Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 135
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi[a] în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun!
Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Căci Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine,
l-a ales pe Israel ca să fie comoara Sa[b].
5 Eu recunosc că Domnul este mare:
Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place,
atât în ceruri, cât şi pe pământ,
atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului;
El trimite fulgerele care vestesc ploaia
şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului,
de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri
şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor,
pe Og, regele Başanului,
şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire,
ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic!
Doamne, Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său
şi are milă de slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi,
au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit,
toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul!
Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion,
El Care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Idolatria din Templu
8 În anul al şaselea, în luna a şasea, în a cincea zi a lunii[a], în timp ce şedeam la mine în casă împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Iuda[b], care şedeau înaintea mea, mâna Stăpânului Domn a venit peste mine. 2 M-am uitat şi iată că era cineva care semăna la înfăţişare cu un om[c]; de la ceea ce părea a fi brâul său în jos era foc, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în sus era ceva asemenea strălucirii metalului lustruit. 3 El a întins ceva ca o mână şi m-a luat de zulufii capului. Duhul m-a ridicat între pământ şi cer şi m-a dus la Ierusalim în vedenii dumnezeieşti, la intrarea dinspre nord a curţii interioare, acolo unde era aşezat idolul care stârnea gelozia lui Dumnezeu. 4 Dintr-odată a apărut slava Dumnezeului lui Israel, aşa cum am văzut-o în vale.
5 El mi-a zis: „Fiul omului, priveşte înspre nord!“ Am privit înspre nord şi am văzut în partea de nord a porţii altarului acest idol al geloziei, chiar la intrare. 6 El a continuat: „Fiul omului, vezi tu ce fac ei? Vezi marile urâciuni pe care le săvârşesc aici cei din Casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Lăcaşul Meu? Vei vedea însă urâciuni şi mai mari!“
7 Atunci m-a dus la intrarea curţii. M-am uitat şi am văzut o gaură în zid. 8 El mi-a zis: „Fiul omului, sapă în zid!“ Am săpat în zid până am dat de o intrare.
9 El a continuat: „Intră şi uită-te la urâciunile groaznice pe care le fac ei aici!“ 10 Am intrat, m-am uitat şi am văzut tot felul de chipuri de reptile şi de fiare urâcioase şi pe toţi idolii Casei lui Israel gravaţi pe zid, de jur împrejur. 11 Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii Casei lui Israel, iar în mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Şafan. Fiecare avea în mână câte o cădelniţă din care se ridica un nor mirositor de tămâie.
12 El mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut ce fac bătrânii lui Israel în întuneric, fiecare în odaia idolului său? Căci ei zic: «Domnul nu ne vede! Domnul a părăsit ţara!»“ 13 Apoi mi-a mai zis: „Vei vedea însă urâciuni şi mai mari pe care le săvârşesc ei!“
14 El m-a dus la intrarea Casei Domnului dinspre nord. Şi iată că acolo stăteau nişte femei care-l plângeau pe Tamuz[d]. 15 Mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Vei vedea însă urâciuni mai mari decât acestea!“
16 Apoi m-a dus în curtea interioară a Casei Domnului. Şi iată că la intrarea în Casa Domnului, între portic şi altar, erau în jur de douăzeci şi cinci de oameni, cu spatele spre Casa Domnului şi cu faţa spre răsărit; ei se închinau soarelui, plecându-se spre răsărit.
17 El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Este prea puţin oare pentru cei din Casa lui Iuda să săvârşească urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara de violenţă şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată-i apropiindu-şi ramura de nas[e]! 18 De aceea şi Eu mă voi purta cu ei cu furie; nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa. Deşi vor striga la urechile Mele cu glas tare, nu-i voi auzi!“
Filip şi eunucul etiopian
26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ 27 Filip s-a sculat şi s-a dus. Şi iată că un eunuc[a] etiopian, înalt oficial al lui Candake[b], regina etiopienilor[c], şi responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, 28 iar acum se întorcea de acolo, stând în carul lui de călătorie şi citindu-l pe profetul Isaia. 29 Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi însoţeşte carul acela!“ 30 Filip a alergat către el şi l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia.
El l-a întrebat:
– Înţelegi ce citeşti?
31 Acesta i-a răspuns:
– Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva?
Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el. 32 Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:
„Ca o oaie care este dusă la tăiere
şi ca un miel care tace înaintea celui ce-l tunde,
tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
33 În smerenia Lui, dreptatea I-a fost negată.
Cine va putea vorbi despre generaţia Lui?
Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ!“[d]
34 Eunucul l-a întrebat pe Filip:
– Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?
35 Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus. 36 În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis:
– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
37 (Filip a zis:
– Dacă crezi din toată inima ta, poţi!
El i-a răspuns:
– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!)[e]
38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat. 39 Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros. 40 Filip s-a pomenit în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a vestit Evanghelia prin toate cetăţile, până când a ajuns acolo.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.