Readings for Lent and Easter

Slava care ne aşteaptă

¹⁸ Căci consider că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită. ¹⁹ Chiar şi creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, ²⁰ întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea ²¹ că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. ²² Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii. ²³ Şi nu numai ea, ci şi noi înşine, care avem primul rod^[a], adică Duhul^[b], gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre. ²⁴ Căci în această nădejde am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde! Fiindcă, cine mai nădăjduieşte în ceea ce vede deja?! ²⁵ Dacă însă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.