Revised Common Lectionary (Complementary)
7 „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi!
Israele, voi mărturisi împotriva ta:
Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!
8 Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.
9 Nu voi lua viţei din ograda ta,
nici ţapi din staulele tale,
10 căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii
şi vitele de pe o mie de dealuri.
11 Eu cunosc toate înaripatele munţilor,
şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele!
12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea.
13 Mănânc Eu oare carnea taurilor
sau beau Eu sângele ţapilor?
14 Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire
şi împlineşte-ţi jurămintele faţă de Cel Preaînalt!
15 Cheamă-Mă în ziua necazului;
Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“
Reînnoirea legământului
34 Domnul i-a zis lui Moise: „Taie două table de piatră asemeni celor dintâi, căci Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care tu le-ai spart. 2 Fii gata dis-de-dimineaţă, suiete pe muntele Sinai şi înfăţişează-te înaintea Mea, acolo pe vârful muntelui. 3 Să nu vină nimeni cu tine şi să nu fie nimeni pe tot muntele; să nu laşi turmele sau cirezile să pască pe lângă munte.“
4 Moise a tăiat două table de piatră asemeni celor dintâi şi s-a urcat pe muntele Sinai dis-de-dimineaţă, aşa cum i-a poruncit Domnul, luând cele două table de piatră în mână. 5 Domnul S-a coborât într-un nor, a stat cu el acolo şi a proclamat Numele de „Domnul“. 6 Domnul a trecut prin faţa lui şi a strigat: „Domnul, Domnul Dumnezeu, este milostiv şi îndurător, încet la mânie şi plin de dragoste şi credincioşie. 7 El Îşi păstrează îndurarea faţă de mii de generaţii, iertând nelegiuirea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie[a].“
8 Moise şi-a plecat repede capul la pământ şi s-a închinat. 9 Apoi a zis:
– Stăpâne, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog să mergi Tu, Stăpâne, cu noi. Într-adevăr, poporul acesta este un popor încăpăţânat, dar iartă-ne nelegiuirea şi păcatul şi ia-ne ca moştenire.
Vindecarea a doi orbi şi a unui mut
27 Când a plecat de acolo, s-au luat după El doi orbi care strigau şi ziceau:
– Ai milă de noi, Fiul lui David[a]!
28 După ce a intrat Isus în casă, orbii s-au apropiat de El, iar El i-a întrebat:
– Credeţi că pot face lucrul acesta?
– Da, Doamne, I-au răspuns ei.
29 Atunci El le-a atins ochii şi le-a zis:
– Să vi se facă după credinţa voastră!
30 Şi ochii lor au fost deschişi. Isus le-a atras atenţia şi le-a zis:
– Vedeţi să nu ştie nimeni!
31 Dar ei au ieşit şi au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
32 În timp ce plecau ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demoniac. 33 După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească. Mulţimile se mirau şi ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!“ 34 Însă fariseii ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.