Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 40
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Am nădăjduit în Domnul,
iar El S-a aplecat înspre mine
şi mi-a ascultat strigătul.
2 M-a scos din groapa pieirii,
din murdăria mocirlei.
Mi-a pus piciorul pe stâncă
şi mi-a întărit paşii.
3 Mi-a pus în gură un cântec nou,
o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi vor vedea, se vor teme
şi se vor încrede în Domnul.
4 Ferice de omul
care îşi pune încrederea în Domnul,
care nu se abate spre cei mândri
şi nici spre cei ce se închină la idoli[a]!
5 Doamne, Dumnezeul meu,
multe sunt minunile şi planurile Tale
pe care le-ai făcut faţă de noi!
Nimeni nu se poate asemăna cu Tine!
Am vrut să le vestesc şi să vorbesc despre ele,
dar sunt prea multe ca să le povestesc!
6 Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns[b] urechile[c].
Tu nu ai cerut nici ardere de tot, nici jertfă pentru păcat.
7 Atunci am zis: „Iată că vin!
În sulul cărţii este scris despre mine.
8 Îmi găsesc plăcerea în a face voia Ta, Dumnezeul meu;
Legea Ta este înăuntrul meu.“
9 Vestesc dreptatea Ta
în adunarea cea mare;
Tu, Doamne, ştii
că nu-mi închid buzele!
10 Nu ascund dreptatea Ta în inima mea,
ci vorbesc despre credincioşia şi mântuirea Ta;
nu acopăr îndurarea şi adevărul Tău
în adunarea cea mare.
11 Doamne, nu-Ţi opri
mila faţă de mine!
Fie ca îndurarea Ta şi adevărul Tău
să mă păzească mereu!
30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. 31 A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:
– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.
32 – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.
– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.
33 Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:
– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.
34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:
– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!
35 – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.
36 – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov[a]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.
37 Isaac i-a răspuns lui Esau:
– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?
38 – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!
Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns.
Promisiunea Duhului Sfânt şi înălţarea lui Isus la cer
1 Teofilus,
În prima carte[a] am scris despre toate lucrurile pe care a început Isus să le facă şi să-i înveţe pe oameni 2 până în ziua în care a fost luat în cer, după ce le dăduse mai întâi porunci, prin Duhul Sfânt, apostolilor pe care-i alesese. 3 După suferinţa Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind despre Împărăţia lui Dumnezeu[b].
4 În timp ce se afla laolaltă cu ei, le-a poruncit astfel: „Să nu vă îndepărtaţi de Ierusalim, ci să aşteptaţi promisiunea Tatălui, despre care aţi auzit de la Mine. 5 Căci Ioan a botezat cu[c] apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.