Revised Common Lectionary (Complementary)
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
şi voi umbla în adevărul Tău!
Dă-mi o inimă neîmpărţită
pentru a mă teme de Numele Tău!
12 Te laud, Stăpâne, Dumnezeul meu, din toată inima mea,
proslăvesc Numele Tău pe vecie,
13 căci mare este îndurarea Ta faţă de mine;
Tu mi-ai scăpat sufletul din adânca Locuinţă a Morţilor.
14 Dumnezeule, nişte îngâmfaţi se ridică împotriva mea
şi o ceată de asupritori caută să mă omoare,
oameni care nu ţin seama de Tine.
15 Tu însă, Stăpâne, eşti un Dumnezeu milostiv şi îndurător,
încet la mânie, plin de îndurare şi credincioşie!
16 Întoarce-Te spre mine şi ai milă de mine!
Dă tăria Ta robului Tău
şi mântuieşte-l pe fiul slujitoarei Tale[a]!
17 Înfăptuieşte un semn care să arate bunătatea Ta faţă de mine,
ca astfel duşmanii mei să vadă şi să fie făcuţi de ruşine
pentru că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.
9 Toţi cei ce fac idoli sunt nimic,
iar lucrurile de care se bucură nu le sunt de vreun folos.
Cei ce ar trebui să-i apere nu văd,
nu cunosc şi, astfel, vor fi făcuţi de ruşine.
10 Cine a modelat vreun zeu sau a turnat vreun chip
– ceva de la care să nu aibă nici un folos?[a]
11 Iată, acesta împreună cu toţi cei din breasla sa vor fi făcuţi de ruşine;
artizanii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune şi să stea în picioare!
Vor fi înspăimântaţi, făcuţi de ruşine.
12 Fierarul ia o matriţă
cu care lucrează în cărbunii aprinşi;
o modelează cu lovituri de ciocan
şi o forjează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame şi îi slăbesc puterile,
iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.
13 Tâmplarul măsoară cu o linie,
însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
şi îl măsoară cu compasul;
îi dă formă de om,
om în toată splendoarea lui,
şi apoi îl pune într-o casă.
14 Taie cedri
sau îşi alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalţi copaci ai pădurii
sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.
15 Apoi acesta slujeşte omului drept lemn de foc.
Cu o parte din el se încălzeşte,
aprinde un foc şi coace pâine.
Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină,
modelează un idol înaintea căruia se prosternă.
16 Jumătate din el îl pune pe foc;
îşi prăjeşte carne, mănâncă şi se satură.
De asemenea, se încălzeşte şi zice:
«Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»
17 Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol.
Se prosternă înaintea lui şi i se închină;
i se roagă zicându-i:
«Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»
Garanţia promisiunii lui Dumnezeu
13 Când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuşi, 14 spunând: „Te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii.“[a] 15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a obţinut promisiunea. 16 Oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar un jurământ, care face cunoscut faptul că un lucru este adevărat şi sigur, pune capăt oricăror dispute dintre ei. 17 În acelaşi fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moştenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fie găsit mincinos, noi să avem siguranţă şi astfel să fim puternic încurajaţi să punem mâna pe nădejdea care ne stă înainte. 19 Avem această nădejde ca pe o ancoră pentru suflet, fermă şi sigură, şi care pătrunde în partea dinăuntru, dincolo de draperie[b] 20 unde, pentru a ne arăta calea, Isus, Care a intrat înaintea noastră, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot pentru totdeauna, potrivit rânduielii lui Melhisedek.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.