Revised Common Lectionary (Complementary)
121 Judec cu dreptate:
nu mă da pe mâna asupritorilor mei!
122 Ia apărarea robului Tău,
ca să nu mă mai asuprească cei îngâmfaţi!
123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta
şi după promisiunea Ta cea dreaptă.
124 Poartă-te cu robul Tău după îndurarea Ta
şi învaţă-mă orânduirile Tale!
125 Eu sunt robul Tău: învaţă-mă,
şi voi cunoaşte mărturiile Tale!
126 Doamne, este vremea să lucrezi,
căci au încălcat Legea Ta.
127 Pentru că iubesc poruncile Tale
mai mult decât aurul şi argintul
128 şi pentru că găsesc pe deplin drepte toate hotărârile Tale,
de aceea urăsc toate cărările înşelătoare.
Prolog: scopul şi tema cărţii
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2 pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,
pentru a înţelege cuvintele cunoaşterii,
3 pentru a primi îndrumare în ce priveşte chibzuinţa,
dreptatea, judecata şi nepărtinirea
4 pentru a da agerime[a] celui neştiutor[b],
iar tânărului – cunoştinţă şi prudenţă,
5 pentru ca cel înţelept să asculte şi să-şi sporească cunoaşterea,
iar cel cu discernământ să primească îndrumare
6 pentru a înţelege un proverb sau o pildă,
pentru a pricepe cuvintele şi ghicitorile înţelepţilor.
7 Frica de Domnul este începutul cunoaşterii,
dar nebunii[c] dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea.
Chemarea înţelepciunii şi consecinţele respingerii ei
20 Înţelepciunea strigă pe străzi,
îşi înalţă glasul în locuri publice,
21 strigă acolo unde e zarva mai mare[a],
la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:
22 „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
şi vor urî proştii cunoaşterea?
23 Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
aş revărsa duhul meu peste voi
şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
24 Dar pentru că mă respingeţi când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25 pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
şi nu primiţi mustrările mele,
26 de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când spaima vă va cuprinde ca o furtună
şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt,
când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.
28 Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde,
mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoştinţa
şi n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfaturile mele
şi au dispreţuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi
şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“
Pilda bobului de muştar
30 El a mai zis:
„Cu ce să asemănăm Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă am putea s-o descriem? 31 Ea este ca un bob de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele[a] de pe pământ, 32 dar după ce este semănat, el creşte, ajunge mai mare[b] decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuibul la umbra lor.“
33 Şi prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte[c]. 34 Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.