Revised Common Lectionary (Complementary)

Coborârea Duhului Sfânt

2 Când a sosit ziua Cincizecimii^[a], erau cu toţii la un loc. ² Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic^[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. ³ Li s-au arătat nişte limbi ca de foc^[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. ⁴ Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. ⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. ⁷ Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! ⁸ Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! ⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia^[d], ¹⁰ din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena^[e], vizitatori din Roma, ¹¹ iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ ¹² Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ ¹³ Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii

¹⁴ Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel:

– Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi^[f], ¹⁶ ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

²⁴ Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bătrâni din popor şi i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului. ²⁵ Apoi Domnul S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el şi L-a pus peste bătrâni; când Duhul S-a aşezat peste ei au început să profeţească. Dar după aceea n-au mai profeţit.

²⁶ În tabără rămăseseră doi oameni: pe unul îl chema Eldad, iar pe celălalt Medad. Duhul S-a aşezat şi peste ei; aceştia erau dintre cei scrişi, dar nu se duseseră la Cort aşa că au profeţit în tabără.

²⁷ Un tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise:

– Eldad şi Medad profeţesc în tabără.

²⁸ Iosua, fiul lui Nun, care-i slujea lui Moise încă din tinereţe, i-a zis acestuia:

– Moise, stăpânul meu, opreşte-i!

²⁹ Dar Moise i-a răspuns:

– Eşti gelos de dragul meu? Eu îmi doresc ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeţi şi Domnul să-Şi pună Duhul Său peste ei!

³⁰ Apoi Moise şi sfatul bătrânilor lui Israel^[a] s-au întors în tabără.

³ De aceea, vreau să înţelegeţi că nimeni care vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune: „Isus să fie blestemat!“ şi, de asemenea, nimeni nu poate să spună: „Isus este Domn!“ decât prin Duhul Sfânt.

⁴ Există o diversitate de daruri, dar este Acelaşi Duh. ⁵ Există o diversitate de posibilităţi de slujire, dar este Acelaşi Domn. ⁶ Există, de asemenea, o diversitate de lucrări, dar este Acelaşi Dumnezeu, Cel Care face ca toate acestea să lucreze în fiecare. ⁷ Prezenţa Duhului este făcută cunoscută fiecăruia pentru binele tuturor. ⁸ Unuia îi este dat prin Duhul un cuvânt de înţelepciune, altuia – un cuvânt de cunoaştere, potrivit cu Acelaşi Duh, ⁹ altuia – credinţă, prin Acelaşi Duh, altuia – daruri de vindecare, prin Acelaşi singur Duh, ¹⁰ altuia – înfăptuirea de minuni, altuia – profeţia, altuia – discernerea duhurilor, altuia – felurite limbi, altuia – interpretarea limbilor. ¹¹ Toate acestea sunt făcute de Unul şi Acelaşi Duh, Care dă fiecăruia în parte, aşa cum vrea.

Un singur trup, mai multe mădulare

¹² Aşa cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deşi multe, sunt un trup, la fel este şi cu Cristos. ¹³ Noi toţi am fost botezaţi într-un^[a] singur Duh, într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie oameni liberi, şi tuturor ne-a fost dat să bem dintr-un singur Duh.

Coborârea Duhului Sfânt

2 Când a sosit ziua Cincizecimii^[a], erau cu toţii la un loc. ² Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic^[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. ³ Li s-au arătat nişte limbi ca de foc^[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. ⁴ Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. ⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. ⁷ Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! ⁸ Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! ⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia^[d], ¹⁰ din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena^[e], vizitatori din Roma, ¹¹ iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ ¹² Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ ¹³ Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii

¹⁴ Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel:

– Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi^[f], ¹⁶ ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

Isus li Se arată ucenicilor

¹⁹ În seara acelei zile, prima zi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii uşile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ ²⁰ Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Lui. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. ²¹ Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!“ ²² Şi spunând aceasta, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! ²³ Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.“

Isus, Apa vieţii

³⁷ În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! ³⁸ Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura!“^{[a] 39} Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă proslăvit.