nu voi mai strămuta pe Israel(DX) din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.” Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10 Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. 11 Atunci, Domnul(DY) a trimis împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase şi l-au pus în(DZ) lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon. 12 Când a fost la strâmtorare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s-a smerit(EA) adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. 13 I-a făcut rugăciuni, şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a(EB) ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut(EC) că Domnul este Dumnezeu. 14 După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon(ED) în vale, un zid care se întindea până la Poarta Peştilor şi cu care a înconjurat(EE) dealul şi l-a făcut foarte înalt. A pus şi căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda. 15 A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini(EF) şi idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim şi le-a aruncat afară din cetate. 16 A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţumire şi de laudă(EG) şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. 17 Poporul(EH) jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului, Dumnezeului său. 18 Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui şi cuvintele prorocilor(EI) care i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt scrise în faptele împăraţilor lui Israel. 19 Rugăciunea lui şi felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele şi nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălţimi şi a înălţat idoli Astarteei şi chipuri cioplite înainte de a se smeri sunt scrise în cartea lui Hozai. 20 Manase a adormit(EJ) cu părinţii săi şi a fost îngropat în casa lui. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.

Amon, împăratul lui Iuda

21 Amon avea douăzeci şi doi(EK) de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani la Ierusalim. 22 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său, Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său, Manase, şi le-a slujit. 23 Şi nu s-a smerit înaintea Domnului, cum(EL) se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat. 24 Slujitorii lui au uneltit(EM) împotriva lui şi l-au omorât în casa lui. 25 Dar poporul ţării a ucis pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon. Şi, în locul lui, poporul ţării a pus împărat pe fiul său Iosia.

Iosia, împăratul lui Iuda

34 Iosia avea opt(EN) ani când a ajuns împărat şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David; nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stânga. În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să caute(EO) pe Dumnezeul tatălui său David. Şi, în al doisprezecelea an, a început să curăţească(EP) Iuda şi Ierusalimul de înălţimi(EQ), de idolii Astarteei, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate. Au dărâmat(ER) înaintea lui altarele Baalilor şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui, care erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteei, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele(ES) celor ce le aduseseră jertfe şi a ars(ET) oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţit Iuda şi Ierusalimul. În cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon şi chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor, a dărâmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteei şi chipurile cioplite, le-a făcut praf(EU) şi a tăiat toţi stâlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim. În al(EV) optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curăţit ţara şi casa, a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii, şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului, Dumnezeului său. S-au dus la marele preot Hilchia şi au dat argintul(EW) adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviţii păzitori ai pragului, de la Manase şi Efraim şi de la toată cealaltă parte a lui Israel şi de la tot Iuda şi Beniamin şi de la locuitorii Ierusalimului. 10 L-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceştia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, 11 iar ei l-au dat tâmplarilor şi zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite şi lemne pentru grinzi şi pentru căptuşitul clădirilor pe care le stricaseră împăraţii lui Iuda. 12 Oamenii aceştia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puşi sub privegherea lui Iahat şi Obadia, leviţi din fiii lui Merari, şi a lui Zaharia şi Meşulam, din fiii chehatiţilor. Toţi aceia dintre leviţi care ştiau să cânte bine 13 vegheau asupra lucrărilor şi cârmuiau pe toţi lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau şi alţi leviţi(EX), logofeţi, dregători şi uşieri.

Găsirea cărţii Legii

14 În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit(EY) cartea Legii Domnului, dată prin Moise. 15 Atunci, Hilchia a luat cuvântul şi a zis logofătului Şafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului”. Şi Hilchia a dat lui Şafan cartea. 16 Şafan a adus împăratului cartea. Şi, când a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit. 17 Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului şi l-au dat în mâinile priveghetorilor şi lucrătorilor.” 18 Logofătul Şafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. 19 Când a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele. 20 Şi împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului: 21 „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit. Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinţii noştri n-au ţinut cuvântul Domnului şi n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.” 22 Hilchia şi cei trimişi de împărat s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Tochehat(EZ), fiul lui Hasra, străjerul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce au spus ce aveau de spus, 23 ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine: 24 Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui, şi anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. 25 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc, şi nu se va stinge».’ 26 Dar să spuneţi împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 27 «Pentru că ţi s-a înduioşat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul, 28 iată, te voi strânge lângă părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta şi peste locuitorii lui»’.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Înnoirea legământului

29 Împăratul(FA) a strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim. 30 Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi leviţii şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului care se găsise în Casa Domnului. 31 Împăratul stătea(FB) pe scaunul lui împărătesc şi a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui şi să împlinească cuvintele legământului, scrise în cartea aceasta. 32 Şi a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor. 33 Iosia a îndepărtat toate urâciunile(FC) din toate ţările copiilor lui Israel şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul(FD) vieţii lui, nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.

Prăznuirea Paştelor

35 Iosia a prăznuit(FE) Paştele în cinstea Domnului la Ierusalim şi au jertfit Paştele în a paisprezecea(FF) zi a lunii întâi. A pus pe preoţi în slujbele(FG) lor şi i-a îmbărbătat(FH) la slujba Casei Domnului. A zis leviţilor care(FI) învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfânt(FJ) în casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi(FK) să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului, Dumnezeului vostru, şi poporului Său Israel. Pregătiţi-vă după(FL) casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rânduit prin scris(FM) David, împăratul lui Israel, şi fiul(FN) său Solomon. Luaţi-vă(FO) locurile în Sfântul Locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale leviţilor. Jertfiţi Paştele, sfinţiţi-vă(FP) şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului rostit prin Moise.” Iosia a dat(FQ) oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşte, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului. Căpeteniile lui au făcut de bunăvoie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai-marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşte, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi. Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi, Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii leviţilor, au dat leviţilor, pentru Paşte, cinci mii de miei şi cinci sute de boi. 10 Astfel s-a întocmit slujba şi preoţii(FR) şi leviţii şi-au luat locul după cetele lor, după porunca împăratului. 11 Au jertfit Paştele. Preoţii au stropit(FS) sângele pe care-l luau din mâna leviţilor, şi leviţii au jupuit(FT) vitele de piele. 12 Au pus deoparte arderile-de-tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor să le aducă Domnului, cum este scris în cartea(FU) lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii. 13 Au fiert(FV) Paştele la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane(FW), căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul. 14 Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor-de-tot şi a grăsimilor. De aceea au pregătit leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron. 15 Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui(FX) David, lui Asaf, lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii(FY), de asemenea, erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii lor leviţii au pregătit ce era pentru ei. 16 Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştele şi să aducă arderile-de-tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. 17 Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştele în acelaşi timp şi Sărbătoarea Azimilor(FZ) şapte zile. 18 Nicio Sărbătoare a Paştelor nu(GA) mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cele pe care le-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi locuitorii Ierusalimului. 19 În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost prăznuite Paştele acestea.

Iosia ucis

20 După toate aceste(GB) lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte. 21 Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.” 22 Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele ca să lupte(GC) împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. 23 Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt greu rănit.” 24 Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus(GD) la Ierusalim. A murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi.

Tot Iuda(GE) şi Ierusalimul au plâns pe Iosia. 25 Ieremia a făcut un cântec de jale(GF) pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi şi au ajuns o datină(GG) în Israel. Cântările acestea sunt scrise în „Cântecele de Jale.” 26 Celelalte fapte ale lui Iosia şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului, 27 cele dintâi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.

Domnia lui Ioahaz

36 Poporul(GH) ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a pus împărat în locul tatălui său la Ierusalim. Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. Împăratul Egiptului l-a dat jos de pe scaunul de domnie în Ierusalim şi a pus peste ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur. Împăratul Egiptului a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. Neco a luat pe fratele său Ioahaz şi l-a dus în Egipt.

Ioiachim

Ioiachim avea douăzeci şi cinci(GI) de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său. Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-a suit împotriva(GJ) lui şi l-a legat cu lanţuri de aramă ca să-l ducă(GK) la Babilon. Nebucadneţar a dus la Babilon unelte(GL) din Casa Domnului şi le-a pus în casa lui în Babilon. Celelalte fapte ale lui Ioiachim, urâciunile pe care le-a săvârşit şi răul ce se afla în el, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin.

Ioiachin

Ioiachin(GM) avea opt[a] ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim.

El a făcut ce este rău înaintea Domnului. 10 În anul următor, împăratul Nebucadneţar l-a(GN) dus la Babilon împreună(GO) cu uneltele scumpe ale Casei Domnului. Şi a pus împărat peste Iuda şi peste Ierusalim pe Zedechia(GP), fratele lui Ioiachin.

Zedechia

11 Zedechia avea douăzeci şi unu(GQ) de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. 12 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său, şi nu s-a smerit înaintea prorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului. 13 S-a răsculat(GR) chiar împotriva împăratului Nebucadneţar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul(GS) şi şi-a învârtoşat inima până acolo încât nu s-a întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel. 14 Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile după toate urâciunile neamurilor şi au pângărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim. 15 Domnul, Dumnezeul(GT) părinţilor lor, a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi locaşul Său. 16 Dar ei şi-au bătut joc(GU) de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit(GV) cuvintele şi au râs(GW) de prorocii Lui, până când mânia(GX) Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac. 17 Atunci, Domnul a făcut(GY) să se suie împotriva lor împăratul haldeenilor şi a ucis(GZ) cu sabia pe tinerii lor în casa locaşului lor celui sfânt. N-a cruţat nici pe tânăr, nici pe tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gârbov sub povara perilor albi, ci a dat totul în mâna lui. 18 Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele(HA) din Casa Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului şi vistieriile împăratului şi ale căpeteniilor lui. 19 Au ars(HB) Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe. 20 Pe cei ce au scăpat(HC) de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi(HD), lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei perşilor, 21 ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui(HE) Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut(HF) Sabatele ei şi s-a odihnit(HG) tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.

Porunca lui Cirus

22 În cel dintâi an(HH) al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia(HI), Domnul a trezit duhul lui Cirus(HJ), împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui: 23 „Aşa(HK) vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: ‘Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el şi să plece!’ ”

Footnotes

  1. 2 Cronici 36:9 În 2 Împăraţi 24:8 citim: optsprezece ani.

Domnia lui Ezechia peste Iuda – purificarea Casei Domnului

29 Ezechia a devenit rege la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Abia şi era fiica lui Zaharia. El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse strămoşul său David.

În cel dintâi an al domniei sale, în prima lună, el a deschis porţile Casei Domnului şi le-a reparat. I-a adus pe preoţi şi pe leviţi, i-a strâns în Piaţa de Răsărit şi le-a zis:

„Leviţilor, ascultaţi-mă! Sfinţiţi-vă, sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeul strămoşilor noştri, şi scoateţi necurăţiile din Lăcaş, căci înaintaşii noştri au fost necredincioşi Domnului, Dumnezeul nostru, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, şi L-au părăsit. Ei şi-au întors faţa de la Lăcaşul Domnului şi I-au întors spatele. Mai mult, au închis porţile porticului, au stins candelele, nu au mai adus tămâie şi nu au mai adus în Lăcaş arderi de tot Dumnezeului lui Israel. De aceea mânia Domnului este peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a făcut o pricină de groază, de spaimă şi de batjocură, aşa cum vedeţi şi voi înşivă. Din cauza aceasta, părinţii noştri au căzut loviţi de sabie, iar fiii noştri, fiicele noastre şi soţiile noastre sunt în captivitate. 10 Acum, am pe inimă să încheiem un legământ cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui cea aprigă să se abată de la noi. 11 Fiii mei, nu fiţi nepăsători, căci pe voi v-a ales Domnul ca să-I staţi înainte pentru slujire, să-I slujiţi şi să-I aduceţi tămâie.“

12 Atunci s-au sculat următorii leviţi:

dintre chehatiţi – Mahat, fiul lui Amasai, şi Ioel, fiul lui Azaria;

dintre merariţi – Chiş, fiul lui Abdi, şi Azaria, fiul lui Iehalel-El;

dintre gherşoniţi – Ioah, fiul lui Zima, şi Eden, fiul Ioah;

13 dintre urmaşii lui Eliţafan – Şimri şi Ieiel;

dintre urmaşii lui Asaf – Zaharia şi Matania;

14 dintre urmaşii lui Heman – Iehiel şi Şimei,

iar dintre urmaşii lui Iedutun – Şemaia şi Uziel.

15 Aceştia şi-au adunat fraţii, s-au sfinţit şi au venit să cureţe Casa Domnului, după porunca regelui, potrivit cuvintelor Domnului. 16 Preoţii au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o cureţe şi au scos afară, în curtea Templului[a] Domnului, toate necurăţiile pe care le-au găsit în Casa Domnului. Leviţii le-au luat şi le-au dus afară, lângă uedul[b] Chidron. 17 Au început să-l sfinţească în prima zi a lunii întâi. În a opta zi a lunii au intrat în porticul Domnului. Au sfinţit apoi Casa Domnului timp de opt zile, astfel că în a şaisprezecea zi a lunii întâi şi-au terminat treaba.

18 Ei s-au dus înăuntru, la regele Ezechia şi au zis: „Am curăţit Casa Domnului în întregime, altarul arderilor de tot şi toate uneltele lui, masa pentru pâinea prezentării şi toate uneltele ei, 19 precum şi toate uneltele care au fost spurcate de regele Ahaz în timpul domniei lui, datorită necredincioşiei lui. Le-am refăcut, le-am sfinţit şi iată că acum sunt în faţa altarului Domnului.

20 Regele Ezechia s-a trezit dis-de-dimineaţă, a adunat conducătorii cetăţii şi s-au dus la Casa Domnului. 21 Au luat cu ei şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi pentru a-i aduce ca jertfă pentru păcat, pentru regat, pentru Lăcaş şi pentru Iuda. Regele le-a zis urmaşilor lui Aaron, preoţii, să aducă arderile de tot pe altarul Domnului. 22 Au înjunghiat vitele, iar preoţii au luat sângele şi au stropit altarul; apoi au înjunghiat berbecii şi au stropit cu sânge altarul, după care au înjunghiat mieii şi au stropit cu sânge altarul. 23 Apoi au luat ţapii pentru jertfa pentru păcat şi i-au adus înaintea regelui şi a adunării. Aceştia şi-au pus mâinile peste ei, 24 iar preoţii au înjunghiat ţapii şi au făcut ispăşire cu sângele acestora pentru păcatul întregului Israel, căci regele poruncise ca arderea de tot şi jertfa pentru păcat să fie aduse pentru întregul Israel. 25 El îi pusese pe leviţi să stea în Casa Domnului cu chimvale, cu harfe şi cu lire, aşa cum porunciseră David, Gad, văzătorul regelui, şi profetul Natan, căci porunca fusese dată de Domnul prin profeţii Săi. 26 Deci leviţii stăteau acolo cu instrumentele lui David, iar preoţii cu trâmbiţele. 27 Când Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar, chiar în clipa în care a început arderea de tot, a început şi cântarea Domnului în sunetul trâmbiţelor şi al instrumentelor lui David, regele lui Israel. 28 Toată adunarea s-a închinat; cântăreţii au cântat cântarea şi au sunat trâmbiţele până s-a sfârşit arderea de tot. 29 Când s-a sfârşit arderea de tot, regele împreună cu toţi cei prezenţi au îngenuncheat şi s-au închinat. 30 Regele Ezechia şi conducătorii i-au îndemnat pe leviţi să-L laude pe Domnul, folosind cuvintele lui David şi ale văzătorului Asaf. Ei L-au lăudat cu bucurie, s-au plecat şi s-au închinat. 31 Văzând acestea, Ezechia a zis: „Acum că v-aţi dedicat Domnului, apropiaţi-vă şi aduceţi jertfe şi daruri de mulţumire la Casa Domnului!“

Astfel adunarea a adus jertfe şi daruri de mulţumire, iar toţi aceia care aveau o inimă generoasă au adus arderi de tot. 32 Numărul arderilor de tot aduse de către adunare a fost de şaptezeci de viţei, o sută de berbeci şi două sute de miei. Toate aceste vite au fost aduse Domnului ca ardere de tot. 33 Au mai închinat Domnului şase sute de viţei şi trei mii de oi. 34 Preoţii au fost însă prea puţini, astfel încât nu au putut să jupuiască toate arderile de tot. Prin urmare, rudele lor, leviţii, i-au ajutat până au terminat slujba şi până ce s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi, căci leviţii se sfinţiseră cu mai multă râvnă. 35 Au fost multe arderi de tot, în afară de grăsimea jertfelor de pace[c] şi de jertfele de băutură care însoţeau arderea de tot. Şi astfel a fost restabilită slujba la Casa Domnului. 36 Ezechia şi tot poporul s-au bucurat pentru că Dumnezeu a purtat de grijă poporului, căci aceasta s-a întâmplat pe neaşteptate.

Celebrarea Paştelui

30 Ezechia a trimis solie în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori chiar şi celor din Efraim şi Manase, chemându-i la Casa Domnului, în Ierusalim, pentru a sărbători Paştele Domnului, Dumnezeul lui Israel. Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale şi cu toată adunarea să sărbătorească Paştele în luna a doua, pentru că nu au putut să-l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfinţiseră destui preoţi, iar poporul nu se adunase la Ierusalim. Propunerea a plăcut atât regelui, cât şi întregii adunări. Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, pentru a-i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paştele Domnului, Dumnezeul lui Israel, căci de mult nu-l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris. Şi, aşa cum poruncise regele, mesagerii[d] au dus în tot Israelul şi în Iuda scrisorile regelui şi ale căpeteniilor sale, în care se spunea:

„Israeliţi, întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, iar El se va întoarce la rămăşiţa care a scăpat, la cei ce au scăpat din mâinile împăraţilor Asiriei! Nu fiţi ca părinţii şi ca fraţii voştri care au fost necredincioşi faţă de Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, şi pe care El i-a lăsat pradă pustiirii, după cum vedeţi şi voi astăzi. Nu vă încăpăţânaţi ca părinţii voştri! Împăcaţi-vă cu Domnul şi veniţi la Lăcaşul pe care l-a sfinţit pe vecie! Slujiţi Domnului, Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie! Căci dacă vă veţi întoarce la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi îndurare la cei ce i-au luat captivi şi se vor întoarce în ţara aceasta, căci Domnul, Dumnezeul vostru, este îndurător şi milos şi nu-Şi va întoarce faţa de la voi, dacă vă întoarceţi la El.“

10 Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim şi Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei şi-i batjocoreau. 11 Totuşi au existat unii din Aşer, din Manase şi din Zabulon care s-au smerit şi au venit la Ierusalim. 12 De asemenea, şi în Iuda mâna lui Dumnezeu i-a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.

13 În luna a doua, o mulţime de oameni s-a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare. 14 S-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum şi toate altarele pentru tămâiere şi le-au aruncat în uedul[e] Chidron. 15 Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paşte. Preoţii şi leviţii s-au smerit, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot la Casa Domnului. 16 Ei stăteau la locurile lor, aşa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau de la leviţi. 17 Fiindcă erau mulţi în adunare care nu se sfinţiseră, leviţii au înjunghiat ei înşişi mieii de Paşte pentru toţi aceia care nu erau curaţi şi nu puteau să îi închine ei Domnului. 18 Căci o mare mulţime de oameni, mulţi dintre ei din Efraim, din Manase, din Isahar şi din Zabulon, nu se curăţiseră şi nu mâncaseră jertfa de Paşte după cum era scris. Însă Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, Care este bun, să-i ierte pe toţi aceia 19 care s-au hotărât în inimile lor să-L caute pe Dumnezeu, pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, chiar şi fără sfânta curăţire!“ 20 Domnul l-a ascultat pe Ezechia şi a vindecat poporul. 21 Israeliţii prezenţi la Ierusalim au celebrat, cu mare bucurie, Sărbătoarea Azimelor, timp de şapte zile. Leviţii şi preoţii Îl lăudau pe Domnul în fiecare zi cu instrumentele de laudă ale Domnului. 22 Ezechia i-a încurajat pe toţi leviţii care arătaseră o bună cunoaştere a slujbei Domnului. Vreme de şapte zile au mâncat din partea cuvenită lor, au adus jertfe de pace şi I-au mulţumit Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor.

23 Întreaga adunare s-a sfătuit să mai celebreze încă şapte zile. Şi au celebrat cu bucurie încă şapte zile, 24 deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de viţei şi zece mii de oi, şi deoarece mulţi preoţi se sfinţiseră. 25 Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoţii şi leviţii şi toată adunarea celor sosiţi din Israel, precum şi străinii, cei sosiţi din ţara lui Israel şi cei ce locuiesc în Iuda, s-au bucurat împreună. 26 A fost o mare bucurie în Ierusalim, aşa cum nu a mai fost în Ierusalim de pe vremea regelui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel. 27 Preoţii şi leviţii s-au ridicat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor s-a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Locuinţa Sa Sfântă, până la ceruri.

Reorganizarea slujirii preoţilor şi leviţilor

31 Când toate acestea s-au încheiat, toţi israeliţii prezenţi au plecat spre cetăţile lui Iuda. Ei au zdrobit stâlpii sacri şi au retezat aşerele, au dărâmat înălţimile şi altarele din tot Iuda, Beniamin, Efraim şi Manase şi nu s-au lăsat până nu le-au distrus pe toate. Apoi toţi israeliţii s-au întors în cetăţile lor, fiecare la proprietatea lui.

Ezechia a aşezat din nou pe şiruri cetele preoţilor şi ale leviţilor, fiecare om cu slujba sa de preot sau de levit: pentru arderea de tot, pentru jertfele de pace[f], pentru slujbă sau pentru mulţumire şi laudă la porţile taberei Domnului. Regele a dăruit o parte din averile sale pentru arderile de tot, adică pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară, pentru arderile de tot de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, aşa cum este scris în Legea Domnului. El a poruncit poporului care locuia în Ierusalim să dea o parte din bunurile lor preoţilor şi leviţilor, ca astfel ei să se poată dedica Legii Domnului. Când s-a răspândit vestea aceasta, israeliţii şi-au înmulţit darurile din primele roade – din grâne, din must, din ulei, din miere şi din toate roadele câmpului. Au adus zeciuială din belşug din tot ce aveau. Atât israeliţii, cât şi cei din Iuda, care locuiau în cetăţile lui Iuda, au dat şi ei zeciuială din boi şi din oi, precum şi zeciuială din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeul lor; le-au adus şi le-au pus grămezi. Au început să facă grămezi în luna a treia şi au terminat în luna a şaptea. Când Ezechia şi căpeteniile au sosit şi au văzut grămezile, au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său, Israel. Ezechia i-a întrebat pe preoţi şi pe leviţi cu privire la grămezile strânse. 10 Azaria, preotul conducător, din familia lui Ţadok, i-a zis: „De când a început să vină la Casa Domnului contribuţia, am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas încă mult, pentru că Domnul Şi-a binecuvântat poporul, astfel încât a mai rămas din plin.“

11 Ezechia le-a poruncit să pregătească nişte odăi în Casa Domnului, iar ei le-au pregătit. 12 Au adus acolo cu credincioşie contribuţia, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil peste acestea era levitul Conania, iar fratele lui, Şimei, era al doilea după el. 13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau supraveghetori sub conducerea lui Conania şi a lui Şimei, fratele său, numiţi de către regele Ezechia şi de către Azaria, cel ce era responsabil de Casa lui Dumnezeu. 14 Levitul Core, fiul lui Imna, portarul de la răsărit, era responsabil de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, de împărţirea contribuţiei aduse Domnului, precum şi de lucrurile preasfinte. 15 În cetăţile preoţilor, sub conducerea lui Core erau Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania. Aceştia împărţeau cu credincioşie partea cuvenită rudelor lor, potrivit cetelor lor, fie mari, fie mici, 16 precum şi celor înscrişi în genealogii – băieţii de la vârsta de trei[g] ani în sus – tuturor celor ce veneau zilnic la Casa Domnului pentru slujbele de care erau responsabili, potrivit cetelor lor, 17 preoţilor înscrişi în genealogii, potrivit familiilor lor şi leviţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după responsabilităţile lor, potrivit cetelor lor 18 – adică întregii adunări a celor înscrişi în genealogii cu toţi copilaşii lor, cu soţiile lor, cu fiii şi fiicele lor. Căci ei fuseseră credincioşi în a se păstra sfinţi.

19 Pentru urmaşii lui Aaron, preoţii, care locuiau în ţinuturile cu păşuni din apropierea fiecărei cetăţi preoţeşti, au fost numiţi oameni care să dea partea cuvenită tuturor băieţilor aflaţi sub îndrumarea preoţilor şi tuturor acelora dintre leviţii înscrişi în genealogii. 20 Aşa a făcut Ezechia în tot ţinutul lui Iuda; el a făcut ce este bine, drept şi adevărat înaintea Domnului, Dumnezeul său. 21 Toată lucrarea pe care a început-o cu privire la slujirea de la Casa lui Dumnezeu şi cu privire la Lege sau la porunci, ca să-L caute pe Dumnezeul său, a înfăptuit-o din toată inima, astfel că el a reuşit.

Ierusalimul, ameninţat de către Sanherib

32 După aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib[h], împăratul Asiriei. El a intrat în Iuda şi şi-a aşezat tabăra în direcţia cetăţilor întărite, gândindu-se să le cucerească pentru sine. Când Ezechia a văzut că Sanherib a venit şi că vrea să lupte împotriva Ierusalimului, s-a sfătuit cu conducătorii şi cu războinicii săi ca să astupe izvoarele din afara cetăţii, iar aceştia l-au susţinut. S-a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele şi uedul[i] care curgea prin mijlocul ţinutului, căci îşi ziceau: „De ce să vină împăraţii[j] Asiriei şi să găsească apă din belşug?“ Ezechia s-a îmbărbătat şi a refăcut tot zidul spart, înălţându-l până la turnuri. El a mai înălţat încă un zid în afară, a întărit Milo[k] din Cetatea lui David şi a făcut o mulţime de arme şi de scuturi. El a numit căpetenii de război peste popor, i-a adunat în piaţeta dinaintea porţii cetăţii şi i-a încurajat astfel:

„Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi din cauza împăratului Asiriei şi a întregii mulţimi care este cu el, căci mai mulţi sunt cu noi decât cu el! Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute şi să poarte bătăliile noastre!“

Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.

După o vreme, Sanherib, împăratul Asiriei, în timp ce era înaintea Lachişului împreună cu toate forţele sale, i-a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, şi la întregul popor al lui Iuda aflat la Ierusalim, ca să le spună:

10 „Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei:

«În ce vă încredeţi voi de rămâneţi sub asediu în Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin înfometare şi însetare, când vă spune: ‘Domnul, Dumnezeul nostru, ne va izbăvi din mâna împăratului Asiriei!’? 12 Oare nu Ezechia I-a îndepărtat înălţimile şi altarele, poruncind lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi numai înaintea unui singur altar şi doar pe el să aduceţi tămâie!’?

13 Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor celorlalte ţări? Au putut oare zeii neamurilor pământului să-şi izbăvească ţările din mâna mea? 14 Care dintre toţi zeii acestor neamuri, care au fost nimicite de părinţii mei, au putut să-şi izbăvească poporul din mâna mea? Prin urmare, cum va putea Dumnezeul vostru să vă izbăvească din mâna mea? 15 De aceea să nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească! Nu-l lăsaţi să vă înşele astfel! Nu vă încredeţi în El, căci nici unul din zeii vreunui neam sau ai vreunui regat nu au putut să-şi izbăvească poporul din mâna mea şi din mâna părinţilor mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă izbăvească din mâna mea!»“

16 Slujitorii săi au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Ezechia, slujitorul Său. 17 Sanherib mai scrisese şi scrisori ca să-L jignească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, în care spunea despre El astfel: „Aşa cum zeii neamurilor pământului nu şi-au izbăvit popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu-Şi va izbăvi poporul din mâna mea!“ 18 Solii au proclamat aceasta, cu glas tare şi în limba iudaică[l], poporului din Ierusalim aflat pe zid, ca să-i înfricoşeze, să-i înspăimânte şi să poată captura astfel cetatea. 19 Ei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre zeii popoarelor pământului, care sunt făcuţi de mâini omeneşti. 20 Dar regele Ezechia şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, s-au rugat cu privire la aceasta şi au strigat către ceruri.

21 Domnul a trimis un înger care a spulberat orice războinic viteaz, orice conducător şi orice căpetenie din tabăra împăratului Asiriei. Acesta s-a întors ruşinat în ţara lui. Când a intrat în templul zeului său, unii dintre fiii săi l-au înjunghiat acolo cu sabia. 22 Aşa a izbăvit Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor duşmanilor lor. El i-a protejat[m] din toate părţile. 23 Mulţi au venit la Ierusalim cu daruri pentru Domnul şi cu cadouri pentru Ezechia, regele lui Iuda, care, de atunci, a fost înălţat în ochii tuturor neamurilor.

Succesul şi mândria lui Ezechia

24 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. El s-a rugat Domnului Care i-a vorbit şi i-a dat un semn. 25 Însă Ezechia nu a răsplătit binefacerea primită, deoarece i s-a îngâmfat inima, astfel că mânia Domnului a fost peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. 26 Ezechia s-a smerit de îngâmfarea sa, împreună cu locuitorii Ierusalimului, astfel încât mânia Domnului nu a venit peste ei în vremea lui Ezechia. 27 Ezechia a avut foarte multă bogăţie şi glorie. El şi-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre preţioase, pentru mirodenii, pentru scuturi şi pentru tot felul de vase scumpe. 28 A construit hambare pentru recolta de cereale, pentru must şi pentru ulei, precum şi grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi. 29 El şi-a zidit cetăţi şi a avut numeroase turme şi cirezi, căci Dumnezeu i-a dat foarte multe avuţii. 30 Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului şi i-a îndreptat cursul în jos spre partea de apus a Cetăţii lui David. Ezechia a reuşit în tot ce a făcut. 31 Apoi, când trimişii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care se făcuse în ţară, Dumnezeu l-a părăsit, ca să-l încerce şi să cunoască tot ce era în inima lui.

32 Celelalte fapte ale lui Ezechia, precum şi dovezile sale de credincioşie sunt scrise în „Viziunea profetului Isaia“, fiul lui Amoţ, şi în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. 33 Ezechia s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în locul cel mai înalt al mormântului urmaşilor lui David. La moartea sa, toţi cei din Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat multă cinste. Şi în locul lui a domnit fiul său Manase.

Domnia lui Manase peste Iuda

33 Manase era în vârstă de doisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi cinci de ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, luându-se după obiceiurile idolatre ale neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea israeliţilor. A rezidit înălţimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare baalilor, a făcut aşere şi s-a închinat întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. A zidit altare în Casa Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie!“ El a zidit altare întregii oştiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului. El şi-a trecut[n] fiii prin foc în valea Ben-Hinom, s-a îndeletnicit cu descântatul, cu ghicitul[o] şi cu vrăjitoria şi a apelat la cei ce cheamă duhurile morţilor şi la descântători. El a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-L. A luat chipul idolului pe care îl făcuse şi l-a pus în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu îi spusese lui David şi lui Solomon, fiul acestuia: „În Casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales dintre toate cetăţile seminţiilor lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. Nu voi mai lăsa piciorul lui Israel să se îndepărteze din ţara pe care le-am încredinţat-o strămoşilor voştri, dacă vor avea grijă să împlinească tot ce le-am poruncit prin Moise, toată Legea, poruncile şi hotărârile.“ Însă Manase i-a dus în rătăcire pe cei din Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului, astfel că ei au făcut mai mult rău decât toate popoarele pe care le nimicise Domnul dinaintea israeliţilor.

10 Domnul i-a vorbit lui Manase şi poporului său, însă ei nu au luat aminte. 11 De aceea Domnul a adus împotriva lor pe conducătorii oştirii împăratului Asiriei, care l-au prins pe Manase în cursă, l-au ferecat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon. 12 În strâmtorarea sa, el a stăruit înaintea Domnului, Dumnezeul său, şi s-a smerit mult înaintea Dumnezeului strămoşilor săi. 13 L-a rugat şi L-a implorat, iar El i-a ascultat cererea şi l-a întors la Ierusalim, în regatul său. Şi Manase a recunoscut că Domnul este Dumnezeu.

14 După aceea, el a construit un zid în afara Cetăţii lui David, care trecea prin valea de la apus de Ghihon, pe la Poarta Peştilor şi încercuia Ofelul – zidul era foarte înalt. A numit conducători de oştire pentru toate cetăţile fortificate din Iuda, 15 a îndepărtat zeii şi idolul din Casa Domnului, precum şi toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului şi în Ierusalim şi le-a aruncat în afara cetăţii. 16 A refăcut altarul Domnului şi a adus pe el jertfe de pace[p] şi de mulţumire. Apoi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeul lui Israel. 17 Poporul încă mai aducea jertfe pe înălţimi, dar numai Domnului, Dumnezeul lor.

18 Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul său şi cuvintele văzătorilor care i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel[q], sunt scrise în „Cronicile regilor lui Israel“. 19 Rugăciunea lui, felul în care i-a răspuns Dumnezeu la rugăciune, toate păcatele şi greşelile sale, locurile unde a zidit înălţimi şi unde a ridicat aşere şi idoli ciopliţi înainte de a se smeri, sunt scrise în „Cronicile văzătorilor[r]“. 20 Manase s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în grădina palatului său. În locul lui a domnit fiul său Amon.

Domnia lui Amon peste Iuda

21 Amon era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de doi ani. 22 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, la fel cum făcuse tatăl său, Manase. Amon a jertfit şi a slujit tuturor idolilor făcuţi de tatăl său, Manase. 23 El însă nu s-a smerit înaintea Domnului, aşa cum se smerise tatăl său, Manase, astfel că Amon acesta şi-a mărit tot mai mult vina. 24 Slujitorii lui au uneltit împotriva lui şi l-au ucis în palat, 25 dar poporul ţării i-a omorât pe toţi aceia care uneltiseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul ţării l-a făcut rege pe fiul acestuia Iosia.

Domnia lui Iosia peste Iuda

34 Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de treizeci şi unu de ani. El a făcut ce este drept înaintea Domnului şi a umblat în căile strămoşului său David, fără a se abate la dreapta sau la stânga. În al optulea an al domniei sale, pe când era încă tânăr, a început să-L caute pe Dumnezeul lui David, strămoşul său, pentru ca în al doisprezecelea an al domniei sale să înceapă să cureţe ţinutul lui Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de aşere, de idoli ciopliţi şi de idoli turnaţi. Au dărâmat în prezenţa lui altarele baalilor şi au tăiat în bucăţi altarele pentru tămâiere care erau deasupra acestora; a sfărâmat aşerele, idolii ciopliţi şi idolii turnaţi, i-a făcut pulbere şi a presărat-o pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe, iar oasele preoţilor lor le-a ars pe altarele lor. Astfel, Iosia a curăţit ţinutul lui Iuda şi Ierusalimul. În cetăţile lui Manase, Efraim, Simeon şi până în Neftali, precum şi în ruinele dimprejurul lor, a dărâmat altarele şi aşerele, a făcut pulbere idolii ciopliţi şi a tăiat în bucăţi toate altarele pentru tămâiere din tot ţinutul lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Restaurarea Casei Domnului

În al optsprezecelea an al domniei sale, tot ca să cureţe ţara şi Casa, Iosia l-a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, conducătorul cetăţii, şi pe Ioah, fiul arhivarului Ioahaz, ca să restaureze Casa Domnului, Dumnezeul lui. Aceştia s-au dus la marele preot Hilchia şi i-au dat argintul care a fost adus la Casa lui Dumnezeu, cel care fusese adunat de leviţi, adică de paznicii porţii, de la cei din Manase şi Efraim, de la toată rămăşiţa lui Israel, de la toţi cei din Iuda şi Beniamin şi de la locuitorii Ierusalimului. 10 Ei au dat argintul celor ce supravegheau lucrarea la Casa Domnului, iar aceştia l-au dat lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului, pentru repararea şi restaurarea Casei; 11 l-au dat tâmplarilor şi constructorilor ca să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi, precum şi pentru placarea clădirilor distruse de regii lui Iuda. 12 Oamenii îşi făceau cu credincioşie lucrarea. Peste ei au fost numiţi ca supraveghetori Iahat şi Obadia, leviţi dintre urmaşii lui Merari, precum şi Zaharia şi Meşulam, dintre chehatiţi. Toţi leviţii care erau pricepuţi să cânte la instrumente muzicale 13 vegheau asupra cărăuşilor şi îi supravegheau pe toţi cei ce făceau lucrarea, potrivit slujbelor lor, în timp ce alţi leviţi erau scribi, dregători şi portari.

Cartea Legii şi reforma religioasă

14 În timp ce scoteau argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit Cartea Legii Domnului dată prin Moise. 15 Hilchia a luat cuvântul şi i-a zis scribului Şafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“ Hilchia i-a dat Cartea lui Şafan. 16 Şafan a adus Cartea la rege şi i-a adus totodată şi următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ceea ce le-ai dat să facă. 17 Ei au strâns argintul care se afla în Casa Domnului şi l-au încredinţat celor ce supraveghează şi celor ce fac lucrarea.“ 18 Apoi scribul Şafan l-a înştiinţat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte!“ Apoi a început să citească din ea înaintea regelui. 19 Când a auzit regele cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele. 20 Şi regele le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica[s], scribului Şafan şi lui Asaia, slujitorul regelui, astfel: 21 „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi a lui Iuda, în legătură cu ceea ce este scris în Cartea care a fost găsită! Căci mare este mânia Domnului care s-a revărsat asupra noastră, pentru că strămoşii noştri nu au păzit Cuvântul Domnului şi nu au împlinit tot ce este scris în Cartea aceasta.“

22 Hilchia şi oamenii regelui s-au dus la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Tokhat[t], fiul lui Hasra[u], păzitorul veşmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou[v] şi i-au spus toate acestea. 23 Ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneţi omului care v-a trimis la mine că 24 aşa vorbeşte Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui, potrivit cu toate blestemele care sunt scrise în Cartea citită înaintea regelui lui Iuda. 25 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate faptele mâinilor lor, mânia Mea se va dezlănţui în locul acesta şi nu se va stinge!» 26 Totodată spuneţi-i regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 27 ‘Pentru că ţi s-a înmuiat inima şi te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, iată că şi Eu am auzit, zice Domnul! 28 De aceea te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi aşezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui!’»“ Ei i-au adus regelui răspunsul acesta. 29 Atunci regele i-a strâns pe toţi cei din sfatul bătrânilor lui Iuda şi ai Ierusalimului. 30 Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu leviţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului care a fost găsită în Casa Domnului. 31 Regele a stat în picioare lângă locul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Sale, din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele legământului, scrise în Cartea aceasta. 32 Apoi el i-a determinat să intre în legământ pe toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi astfel locuitorii Ierusalimului au urmat legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul strămoşilor lor. 33 Regele Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate teritoriile locuite de israeliţi şi i-a determinat pe toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeul lor. Cât timp a trăit Iosia, israeliţii nu s-au îndepărtat de Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor.

Celebrarea Paştelui

35 Iosia a ţinut Paştele Domnului la Ierusalim. Oamenii au adus jertfa de Paşte în a paisprezecea zi a lunii întâi. El a pus preoţii la slujbele lor şi i-a încurajat în ce priveşte slujba Casei Domnului. El le-a zis leviţilor, care dădeau învăţătură întregului Israel şi care erau puşi deoparte pentru Domnul, următoarele:

„Puneţi Chivotul cel sfânt în Casa zidită de Solomon, fiul lui David, regele lui Israel! Nu mai trebuie să-l purtaţi pe umeri! Acum, slujiţi Domnului, Dumnezeul vostru, şi poporului Său, Israel. Aşezaţi-vă potrivit familiilor voastre şi potrivit cetelor voastre, după cum a scris David, regele lui Israel, şi după cum a scris fiul său Solomon. Ocupaţi-vă locurile în Lăcaş, câte o parte a familiei leviţilor pentru fiecare ceată a clanurilor fraţilor voştri, cei din popor. Aduceţi jertfa de Paşte, sfinţiţi-vă şi pregătiţi jertfele pentru fraţii voştri, împlinind Cuvântul Domnului dat prin Moise.“

Iosia le-a dăruit celor din popor, tuturor celor prezenţi, miei şi iezi din turme, toţi pentru Paşte, în număr de treizeci de mii, precum şi trei mii de viţei. Toate acestea erau din averea regelui. Căpeteniile regelui au oferit şi ei de bunăvoie daruri poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, conducătorii Casei lui Dumnezeu, le-au dat preoţilor o mie şase sute de miei pentru Paşte şi trei sute de viţei. Conania şi rudele sale, Şemaia şi Netanel, precum şi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, căpetenii ale leviţilor, le-au dăruit leviţilor cinci mii de miei pentru Paşte şi cinci sute de vite. 10 Slujba a fost pregătită, preoţii şi-au ocupat locurile, iar leviţii s-au aşezat în cete, după cum poruncise regele.

11 Apoi au adus jertfa de Paşte. Preoţii au stropit sângele, luându-l de la leviţii care jupuiseră animalele. 12 Au pus deoparte arderile de tot ca să poată fi oferite Domnului de către cei din popor, potrivit familiilor lor, după cum este scris în Cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu vitele. 13 Au fript jertfa de Paşte la foc, după rânduială, iar celelalte jertfe sfinte le-au fiert în oale, cazane şi cratiţe şi le-au împărţit în grabă întregului popor. 14 După aceea, leviţii au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi – căci preoţii, urmaşii lui Aaron, aduseseră arderile de tot şi grăsimile până seara, astfel că leviţii au trebuit să facă pregătiri de Paşte atât pentru ei, cât şi pentru preoţi, urmaşii lui Aaron. 15 Cântăreţii, urmaşii lui Asaf, erau la locul lor, aşa cum poruncise David, Asaf, Heman şi Iedutun, văzătorul regelui, iar portarii erau la fiecare poartă. Ei nu au trebuit să-şi întrerupă slujba, deoarece leviţii, rudele lor, au pregătit jertfa de Paşte pentru ei. 16 Astfel a fost pregătită în ziua aceea întreaga slujbă a Domnului, ca să se poată sărbători Paştele şi să se poată aduce arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca regelui Iosia. 17 Israeliţii aflaţi atunci la Ierusalim au celebrat Paştele şi Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile. 18 Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise în Israel din perioada profetului Samuel. Nici un rege al lui Israel nu a mai ţinut un Paşte ca cel ţinut de Iosia împreună cu preoţii, cu leviţii, cu toţi cei din Iuda şi cu cei din Israel care se aflau acolo alături de locuitorii Ierusalimului. 19 Paştele acesta a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia.

Împrejurările morţii lui Iosia

20 După toate acestea, când Iosia pusese deja în ordine Casa, Neco[w], monarhul Egiptului, a înaintat pentru luptă la Carchemiş, pe Eufrat. Iosia i-a ieşit împotrivă. 21 Neco i-a trimis soli cu mesajul: „Ce am eu de-a face cu tine, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei Case cu care sunt în război, iar Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te nimicească!“ 22 Dar Iosia nu s-a întors, ci s-a deghizat ca să înceapă lupta împotriva acestuia. El nu a ascultat cuvintele lui Neco, care veneau de la Dumnezeu, astfel că s-a dus să lupte în câmpia Meghido. 23 Arcaşii l-au lovit pe regele Iosia, şi prin urmare, regele le-a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt grav rănit!“ 24 Slujtorii lui l-au luat din carul de luptă, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus la Ierusalim, unde a şi murit. L-au înmormântat în mormântul părinţilor lui şi tot poporul din Iuda şi din Ierusalim l-a bocit pe Iosia. 25 Ieremia a compus un cântec de jale pentru Iosia şi, până în ziua de azi, toţi cântăreţii şi cântăreţele amintesc de Iosia în cântecele lor de jale. Ele au ajuns un obicei în Israel şi s-au păstrat scrise în „Cântecele de jale“.

26 Celelalte fapte ale lui Iosia, dovezile sale de credincioşie, făcute după cum scrie în Legea Domnului, 27 precum şi isprăvile lui sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“.

36 Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a făcut rege în locul tatălui său, la Ierusalim.

Domnia lui Ioahaz peste Iuda

Iehoahaz[x] era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Monarhul Egiptului l-a detronat la Ierusalim şi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi[y] de argint şi un talant[z] de aur. Monarhul Egiptului l-a pus rege peste Iuda şi Ierusalim, pe Eliachim, fratele lui Iehoahaz, şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe fratele său, Iehoahaz, Neco l-a luat şi l-a dus în Egipt.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul său. Împotriva lui a pornit la război Nebucadneţar[aa], împăratul Babilonului. Acesta l-a legat cu lanţuri de bronz ca să-l ducă în Babilon. Nebucadneţar a dus în Babilon şi din vasele Casei Domnului şi le-a pus în palatul[ab] său din Babilon. Celelalte fapte ale lui Iehoiachim, toate urâciunile pe care le-a săvârşit şi ceea ce a fost găsit împotriva lui, sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“. În locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.

Domnia lui Iehoiachin peste Iuda

Iehoiachin era în vârstă de optsprezece[ac] ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni şi zece zile. El a făcut ce este rău înaintea Domnului. 10 În anul următor, împăratul Nebucadneţar a trimis să-l aducă la Babilon împreună cu obiectele scumpe ale Casei Domnului, iar în locul lui l-a pus rege peste Iuda şi peste Ierusalim pe unchiul[ad] său, Zedechia.

Domnia lui Zedechia peste Iuda

11 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. 12 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul său, şi nu s-a smerit înaintea profetului Ieremia care vorbea din partea Domnului. 13 S-a răzvrătit chiar împotriva împăratului Nebucadneţar care-l pusese să jure pe Dumnezeu. S-a încăpăţânat şi şi-a împietrit inima ca să nu se întoarcă la Domnul, Dumnezeul lui Israel. 14 Toate căpeteniile preoţilor, precum şi poporul şi-au înmulţit şi ei nelegiuirile, luându-se după toate obiceiurile idolatre ale neamurilor şi au pângărit Casa Domnului, pe care El o sfinţise la Ierusalim. 15 Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Şi-a trimis tot timpul mesagerii la ei, i-a trimis pentru că Îi era milă de poporul Lui şi de Lăcaşul Său. 16 Ei însă i-au luat în derâdere pe mesagerii lui Dumnezeu, I-au dispreţuit cuvintele şi I-au batjocorit profeţii, până când mânia Domnului faţă de poporul Său a ajuns fără leac.

Căderea Ierusalimului

17 Domnul l-a ridicat împotriva lor pe împăratul caldeenilor[ae]. El le-a ucis tinerii cu sabia chiar în Lăcaşul lor. Nu a avut milă nici de feciori, nici de fecioare, nici de bătrâni, nici de gârbovi. Domnul i-a dat pe toţi în mâna sa. 18 Toate vasele Casei lui Dumnezeu, mari şi mici, tezaurul Casei Domnului, bogăţiile regelui şi ale căpeteniilor sale, pe toate le-a dus în Babilon. 19 Au dat foc Casei lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului, au dat foc tuturor palatelor şi au distrus toate vasele preţioase. 20 Pe cei ce au scăpat de sabie, i-a dus în captivitate la Babilon, iar aceştia au devenit sclavii lui şi ai fiilor lui, până când a ajuns la putere împărăţia Persiei, 21 adică până când ţara s-a bucurat de Sabatele ei, împlinindu-se astfel Cuvântul Domnului spus prin Ieremia. Tot timpul cât a rămas pustiită, ţara s-a odihnit până când s-au împlinit şaptezeci de ani.

Edictul de repatriere a evreilor

22 În primul an al domniei lui Cirus[af], împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, şi acesta a pus să se vestească prin viu grai şi prin scrisori în toată împărăţia sa următoarele:

23 „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul Persiei: «Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el! Lăsaţi-l să plece!»“

Footnotes

  1. 2 Cronici 29:16 Vezi nota de la 3:17
  2. 2 Cronici 29:16 Vezi nota de la 15:16
  3. 2 Cronici 29:35 Vezi nota de la 7:7
  4. 2 Cronici 30:6 Lit.: alergătorii; şi în v. 10
  5. 2 Cronici 30:14 Vezi nota de la 15:16
  6. 2 Cronici 31:2 Vezi nota de la 7:7
  7. 2 Cronici 31:16 Cel mai probabil treizeci, cf. 1 Cron. 23:3
  8. 2 Cronici 32:1 Împărat al Asiriei (705-681 î.Cr.)
  9. 2 Cronici 32:4 Vezi nota de la 15:16
  10. 2 Cronici 32:4 TM; LXX, Siriacă: împăratul
  11. 2 Cronici 32:5 Milo înseamnă Plin şi se referă, probabil, la un sistem de terase artificiale umplute cu stânci şi susţinute de ziduri
  12. 2 Cronici 32:18 Sau: ebraică
  13. 2 Cronici 32:22 TM; LXX, VUL: le-a dat linişte
  14. 2 Cronici 33:6 Sau: şi-a sacrificat
  15. 2 Cronici 33:6 Sau: cu divinaţia, cercetarea, prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse şi a viitorului
  16. 2 Cronici 33:16 Vezi nota de la 7:7
  17. 2 Cronici 33:18 Adică lui Iuda; în multe locuri din 2 Cron.
  18. 2 Cronici 33:19 Un mss TM, LXX; cele mai multe mss TM: Cronicile lui Hozai
  19. 2 Cronici 34:20 Numit şi Acbor, fiul lui Micaia
  20. 2 Cronici 34:22 Numit şi Tikva
  21. 2 Cronici 34:22 Numit şi Harhas
  22. 2 Cronici 34:22 Sau: al doilea cartier, posibil o zonă a oraşului unde locuiau cei mai înstăriţi
  23. 2 Cronici 35:20 Neco sau Nekau II (610-595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI
  24. 2 Cronici 36:2 TM: Ioahaz, o variantă a lui Iehoahaz; şi în v. 4
  25. 2 Cronici 36:3 Aproximativ 3 t
  26. 2 Cronici 36:3 Aproximativ 30 kg
  27. 2 Cronici 36:6 Nebucadneţar (Nabucodonosor, cf. LXX, VUL) (604-561 î.Cr.)
  28. 2 Cronici 36:7 Sau: templul
  29. 2 Cronici 36:9 Un mss TM, câteva mss LXX, Siriacă (vezi şi 2 Regi 24:8); cele mai multe mss TM: opt
  30. 2 Cronici 36:10 Cf. 2 Regi 24:17; Ebr.: fratele, termen care se referă de multe ori la o rudă apropiată
  31. 2 Cronici 36:17 Sau: babilonienilor
  32. 2 Cronici 36:22 Cirus II cel Mare (559-530 î.Cr.); se referă la anul 539 î.Cr., primul an după cucerirea Babilonului

Hezekiah Purifies the Temple(A)

29 Hezekiah(B) was twenty-five years old when he became king, and he reigned in Jerusalem twenty-nine years. His mother’s name was Abijah daughter of Zechariah. He did what was right in the eyes of the Lord, just as his father David(C) had done.

In the first month of the first year of his reign, he opened the doors of the temple of the Lord and repaired(D) them. He brought in the priests and the Levites, assembled them in the square on the east side and said: “Listen to me, Levites! Consecrate(E) yourselves now and consecrate the temple of the Lord, the God of your ancestors. Remove all defilement from the sanctuary. Our parents(F) were unfaithful;(G) they did evil in the eyes of the Lord our God and forsook him. They turned their faces away from the Lord’s dwelling place and turned their backs on him. They also shut the doors of the portico and put out the lamps. They did not burn incense(H) or present any burnt offerings at the sanctuary to the God of Israel. Therefore, the anger of the Lord has fallen on Judah and Jerusalem; he has made them an object of dread and horror(I) and scorn,(J) as you can see with your own eyes. This is why our fathers have fallen by the sword and why our sons and daughters and our wives are in captivity.(K) 10 Now I intend to make a covenant(L) with the Lord, the God of Israel, so that his fierce anger(M) will turn away from us. 11 My sons, do not be negligent now, for the Lord has chosen you to stand before him and serve him,(N) to minister(O) before him and to burn incense.”

12 Then these Levites(P) set to work:

from the Kohathites,

Mahath son of Amasai and Joel son of Azariah;

from the Merarites,

Kish son of Abdi and Azariah son of Jehallelel;

from the Gershonites,

Joah son of Zimmah and Eden(Q) son of Joah;

13 from the descendants of Elizaphan,(R)

Shimri and Jeiel;

from the descendants of Asaph,(S)

Zechariah and Mattaniah;

14 from the descendants of Heman,

Jehiel and Shimei;

from the descendants of Jeduthun,

Shemaiah and Uzziel.

15 When they had assembled their fellow Levites and consecrated themselves, they went in to purify(T) the temple of the Lord, as the king had ordered, following the word of the Lord. 16 The priests went into the sanctuary of the Lord to purify it. They brought out to the courtyard of the Lord’s temple everything unclean that they found in the temple of the Lord. The Levites took it and carried it out to the Kidron Valley.(U) 17 They began the consecration on the first day of the first month, and by the eighth day of the month they reached the portico of the Lord. For eight more days they consecrated the temple of the Lord itself, finishing on the sixteenth day of the first month.

18 Then they went in to King Hezekiah and reported: “We have purified the entire temple of the Lord, the altar of burnt offering with all its utensils, and the table for setting out the consecrated bread, with all its articles. 19 We have prepared and consecrated all the articles(V) that King Ahaz removed in his unfaithfulness while he was king. They are now in front of the Lord’s altar.”

20 Early the next morning King Hezekiah gathered the city officials together and went up to the temple of the Lord. 21 They brought seven bulls, seven rams, seven male lambs and seven male goats(W) as a sin offering[a](X) for the kingdom, for the sanctuary and for Judah. The king commanded the priests, the descendants of Aaron, to offer these on the altar of the Lord. 22 So they slaughtered the bulls, and the priests took the blood and splashed it against the altar; next they slaughtered the rams and splashed their blood against the altar; then they slaughtered the lambs and splashed their blood(Y) against the altar. 23 The goats(Z) for the sin offering were brought before the king and the assembly, and they laid their hands(AA) on them. 24 The priests then slaughtered the goats and presented their blood on the altar for a sin offering to atone(AB) for all Israel, because the king had ordered the burnt offering and the sin offering for all Israel.(AC)

25 He stationed the Levites in the temple of the Lord with cymbals, harps and lyres in the way prescribed by David(AD) and Gad(AE) the king’s seer and Nathan the prophet; this was commanded by the Lord through his prophets. 26 So the Levites stood ready with David’s instruments,(AF) and the priests with their trumpets.(AG)

27 Hezekiah gave the order to sacrifice the burnt offering on the altar. As the offering began, singing to the Lord began also, accompanied by trumpets and the instruments(AH) of David king of Israel. 28 The whole assembly bowed in worship, while the musicians played and the trumpets sounded. All this continued until the sacrifice of the burnt offering(AI) was completed.

29 When the offerings were finished, the king and everyone present with him knelt down and worshiped.(AJ) 30 King Hezekiah and his officials ordered the Levites to praise the Lord with the words of David and of Asaph the seer. So they sang praises with gladness and bowed down and worshiped.

31 Then Hezekiah said, “You have now dedicated yourselves to the Lord. Come and bring sacrifices(AK) and thank offerings to the temple of the Lord.” So the assembly brought sacrifices and thank offerings, and all whose hearts were willing(AL) brought burnt offerings.

32 The number of burnt offerings(AM) the assembly brought was seventy bulls, a hundred rams and two hundred male lambs—all of them for burnt offerings to the Lord. 33 The animals consecrated as sacrifices amounted to six hundred bulls and three thousand sheep and goats. 34 The priests, however, were too few to skin all the burnt offerings;(AN) so their relatives the Levites helped them until the task was finished and until other priests had been consecrated,(AO) for the Levites had been more conscientious in consecrating themselves than the priests had been. 35 There were burnt offerings in abundance, together with the fat(AP) of the fellowship offerings(AQ) and the drink offerings(AR) that accompanied the burnt offerings.

So the service of the temple of the Lord was reestablished. 36 Hezekiah and all the people rejoiced at what God had brought about for his people, because it was done so quickly.(AS)

Hezekiah Celebrates the Passover

30 Hezekiah sent word to all Israel(AT) and Judah and also wrote letters to Ephraim and Manasseh,(AU) inviting them to come to the temple of the Lord in Jerusalem and celebrate the Passover(AV) to the Lord, the God of Israel. The king and his officials and the whole assembly in Jerusalem decided to celebrate(AW) the Passover in the second month. They had not been able to celebrate it at the regular time because not enough priests had consecrated(AX) themselves and the people had not assembled in Jerusalem. The plan seemed right both to the king and to the whole assembly. They decided to send a proclamation throughout Israel, from Beersheba to Dan,(AY) calling the people to come to Jerusalem and celebrate the Passover to the Lord, the God of Israel. It had not been celebrated in large numbers according to what was written.

At the king’s command, couriers went throughout Israel and Judah with letters from the king and from his officials, which read:

“People of Israel, return to the Lord, the God of Abraham, Isaac and Israel, that he may return to you who are left, who have escaped from the hand of the kings of Assyria. Do not be like your parents(AZ) and your fellow Israelites, who were unfaithful(BA) to the Lord, the God of their ancestors, so that he made them an object of horror,(BB) as you see. Do not be stiff-necked,(BC) as your ancestors were; submit to the Lord. Come to his sanctuary, which he has consecrated forever. Serve the Lord your God, so that his fierce anger(BD) will turn away from you. If you return(BE) to the Lord, then your fellow Israelites and your children will be shown compassion(BF) by their captors and will return to this land, for the Lord your God is gracious and compassionate.(BG) He will not turn his face from you if you return to him.”

10 The couriers went from town to town in Ephraim and Manasseh, as far as Zebulun, but people scorned and ridiculed(BH) them. 11 Nevertheless, some from Asher, Manasseh and Zebulun humbled(BI) themselves and went to Jerusalem.(BJ) 12 Also in Judah the hand of God was on the people to give them unity(BK) of mind to carry out what the king and his officials had ordered, following the word of the Lord.

13 A very large crowd of people assembled in Jerusalem to celebrate the Festival of Unleavened Bread(BL) in the second month. 14 They removed the altars(BM) in Jerusalem and cleared away the incense altars and threw them into the Kidron Valley.(BN)

15 They slaughtered the Passover lamb on the fourteenth day of the second month. The priests and the Levites were ashamed and consecrated(BO) themselves and brought burnt offerings to the temple of the Lord. 16 Then they took up their regular positions(BP) as prescribed in the Law of Moses the man of God. The priests splashed against the altar the blood handed to them by the Levites. 17 Since many in the crowd had not consecrated themselves, the Levites had to kill(BQ) the Passover lambs for all those who were not ceremonially clean and could not consecrate their lambs[b] to the Lord. 18 Although most of the many people who came from Ephraim, Manasseh, Issachar and Zebulun had not purified themselves,(BR) yet they ate the Passover, contrary to what was written. But Hezekiah prayed for them, saying, “May the Lord, who is good, pardon everyone 19 who sets their heart on seeking God—the Lord, the God of their ancestors—even if they are not clean according to the rules of the sanctuary.” 20 And the Lord heard(BS) Hezekiah and healed(BT) the people.(BU)

21 The Israelites who were present in Jerusalem celebrated the Festival of Unleavened Bread(BV) for seven days with great rejoicing, while the Levites and priests praised the Lord every day with resounding instruments dedicated to the Lord.[c]

22 Hezekiah spoke encouragingly to all the Levites, who showed good understanding of the service of the Lord. For the seven days they ate their assigned portion and offered fellowship offerings and praised[d] the Lord, the God of their ancestors.

23 The whole assembly then agreed to celebrate(BW) the festival seven more days; so for another seven days they celebrated joyfully. 24 Hezekiah king of Judah provided(BX) a thousand bulls and seven thousand sheep and goats for the assembly, and the officials provided them with a thousand bulls and ten thousand sheep and goats. A great number of priests consecrated themselves. 25 The entire assembly of Judah rejoiced, along with the priests and Levites and all who had assembled from Israel(BY), including the foreigners who had come from Israel and also those who resided in Judah. 26 There was great joy in Jerusalem, for since the days of Solomon(BZ) son of David king of Israel there had been nothing like this in Jerusalem. 27 The priests and the Levites stood to bless(CA) the people, and God heard them, for their prayer reached heaven, his holy dwelling place.

31 When all this had ended, the Israelites who were there went out to the towns of Judah, smashed the sacred stones and cut down(CB) the Asherah poles. They destroyed the high places and the altars throughout Judah and Benjamin and in Ephraim and Manasseh. After they had destroyed all of them, the Israelites returned to their own towns and to their own property.

Contributions for Worship(CC)

Hezekiah(CD) assigned the priests and Levites to divisions(CE)—each of them according to their duties as priests or Levites—to offer burnt offerings and fellowship offerings, to minister,(CF) to give thanks and to sing praises(CG) at the gates of the Lord’s dwelling.(CH) The king contributed(CI) from his own possessions for the morning and evening burnt offerings and for the burnt offerings on the Sabbaths, at the New Moons and at the appointed festivals as written in the Law of the Lord.(CJ) He ordered the people living in Jerusalem to give the portion(CK) due the priests and Levites so they could devote themselves to the Law of the Lord. As soon as the order went out, the Israelites generously gave the firstfruits(CL) of their grain, new wine,(CM) olive oil and honey and all that the fields produced. They brought a great amount, a tithe of everything. The people of Israel and Judah who lived in the towns of Judah also brought a tithe(CN) of their herds and flocks and a tithe of the holy things dedicated to the Lord their God, and they piled them in heaps.(CO) They began doing this in the third month and finished in the seventh month.(CP) When Hezekiah and his officials came and saw the heaps, they praised the Lord and blessed(CQ) his people Israel.

Hezekiah asked the priests and Levites about the heaps; 10 and Azariah the chief priest, from the family of Zadok,(CR) answered, “Since the people began to bring their contributions to the temple of the Lord, we have had enough to eat and plenty to spare, because the Lord has blessed his people, and this great amount is left over.”(CS)

11 Hezekiah gave orders to prepare storerooms in the temple of the Lord, and this was done. 12 Then they faithfully brought in the contributions, tithes and dedicated gifts. Konaniah,(CT) a Levite, was the overseer in charge of these things, and his brother Shimei was next in rank. 13 Jehiel, Azaziah, Nahath, Asahel, Jerimoth, Jozabad,(CU) Eliel, Ismakiah, Mahath and Benaiah were assistants of Konaniah and Shimei his brother. All these served by appointment of King Hezekiah and Azariah the official in charge of the temple of God.

14 Kore son of Imnah the Levite, keeper of the East Gate, was in charge of the freewill offerings given to God, distributing the contributions made to the Lord and also the consecrated gifts. 15 Eden,(CV) Miniamin, Jeshua, Shemaiah, Amariah and Shekaniah assisted him faithfully in the towns(CW) of the priests, distributing to their fellow priests according to their divisions, old and young alike.

16 In addition, they distributed to the males three years old or more whose names were in the genealogical records(CX)—all who would enter the temple of the Lord to perform the daily duties of their various tasks, according to their responsibilities and their divisions. 17 And they distributed to the priests enrolled by their families in the genealogical records and likewise to the Levites twenty years old or more, according to their responsibilities and their divisions. 18 They included all the little ones, the wives, and the sons and daughters of the whole community listed in these genealogical records. For they were faithful in consecrating themselves.

19 As for the priests, the descendants of Aaron, who lived on the farmlands around their towns or in any other towns,(CY) men were designated by name to distribute portions to every male among them and to all who were recorded in the genealogies of the Levites.

20 This is what Hezekiah did throughout Judah, doing what was good and right and faithful(CZ) before the Lord his God. 21 In everything that he undertook in the service of God’s temple and in obedience to the law and the commands, he sought his God and worked wholeheartedly. And so he prospered.(DA)

Sennacherib Threatens Jerusalem(DB)(DC)

32 After all that Hezekiah had so faithfully done, Sennacherib(DD) king of Assyria came and invaded Judah. He laid siege to the fortified cities, thinking to conquer them for himself. When Hezekiah saw that Sennacherib had come and that he intended to wage war against Jerusalem,(DE) he consulted with his officials and military staff about blocking off the water from the springs outside the city, and they helped him. They gathered a large group of people who blocked all the springs(DF) and the stream that flowed through the land. “Why should the kings[e] of Assyria come and find plenty of water?” they said. Then he worked hard repairing all the broken sections of the wall(DG) and building towers on it. He built another wall outside that one and reinforced the terraces[f](DH) of the City of David. He also made large numbers of weapons(DI) and shields.

He appointed military officers over the people and assembled them before him in the square at the city gate and encouraged them with these words: “Be strong and courageous.(DJ) Do not be afraid or discouraged(DK) because of the king of Assyria and the vast army with him, for there is a greater power with us than with him.(DL) With him is only the arm of flesh,(DM) but with us(DN) is the Lord our God to help us and to fight our battles.”(DO) And the people gained confidence from what Hezekiah the king of Judah said.

Later, when Sennacherib king of Assyria and all his forces were laying siege to Lachish,(DP) he sent his officers to Jerusalem with this message for Hezekiah king of Judah and for all the people of Judah who were there:

10 “This is what Sennacherib king of Assyria says: On what are you basing your confidence,(DQ) that you remain in Jerusalem under siege? 11 When Hezekiah says, ‘The Lord our God will save us from the hand of the king of Assyria,’ he is misleading(DR) you, to let you die of hunger and thirst. 12 Did not Hezekiah himself remove this god’s high places and altars, saying to Judah and Jerusalem, ‘You must worship before one altar(DS) and burn sacrifices on it’?

13 “Do you not know what I and my predecessors have done to all the peoples of the other lands? Were the gods of those nations ever able to deliver their land from my hand?(DT) 14 Who of all the gods of these nations that my predecessors destroyed has been able to save his people from me? How then can your god deliver you from my hand? 15 Now do not let Hezekiah deceive(DU) you and mislead you like this. Do not believe him, for no god of any nation or kingdom has been able to deliver(DV) his people from my hand or the hand of my predecessors.(DW) How much less will your god deliver you from my hand!”

16 Sennacherib’s officers spoke further against the Lord God and against his servant Hezekiah. 17 The king also wrote letters(DX) ridiculing(DY) the Lord, the God of Israel, and saying this against him: “Just as the gods(DZ) of the peoples of the other lands did not rescue their people from my hand, so the god of Hezekiah will not rescue his people from my hand.” 18 Then they called out in Hebrew to the people of Jerusalem who were on the wall, to terrify them and make them afraid in order to capture the city. 19 They spoke about the God of Jerusalem as they did about the gods of the other peoples of the world—the work of human hands.(EA)

20 King Hezekiah and the prophet Isaiah son of Amoz cried out in prayer(EB) to heaven about this. 21 And the Lord sent an angel,(EC) who annihilated all the fighting men and the commanders and officers in the camp of the Assyrian king. So he withdrew to his own land in disgrace. And when he went into the temple of his god, some of his sons, his own flesh and blood, cut him down with the sword.(ED)

22 So the Lord saved Hezekiah and the people of Jerusalem from the hand of Sennacherib king of Assyria and from the hand of all others. He took care of them[g] on every side. 23 Many brought offerings to Jerusalem for the Lord and valuable gifts(EE) for Hezekiah king of Judah. From then on he was highly regarded by all the nations.

Hezekiah’s Pride, Success and Death(EF)

24 In those days Hezekiah became ill and was at the point of death. He prayed to the Lord, who answered him and gave him a miraculous sign.(EG) 25 But Hezekiah’s heart was proud(EH) and he did not respond to the kindness shown him; therefore the Lord’s wrath(EI) was on him and on Judah and Jerusalem. 26 Then Hezekiah repented(EJ) of the pride of his heart, as did the people of Jerusalem; therefore the Lord’s wrath did not come on them during the days of Hezekiah.(EK)

27 Hezekiah had very great wealth and honor,(EL) and he made treasuries for his silver and gold and for his precious stones, spices, shields and all kinds of valuables. 28 He also made buildings to store the harvest of grain, new wine and olive oil; and he made stalls for various kinds of cattle, and pens for the flocks. 29 He built villages and acquired great numbers of flocks and herds, for God had given him very great riches.(EM)

30 It was Hezekiah who blocked(EN) the upper outlet of the Gihon(EO) spring and channeled(EP) the water down to the west side of the City of David. He succeeded in everything he undertook. 31 But when envoys were sent by the rulers of Babylon(EQ) to ask him about the miraculous sign(ER) that had occurred in the land, God left him to test(ES) him and to know everything that was in his heart.

32 The other events of Hezekiah’s reign and his acts of devotion are written in the vision of the prophet Isaiah son of Amoz in the book of the kings of Judah and Israel. 33 Hezekiah rested with his ancestors and was buried on the hill where the tombs of David’s descendants are. All Judah and the people of Jerusalem honored him when he died. And Manasseh his son succeeded him as king.

Manasseh King of Judah(ET)(EU)

33 Manasseh(EV) was twelve years old when he became king, and he reigned in Jerusalem fifty-five years. He did evil in the eyes of the Lord,(EW) following the detestable(EX) practices of the nations the Lord had driven out before the Israelites. He rebuilt the high places his father Hezekiah had demolished; he also erected altars to the Baals and made Asherah poles.(EY) He bowed down(EZ) to all the starry hosts and worshiped them. He built altars in the temple of the Lord, of which the Lord had said, “My Name(FA) will remain in Jerusalem forever.” In both courts of the temple of the Lord,(FB) he built altars to all the starry hosts. He sacrificed his children(FC) in the fire in the Valley of Ben Hinnom, practiced divination and witchcraft, sought omens, and consulted mediums(FD) and spiritists.(FE) He did much evil in the eyes of the Lord, arousing his anger.

He took the image he had made and put it in God’s temple,(FF) of which God had said to David and to his son Solomon, “In this temple and in Jerusalem, which I have chosen out of all the tribes of Israel, I will put my Name forever. I will not again make the feet of the Israelites leave the land(FG) I assigned to your ancestors, if only they will be careful to do everything I commanded them concerning all the laws, decrees and regulations given through Moses.” But Manasseh led Judah and the people of Jerusalem astray, so that they did more evil than the nations the Lord had destroyed before the Israelites.(FH)

10 The Lord spoke to Manasseh and his people, but they paid no attention. 11 So the Lord brought against them the army commanders of the king of Assyria, who took Manasseh prisoner,(FI) put a hook(FJ) in his nose, bound him with bronze shackles(FK) and took him to Babylon. 12 In his distress he sought the favor of the Lord his God and humbled(FL) himself greatly before the God of his ancestors. 13 And when he prayed to him, the Lord was moved by his entreaty and listened to his plea; so he brought him back to Jerusalem and to his kingdom. Then Manasseh knew that the Lord is God.

14 Afterward he rebuilt the outer wall of the City of David, west of the Gihon(FM) spring in the valley, as far as the entrance of the Fish Gate(FN) and encircling the hill of Ophel;(FO) he also made it much higher. He stationed military commanders in all the fortified cities in Judah.

15 He got rid of the foreign gods and removed(FP) the image from the temple of the Lord, as well as all the altars he had built on the temple hill and in Jerusalem; and he threw them out of the city. 16 Then he restored the altar of the Lord and sacrificed fellowship offerings and thank offerings(FQ) on it, and told Judah to serve the Lord, the God of Israel. 17 The people, however, continued to sacrifice at the high places, but only to the Lord their God.

18 The other events of Manasseh’s reign, including his prayer to his God and the words the seers spoke to him in the name of the Lord, the God of Israel, are written in the annals of the kings of Israel.[h] 19 His prayer and how God was moved by his entreaty, as well as all his sins and unfaithfulness, and the sites where he built high places and set up Asherah poles and idols before he humbled(FR) himself—all these are written in the records of the seers.[i](FS) 20 Manasseh rested with his ancestors and was buried(FT) in his palace. And Amon his son succeeded him as king.

Amon King of Judah(FU)

21 Amon(FV) was twenty-two years old when he became king, and he reigned in Jerusalem two years. 22 He did evil in the eyes of the Lord, as his father Manasseh had done. Amon worshiped and offered sacrifices to all the idols Manasseh had made. 23 But unlike his father Manasseh, he did not humble(FW) himself before the Lord; Amon increased his guilt.

24 Amon’s officials conspired against him and assassinated him in his palace. 25 Then the people(FX) of the land killed all who had plotted against King Amon, and they made Josiah his son king in his place.

Josiah’s Reforms(FY)(FZ)(GA)

34 Josiah(GB) was eight years old when he became king,(GC) and he reigned in Jerusalem thirty-one years. He did what was right in the eyes of the Lord and followed the ways of his father David,(GD) not turning aside to the right or to the left.

In the eighth year of his reign, while he was still young, he began to seek the God(GE) of his father David. In his twelfth year he began to purge Judah and Jerusalem of high places, Asherah poles and idols. Under his direction the altars of the Baals were torn down; he cut to pieces the incense altars that were above them, and smashed the Asherah poles(GF) and the idols. These he broke to pieces and scattered over the graves of those who had sacrificed to them.(GG) He burned(GH) the bones of the priests on their altars, and so he purged Judah and Jerusalem. In the towns of Manasseh, Ephraim and Simeon, as far as Naphtali, and in the ruins around them, he tore down the altars and the Asherah poles and crushed the idols to powder(GI) and cut to pieces all the incense altars throughout Israel. Then he went back to Jerusalem.

In the eighteenth year of Josiah’s reign, to purify the land and the temple, he sent Shaphan son of Azaliah and Maaseiah the ruler of the city, with Joah son of Joahaz, the recorder, to repair the temple of the Lord his God.

They went to Hilkiah(GJ) the high priest and gave him the money that had been brought into the temple of God, which the Levites who were the gatekeepers had collected from the people of Manasseh, Ephraim and the entire remnant of Israel and from all the people of Judah and Benjamin and the inhabitants of Jerusalem. 10 Then they entrusted it to the men appointed to supervise the work on the Lord’s temple. These men paid the workers who repaired and restored the temple. 11 They also gave money(GK) to the carpenters and builders to purchase dressed stone, and timber for joists and beams for the buildings that the kings of Judah had allowed to fall into ruin.(GL)

12 The workers labored faithfully.(GM) Over them to direct them were Jahath and Obadiah, Levites descended from Merari, and Zechariah and Meshullam, descended from Kohath. The Levites—all who were skilled in playing musical instruments—(GN) 13 had charge of the laborers(GO) and supervised all the workers from job to job. Some of the Levites were secretaries, scribes and gatekeepers.

The Book of the Law Found(GP)(GQ)

14 While they were bringing out the money that had been taken into the temple of the Lord, Hilkiah the priest found the Book of the Law of the Lord that had been given through Moses. 15 Hilkiah said to Shaphan the secretary, “I have found the Book of the Law(GR) in the temple of the Lord.” He gave it to Shaphan.

16 Then Shaphan took the book to the king and reported to him: “Your officials are doing everything that has been committed to them. 17 They have paid out the money that was in the temple of the Lord and have entrusted it to the supervisors and workers.” 18 Then Shaphan the secretary informed the king, “Hilkiah the priest has given me a book.” And Shaphan read from it in the presence of the king.

19 When the king heard the words of the Law,(GS) he tore(GT) his robes. 20 He gave these orders to Hilkiah, Ahikam son of Shaphan(GU), Abdon son of Micah,[j] Shaphan the secretary and Asaiah the king’s attendant: 21 “Go and inquire of the Lord for me and for the remnant in Israel and Judah about what is written in this book that has been found. Great is the Lord’s anger that is poured out(GV) on us because those who have gone before us have not kept the word of the Lord; they have not acted in accordance with all that is written in this book.”

22 Hilkiah and those the king had sent with him[k] went to speak to the prophet(GW) Huldah, who was the wife of Shallum son of Tokhath,[l] the son of Hasrah,[m] keeper of the wardrobe. She lived in Jerusalem, in the New Quarter.

23 She said to them, “This is what the Lord, the God of Israel, says: Tell the man who sent you to me, 24 ‘This is what the Lord says: I am going to bring disaster(GX) on this place and its people(GY)—all the curses(GZ) written in the book that has been read in the presence of the king of Judah. 25 Because they have forsaken me(HA) and burned incense to other gods and aroused my anger by all that their hands have made,[n] my anger will be poured out on this place and will not be quenched.’ 26 Tell the king of Judah, who sent you to inquire of the Lord, ‘This is what the Lord, the God of Israel, says concerning the words you heard: 27 Because your heart was responsive(HB) and you humbled(HC) yourself before God when you heard what he spoke against this place and its people, and because you humbled yourself before me and tore your robes and wept in my presence, I have heard you, declares the Lord. 28 Now I will gather you to your ancestors,(HD) and you will be buried in peace. Your eyes will not see all the disaster I am going to bring on this place and on those who live here.’”(HE)

So they took her answer back to the king.

29 Then the king called together all the elders of Judah and Jerusalem. 30 He went up to the temple of the Lord(HF) with the people of Judah, the inhabitants of Jerusalem, the priests and the Levites—all the people from the least to the greatest. He read in their hearing all the words of the Book of the Covenant, which had been found in the temple of the Lord. 31 The king stood by his pillar(HG) and renewed the covenant(HH) in the presence of the Lord—to follow(HI) the Lord and keep his commands, statutes and decrees with all his heart and all his soul, and to obey the words of the covenant written in this book.

32 Then he had everyone in Jerusalem and Benjamin pledge themselves to it; the people of Jerusalem did this in accordance with the covenant of God, the God of their ancestors.

33 Josiah removed all the detestable(HJ) idols from all the territory belonging to the Israelites, and he had all who were present in Israel serve the Lord their God. As long as he lived, they did not fail to follow the Lord, the God of their ancestors.

Josiah Celebrates the Passover(HK)

35 Josiah celebrated the Passover(HL) to the Lord in Jerusalem, and the Passover lamb was slaughtered on the fourteenth day of the first month. He appointed the priests to their duties and encouraged them in the service of the Lord’s temple. He said to the Levites, who instructed(HM) all Israel and who had been consecrated to the Lord: “Put the sacred ark in the temple that Solomon son of David king of Israel built. It is not to be carried about on your shoulders. Now serve the Lord your God and his people Israel. Prepare yourselves by families in your divisions,(HN) according to the instructions written by David king of Israel and by his son Solomon.

“Stand in the holy place with a group of Levites for each subdivision of the families of your fellow Israelites, the lay people. Slaughter the Passover lambs, consecrate yourselves(HO) and prepare the lambs for your fellow Israelites, doing what the Lord commanded through Moses.”

Josiah provided for all the lay people who were there a total of thirty thousand lambs and goats for the Passover offerings,(HP) and also three thousand cattle—all from the king’s own possessions.(HQ)

His officials also contributed(HR) voluntarily to the people and the priests and Levites. Hilkiah,(HS) Zechariah and Jehiel, the officials in charge of God’s temple, gave the priests twenty-six hundred Passover offerings and three hundred cattle. Also Konaniah(HT) along with Shemaiah and Nethanel, his brothers, and Hashabiah, Jeiel and Jozabad,(HU) the leaders of the Levites, provided five thousand Passover offerings and five hundred head of cattle for the Levites.

10 The service was arranged and the priests stood in their places with the Levites in their divisions(HV) as the king had ordered.(HW) 11 The Passover lambs were slaughtered,(HX) and the priests splashed against the altar the blood handed to them, while the Levites skinned the animals. 12 They set aside the burnt offerings to give them to the subdivisions of the families of the people to offer to the Lord, as it is written in the Book of Moses. They did the same with the cattle. 13 They roasted the Passover animals over the fire as prescribed,(HY) and boiled the holy offerings in pots, caldrons and pans and served them quickly to all the people. 14 After this, they made preparations for themselves and for the priests, because the priests, the descendants of Aaron, were sacrificing the burnt offerings and the fat portions(HZ) until nightfall. So the Levites made preparations for themselves and for the Aaronic priests.

15 The musicians,(IA) the descendants of Asaph, were in the places prescribed by David, Asaph, Heman and Jeduthun the king’s seer. The gatekeepers at each gate did not need to leave their posts, because their fellow Levites made the preparations for them.

16 So at that time the entire service of the Lord was carried out for the celebration of the Passover and the offering of burnt offerings on the altar of the Lord, as King Josiah had ordered. 17 The Israelites who were present celebrated the Passover at that time and observed the Festival of Unleavened Bread for seven days. 18 The Passover had not been observed like this in Israel since the days of the prophet Samuel; and none of the kings of Israel had ever celebrated such a Passover as did Josiah, with the priests, the Levites and all Judah and Israel who were there with the people of Jerusalem. 19 This Passover was celebrated in the eighteenth year of Josiah’s reign.

The Death of Josiah(IB)

20 After all this, when Josiah had set the temple in order, Necho king of Egypt went up to fight at Carchemish(IC) on the Euphrates,(ID) and Josiah marched out to meet him in battle. 21 But Necho sent messengers to him, saying, “What quarrel is there, king of Judah, between you and me? It is not you I am attacking at this time, but the house with which I am at war. God has told(IE) me to hurry; so stop opposing God, who is with me, or he will destroy you.”

22 Josiah, however, would not turn away from him, but disguised(IF) himself to engage him in battle. He would not listen to what Necho had said at God’s command but went to fight him on the plain of Megiddo.

23 Archers(IG) shot King Josiah, and he told his officers, “Take me away; I am badly wounded.” 24 So they took him out of his chariot, put him in his other chariot and brought him to Jerusalem, where he died. He was buried in the tombs of his ancestors, and all Judah and Jerusalem mourned for him.

25 Jeremiah composed laments for Josiah, and to this day all the male and female singers commemorate Josiah in the laments.(IH) These became a tradition in Israel and are written in the Laments.(II)

26 The other events of Josiah’s reign and his acts of devotion in accordance with what is written in the Law of the Lord 27 all the events, from beginning to end, are written in the book of the kings of Israel and Judah. 36 And the people(IJ) of the land took Jehoahaz son of Josiah and made him king in Jerusalem in place of his father.

Jehoahaz King of Judah(IK)

Jehoahaz[o] was twenty-three years old when he became king, and he reigned in Jerusalem three months. The king of Egypt dethroned him in Jerusalem and imposed on Judah a levy of a hundred talents[p] of silver and a talent[q] of gold. The king of Egypt made Eliakim, a brother of Jehoahaz, king over Judah and Jerusalem and changed Eliakim’s name to Jehoiakim. But Necho(IL) took Eliakim’s brother Jehoahaz and carried him off to Egypt.(IM)

Jehoiakim King of Judah(IN)

Jehoiakim(IO) was twenty-five years old when he became king, and he reigned in Jerusalem eleven years. He did evil in the eyes of the Lord his God. Nebuchadnezzar(IP) king of Babylon attacked him and bound him with bronze shackles to take him to Babylon.(IQ) Nebuchadnezzar also took to Babylon articles from the temple of the Lord and put them in his temple[r] there.(IR)

The other events of Jehoiakim’s reign, the detestable things he did and all that was found against him, are written in the book of the kings of Israel and Judah. And Jehoiachin his son succeeded him as king.

Jehoiachin King of Judah(IS)

Jehoiachin(IT) was eighteen[s] years old when he became king, and he reigned in Jerusalem three months and ten days. He did evil in the eyes of the Lord. 10 In the spring, King Nebuchadnezzar sent for him and brought him to Babylon,(IU) together with articles of value from the temple of the Lord, and he made Jehoiachin’s uncle,[t] Zedekiah, king over Judah and Jerusalem.

Zedekiah King of Judah(IV)

11 Zedekiah(IW) was twenty-one years old when he became king, and he reigned in Jerusalem eleven years. 12 He did evil in the eyes of the Lord(IX) his God and did not humble(IY) himself before Jeremiah the prophet, who spoke the word of the Lord. 13 He also rebelled against King Nebuchadnezzar, who had made him take an oath(IZ) in God’s name. He became stiff-necked(JA) and hardened his heart and would not turn to the Lord, the God of Israel. 14 Furthermore, all the leaders of the priests and the people became more and more unfaithful,(JB) following all the detestable practices of the nations and defiling the temple of the Lord, which he had consecrated in Jerusalem.

The Fall of Jerusalem(JC)(JD)

15 The Lord, the God of their ancestors, sent word to them through his messengers(JE) again and again,(JF) because he had pity on his people and on his dwelling place. 16 But they mocked God’s messengers, despised his words and scoffed(JG) at his prophets until the wrath(JH) of the Lord was aroused against his people and there was no remedy.(JI) 17 He brought up against them the king of the Babylonians,[u](JJ) who killed their young men with the sword in the sanctuary, and did not spare young men(JK) or young women, the elderly or the infirm.(JL) God gave them all into the hands of Nebuchadnezzar.(JM) 18 He carried to Babylon all the articles(JN) from the temple of God, both large and small, and the treasures of the Lord’s temple and the treasures of the king and his officials. 19 They set fire(JO) to God’s temple(JP) and broke down the wall(JQ) of Jerusalem; they burned all the palaces and destroyed(JR) everything of value there.(JS)

20 He carried into exile(JT) to Babylon the remnant, who escaped from the sword, and they became servants(JU) to him and his successors until the kingdom of Persia came to power. 21 The land enjoyed its sabbath rests;(JV) all the time of its desolation it rested,(JW) until the seventy years(JX) were completed in fulfillment of the word of the Lord spoken by Jeremiah.

22 In the first year of Cyrus(JY) king of Persia, in order to fulfill the word of the Lord spoken by Jeremiah, the Lord moved the heart of Cyrus king of Persia to make a proclamation throughout his realm and also to put it in writing:

23 “This is what Cyrus king of Persia says:

“‘The Lord, the God of heaven, has given me all the kingdoms of the earth and he has appointed(JZ) me to build a temple for him at Jerusalem in Judah. Any of his people among you may go up, and may the Lord their God be with them.’”

Footnotes

  1. 2 Chronicles 29:21 Or purification offering; also in verses 23 and 24
  2. 2 Chronicles 30:17 Or consecrate themselves
  3. 2 Chronicles 30:21 Or priests sang to the Lord every day, accompanied by the Lord’s instruments of praise
  4. 2 Chronicles 30:22 Or and confessed their sins to
  5. 2 Chronicles 32:4 Hebrew; Septuagint and Syriac king
  6. 2 Chronicles 32:5 Or the Millo
  7. 2 Chronicles 32:22 Hebrew; Septuagint and Vulgate He gave them rest
  8. 2 Chronicles 33:18 That is, Judah, as frequently in 2 Chronicles
  9. 2 Chronicles 33:19 One Hebrew manuscript and Septuagint; most Hebrew manuscripts of Hozai
  10. 2 Chronicles 34:20 Also called Akbor son of Micaiah
  11. 2 Chronicles 34:22 One Hebrew manuscript, Vulgate and Syriac; most Hebrew manuscripts do not have had sent with him.
  12. 2 Chronicles 34:22 Also called Tikvah
  13. 2 Chronicles 34:22 Also called Harhas
  14. 2 Chronicles 34:25 Or by everything they have done
  15. 2 Chronicles 36:2 Hebrew Joahaz, a variant of Jehoahaz; also in verse 4
  16. 2 Chronicles 36:3 That is, about 3 3/4 tons or about 3.4 metric tons
  17. 2 Chronicles 36:3 That is, about 75 pounds or about 34 kilograms
  18. 2 Chronicles 36:7 Or palace
  19. 2 Chronicles 36:9 One Hebrew manuscript, some Septuagint manuscripts and Syriac (see also 2 Kings 24:8); most Hebrew manuscripts eight
  20. 2 Chronicles 36:10 Hebrew brother, that is, relative (see 2 Kings 24:17)
  21. 2 Chronicles 36:17 Or Chaldeans