Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Coborârea Duhului Sfânt

2 Când a sosit ziua Cincizecimii^[a], erau cu toţii la un loc. ² Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic^[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. ³ Li s-au arătat nişte limbi ca de foc^[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. ⁴ Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. ⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. ⁷ Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! ⁸ Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! ⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia^[d], ¹⁰ din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena^[e], vizitatori din Roma, ¹¹ iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ ¹² Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ ¹³ Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii

¹⁴ Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel:

– Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi^[f], ¹⁶ ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

Turnul Babel

11 Tot pământul vorbea o singură limbă şi folosea aceleaşi cuvinte. ² Venind dinspre răsărit^[a], oamenii au găsit o câmpie în ţara Şinar^[b] şi s-au aşezat acolo. ³ Ei şi-au spus unul altuia: „Haideţi să facem cărămizi şi să le ardem bine.“ Ei foloseau cărămizi în loc de pietre şi smoală în loc de mortar. ⁴ Apoi au zis: „Haidem să ne construim o cetate şi un turn cu vârful până la cer şi să ne facem un nume, altfel vom fi împrăştiaţi pe tot pământul.“

⁵ Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care oamenii le construiau. ⁶ Domnul a zis: „Ei sunt un singur popor, toţi au aceeaşi limbă, iar acesta este doar începutul a ceea ce vor să facă; nimic din ceea ce şi-au propus să facă nu va fi imposibil pentru ei. ⁷ Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, pentru ca ei să nu-şi mai înţeleagă limba unul altuia.“ ⁸ Astfel, Domnul i-a împrăştiat de acolo pe tot pământul, iar ei au încetat să mai construiască cetatea. ⁹ De aceea cetatea a fost numită Babel^[c], pentru că acolo Domnul a încurcat limba întregului pământ şi apoi i-a împrăştiat pe tot pământul.

¹⁴ Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ¹⁵ Fiindcă voi n-aţi primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii^[a] prin care strigăm: „Abba!“^[b], adică „Tată!“ ¹⁶ Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. ¹⁷ Iar dacă suntem copii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să putem fi şi proslăviţi împreună cu El.

Coborârea Duhului Sfânt

2 Când a sosit ziua Cincizecimii^[a], erau cu toţii la un loc. ² Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic^[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. ³ Li s-au arătat nişte limbi ca de foc^[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. ⁴ Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. ⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. ⁷ Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! ⁸ Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! ⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia^[d], ¹⁰ din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena^[e], vizitatori din Roma, ¹¹ iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ ¹² Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ ¹³ Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii

¹⁴ Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel:

– Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi^[f], ¹⁶ ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

⁸ Filip I-a zis:

– Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de ajuns!

⁹ Isus i-a răspuns:

– De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată-ni-L pe Tatăl!“?! ¹⁰ Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui. ¹¹ Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine! Dacă nu, credeţi măcar datorită lucrărilor înseşi! ¹² Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; ¹³ şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. ¹⁴ Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

Promisiunea Duhului Sfânt

¹⁵ Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. ¹⁶ Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Apărător^[a], Care să fie cu voi în veac, şi anume ¹⁷ Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi va fi^[b] în voi.

²⁵ V-am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi. ²⁶ Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus. ²⁷ Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!