Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 19
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Cerurile declară slava lui Dumnezeu
şi bolta cerească istoriseşte despre lucrările mâinilor Lui.
2 O zi dă de ştire altei zile acest mesaj
şi o noapte vesteşte această cunoaştere altei nopţi,
3 dar fără vorbe şi fără cuvinte,
fără să li se audă glasul.[a]
4 Mesajul[b] lor străbate întreg pământul
şi cuvintele lor ajung până la marginile lumii.
În ceruri, El a întins un cort soarelui.
5 Acesta este asemenea unui mire care iese din odaia lui de nuntă,
asemenea unui viteaz ce se bucură să alerge pe cale:
6 răsăritul lui este la un capăt al cerului
şi roată-i este drumul până la celălalt capăt al lui.
Nimic nu se poate ascunde de căldura lui!
7 Legea Domnului este desăvârşită;
ea înviorează sufletul.
Mărturia Domnului este adevărată;
ea înţelepţeşte pe cel neştiutor[c].
8 Orânduirile Domnului sunt drepte;
ele îmi bucură inima.
Porunca Domnului este curată;
ea dă lumină ochilor.
9 Frica de Domnul este curată;
ea dăinuie veşnic.
Judecăţile Domnului sunt adevărate;
ele se susţin una pe cealaltă.
10 Ele sunt mai preţioase decât aurul,
decât mult aur curat,
sunt mai dulci decât mierea,
decât picurul din faguri.
11 Chiar şi robul Tău este instruit din ele.
Când le păzeşte, are o mare răsplată.
12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
13 Păzeşte-l, de asemenea, pe robul Tău de păcatele cu bună ştiinţă[d],
ca nu cumva aceasta să mă stăpânească!
Atunci voi fi integru,
nevinovat de o mare nelegiuire.
14 Fie plăcute cuvintele gurii mele
şi murmurul inimii mele înaintea Ta,
Doamne, Stânca mea, Răscumpărătorul meu!
Criza socială şi economică
5 Cei din popor şi soţiile lor au avut o mare plângere împotriva fraţilor lor iudei. 2 Erau unii care spuneau astfel:
– Noi, fiii şi fiicele noastre suntem mulţi. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca şi să putem trăi!
3 Alţii ziceau:
– Ne punem garanţie ogoarele, viile şi casele, ca să avem grâne în timpul foametei!
4 Mai erau încă unii care ziceau:
– A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne ogoarele şi viile în schimbul birului imperial. 5 Deşi suntem carne din carnea fraţilor noştri, iar fiii noştri sunt ca şi fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii şi fiicele în sclavie. Câteva din fetele noastre au şi fost luate în sclavie. Suntem fără putere, iar ogoarele şi viile noastre aparţin altora!
6 M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerea şi cuvintele acestea. 7 După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili şi pe dregători, spunându-le:
– Voi împrumutaţi cu dobândă pe fraţii voştri?!
Am strâns o mare adunare împotriva lor 8 şi le-am zis:
– Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei, care fuseseră vânduţi neamurilor! Iar acum voi vă vindeţi fraţii, ca apoi să ne fie daţi chiar nouă de vânzare?
Ei tăceau, neavând ce să răspundă.
9 – Ce faceţi voi nu este bine, am mai zis eu. N-ar trebui voi să umblaţi în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu fiţi de ruşinea neamurilor vrăjmaşe nouă? 10 Atât eu, cât şi fraţii şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâne. Să le iertăm datoria aceasta! 11 Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, precum şi a suta parte din argintul, din grânele, din mustul şi din uleiul pe care le-aţi cerut de la ei ca dobândă.
12 – Le vom da înapoi, au răspuns ei, şi nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face întocmai precum ai zis.
Atunci am chemat preoţii şi i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis. 13 Mi-am scuturat mantaua şi am zis:
– Aşa să scuture Dumnezeu din familia lui şi din proprietatea lui pe orice om care nu se va ţine de cuvânt! Aşa să fie scuturat şi lăsat fără nimic!
– Amin! a răspuns toată adunarea şi L-au lăudat pe Domnul. Poporul a făcut întocmai cum a promis.
39 După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Copilul creştea, se întărea[a] şi era umplut cu înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.
Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani
41 În fiecare an, părinţii Lui se duceau la Ierusalim, la Sărbătoarea Paştelui. 42 Când era El la vârsta de doisprezece ani,[b] s-au dus la sărbătoare, potrivit obiceiului. 43 După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă în Ierusalim. Părinţii Lui n-au ştiut lucrul acesta. 44 Ei au crezut că se află undeva în caravană şi au mers aşa cale de o zi. Apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe, 45 dar nu L-au găsit, aşa că s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care-L auzeau erau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile Lui. 48 Când L-au văzut, părinţii Lui au rămas înmărmuriţi. Mama Lui i-a zis:
– Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!
49 El le-a răspuns:
– De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?[c]
50 Ei n-au înţeles ceea ce le-a zis El. 51 Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret şi le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, în statură şi Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.