Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 32

Al lui David. Un maschil^[a].

Mărturii pentru posteritate

4 Întregul popor a traversat Iordanul. Domnul îi spusese lui Iosua: ² „Alege doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie, ³ şi porunceşte-le să ia din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoţilor, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le aşezaţi în locul în care veţi înnopta.“

⁴ Iosua a chemat doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie, şi le-a zis: ⁵ „Treceţi în faţa Chivotului Domnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminţie din Israel. ⁶ Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voştri vă vor întreba într-o zi despre semnificaţia acestor pietre, ⁷ voi să le istorisiţi cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului cu Domnul, atunci când acesta a traversat Iordanul. Aşadar, pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru israeliţi.“

⁸ Israeliţii au făcut aşa cum le-a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, aşa cum i-a spus Domnul lui Iosua, potrivit numărului seminţiilor lui Israel, le-au dus în locul în care urmau să înnopteze şi le-au aşezat acolo. ⁹ Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoţilor care au dus Chivotul Legământului. Ele se mai află acolo şi astăzi.

¹⁰ Preoţii care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către Domnul, pentru popor, potrivit cu tot ceea ce i-a poruncit Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să traverseze. ¹¹ După ce a traversat tot poporul, Chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului. ¹² Urmaşii lui Ruben, ai lui Gad şi ai jumătăţii seminţiei lui Manase au traversat şi ei, pregătiţi pentru luptă, în faţa israeliţilor, aşa cum le spusese Moise. ¹³ Aproape patruzeci de mii de bărbaţi înarmaţi au trecut, gata de luptă, înaintea Domnului în câmpiile Ierihonului.

¹⁶ De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi. ¹⁷ Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie. ¹⁸ Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.

Lăcaşul nostru ceresc

5 Noi ştim într-adevăr că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o casă veşnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești. ² Căci gemem în cortul acesta, dorind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcaşul nostru ceresc^[a], ³ negreşit dacă, după ce vom fi îmbrăcaţi, nu vom fi^[b] găsiţi goi. ⁴ În timp ce suntem în acest cort, gemem şi suntem împovăraţi, nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi, ci pentru că dorim să fim îmbrăcaţi, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. ⁵ Şi Cel Ce ne-a pregătit pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat Duhul ca pe o garanţie.