Old/New Testament
34 Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis:
2 „Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele!
Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!
3 Căci urechea(A) deosebeşte cuvintele
cum gustă cerul gurii bucatele.
4 Să alegem ce este drept,
să vedem între noi ce este bun.
5 Iov a zis: ‘Sunt nevinovat(B)
Şi Dumnezeu nu vrea(C) să-mi dea dreptate;
6 am(D) dreptate şi trec drept mincinos;
rana mea este jalnică, şi sunt fără păcat.’
7 Este vreun om ca Iov,
care(E) să bea batjocura ca apa,
8 care să umble în tovărăşia celor ce fac rău,
care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiţi?
9 Căci(F) el a zis: ‘Nu-i foloseşte nimic omului
să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.’
10 Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi!
Departe(G) de Dumnezeu nedreptatea,
departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
11 El dă omului după(H) faptele lui,
răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
12 Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea;
Cel Atotputernic nu calcă dreptatea(I).
13 Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul?
Cine I-a dat lumea în grija Lui?
14 Dacă nu s-ar gândi decât la El,
dacă Şi-ar lua înapoi(J) duhul şi suflarea,
15 tot ce este carne(K) ar pieri deodată
şi omul s-ar întoarce în ţărână.
16 Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta,
ia aminte la glasul cuvintelor mele!
17 Oare ar putea să domnească(L) un vrăjmaş al dreptăţii?
Şi vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
18 care(M) strigă către împăraţi: ‘Netrebnicilor!’
Şi către domnitori: ‘Nelegiuiţilor!’
19 Care nu(N) caută la faţa celor mari
şi nu face deosebire între bogat şi sărac,
pentru că toţi sunt lucrarea(O) mâinilor Lui?
20 Într-o clipă, ei îşi pierd viaţa.
La miezul nopţii(P), un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere,
fără amestecul mâinii vreunui om.
21 Căci Dumnezeu vede(Q) purtarea tuturor,
priveşte paşii fiecăruia.
22 Nu(R) este nici întuneric, nici umbră a morţii
unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
23 Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme
ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
24 El(S) zdrobeşte pe cei mari fără cercetare
şi pune pe alţii în locul lor.
25 Căci El cunoaşte faptele lor:
noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi.
26 Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi
în faţa tuturor.
27 Abătându-se(T) de la El
şi părăsind(U) toate căile Lui,
28 ei au făcut(V) să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului.
I-au îndreptat luarea aminte(W) la strigătul celui nenorocit.
29 Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure?
Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă?
La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
30 pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească
şi să nu mai fie o(X) cursă pentru popor.
31 Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu:
‘Am fost pedepsit, nu(Y) voi mai păcătui;
32 arată-mi ce nu văd;
dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face’?
33 Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate?
Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu;
Spune dar ce ştii!
34 Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea,
înţeleptul care m-ascultă va gândi ca mine:
35 Iov(Z) vorbeşte fără pricepere,
şi cuvântările lui sunt lipsite de judecată.
36 Să fie încercat dar mai departe,
fiindcă răspunde ca cei răi!
37 Căci adaugă la greşelile lui păcate noi;
bate din palme în mijlocul nostru,
îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”
35 Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis:
2 „Îţi închipui că ai dreptate
şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu
3 când(AA) zici: ‘La ce-mi foloseşte,
ce câştig am că nu păcătuiesc?’.
4 Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie
şi prietenilor(AB) tăi totodată.
5 Uită-te(AC) spre ceruri şi priveşte!
Vezi norii cât de sus sunt faţă de tine?
6 Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui?
Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci(AD) Lui?
7 Dacă eşti drept(AE), ce-I dai Lui?
Ce primeşte El din mâna ta?
8 Răutatea ta nu poate vătăma decât pe semenul tău,
dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.
9 Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor(AF),
se plâng de silnicia multora;
10 dar niciunul nu zice: ‘Unde(AG) este Dumnezeu, Făcătorul meu,
care(AH) ne insuflă cântări de veselie noaptea,
11 care ne învaţă mai mult decât pe dobitoacele pământului
şi ne dă mai multă pricepere(AI) decât păsărilor cerului?’
12 Să tot strige(AJ) ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde
din pricina mândriei celor răi.
13 Degeaba strigă, căci Dumnezeu(AK) n-ascultă,
Cel Atotputernic nu ia aminte.
14 Măcar că(AL) zici că nu-L vezi,
totuşi pricina ta este înaintea Lui:
Aşteaptă-L(AM)!
15 Dar, pentru că mânia Lui nu pedepseşte(AN) încă,
nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
16 Aşa că Iov îşi deschide(AO) gura degeaba
şi spune o mulţime de vorbe fără rost.”
Adunarea Bisericii din Ierusalim
15 Câţiva(A) oameni veniţi din Iudeea învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă(B) nu sunteţi tăiaţi împrejur după(C) obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”. 2 Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite, şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei să(D) se suie la Ierusalim, la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri. 3 După ce au fost petrecuţi(E) de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind(F) întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au(G) istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5 Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că(H) neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. 6 Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. 7 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis:
„Fraţilor(I), ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. 8 Şi Dumnezeu, care cunoaşte(J) inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat(K) Duhul Sfânt ca şi nouă. 9 N-a făcut nicio(L) deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit(M) inimile prin credinţă. 10 Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi(N) puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? 11 Ci credem(O) că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.” 12 Toată adunarea a tăcut(P) şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.
Hotărârea Bisericii
13 Când au încetat ei de vorbit, Iacov a(Q) luat cuvântul şi a zis:
„Fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon(R) a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. 15 Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16 ‘După(S) aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou, 17 pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’, 18 zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie. 19 De aceea, eu(T) sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se(U) întorc la Dumnezeu, 20 ci să li se scrie doar să se ferească de(V) pângăririle idolilor, de(W) curvie, de dobitoace sugrumate şi(X) de sânge. 21 Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit(Y) în sinagogi în toate zilele de Sabat.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.