Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Epilog: Femeia cinstită
10 Femeia cinstită! Cine o poate găsi?[a]
Ea este mult mai valoroasă decât mărgăritarele.
11 Inima soţului ei se încrede în ea
şi nu-i va lipsi nimic de valoare.
12 Ea îi face bine, nu rău,
în toate zilele vieţii ei.
13 Ea caută lână şi fuior
şi lucrează cu plăcere cu înseşi mâinile ei.
14 Ea este ca o corabie de negoţ;
de departe îşi aduce hrana.
15 Ea se scoală când este încă întuneric,
dă hrană familiei sale
şi ceea ce este rânduit – slujnicelor sale.
16 Ea se gândeşte la un teren şi îl cumpără;
din venitul câştigat plantează o vie.
17 Ea se încinge cu putere
şi îşi întăreşte braţele.
18 Ea simte că negoţul îi merge bine
şi candela ei nu se stinge noaptea.
19 Saltă furca de tors cu mâna
şi prinde fusul cu degetele ei.
20 Ea îşi deschide braţele pentru cel sărac
şi îşi întinde mâinile către cel nevoiaş.
21 Când ninge, ea nu se teme pentru familia ei,
pentru că toată familia ei este îmbrăcată în stacojiu.
22 Ea îşi face cuverturi;
are haine de in subţire şi purpură.
23 Soţul ei este respectat la porţile cetăţii,
când stă printre bătrânii ţării.
24 Ea face haine de lână, apoi le vinde
şi dă cingători negustorilor.
25 Se îmbracă în putere şi demnitate
şi râde de ziua de mâine.
26 Vorbeşte cu înţelepciune
şi învăţături plăcute[b] sunt pe limba ei.
27 Ea veghează asupra căilor familiei sale
şi nu mănâncă pâinea lenevirii.
28 Fiii ei se ridică în picioare şi o numesc binecuvântată,
cum, de altfel, şi soţul ei o laudă:
29 „Multe femei fac lucruri nobile,
dar tu le întreci pe toate!“
30 Farmecul este înşelător şi frumuseţea este trecătoare,
dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
31 Apreciaţi-o pentru rodul muncii ei
şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii!
CARTEA ÎNTÂI
Psalmul 1
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.
3 El este ca un pom
sădit lângă nişte izvoare de apă,
care-şi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc.
El prosperă în tot ceea ce face!
4 Cei răi însă nu sunt aşa,
ci ei se aseamănă cu pleava
spulberată de vânt.
5 De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată
şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi;
calea celor răi însă duce la pieire.
Două feluri de înţelepciune
13 Cine este înţelept şi priceput între voi? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! 14 Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului! 15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16 Căci acolo unde este invidie şi ambiţie egoistă, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel. 17 Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. 18 Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către[a] cei ce fac pace.
Supuneţi-vă lui Dumnezeu!
4 De unde vin conflictele şi luptele între voi? Nu din acestea[b], din dorinţele voastre care se luptă în mădularele voastre? 2 Voi doriţi, dar nu aveţi; ucideţi şi râvniţi, dar nu puteţi obţine; vă certaţi şi vă luptaţi, dar nu aveţi, pentru că nu cereţi. 3 Sau cereţi, dar nu primiţi, pentru că cereţi ce este rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre.
7 Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă diavolului[a], şi el va fugi de la voi. 8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inimile, oameni cu două feluri de gândire!
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
30 Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni lucrul acesta, 31 pentru că îi învăţa pe ucenici şi le zicea: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia.“ 32 Ei însă n-au priceput aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe.
Cine este cel mai mare?
33 Apoi au ajuns în Capernaum. În timp ce se aflau în casă, Isus i-a întrebat:
– Despre ce aţi discutat atât de aprins pe drum?
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră aprins unii cu alţii cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.
35 Isus S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis:
– Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor.
36 Isus a luat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:
37 – Oricine primeşte astfel de copilaşi în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte, de fapt, pe Mine, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.