Old/New Testament

Idolatria din Templu

8 În anul al şaselea, în luna a şasea, în a cincea zi a lunii^[a], în timp ce şedeam la mine în casă împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Iuda^[b], care şedeau înaintea mea, mâna Stăpânului Domn a venit peste mine. ² M-am uitat şi iată că era cineva care semăna la înfăţişare cu un om^[c]; de la ceea ce părea a fi brâul său în jos era foc, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în sus era ceva asemenea strălucirii metalului lustruit. ³ El a întins ceva ca o mână şi m-a luat de zulufii capului. Duhul m-a ridicat între pământ şi cer şi m-a dus la Ierusalim în vedenii dumnezeieşti, la intrarea dinspre nord a curţii interioare, acolo unde era aşezat idolul care stârnea gelozia lui Dumnezeu. ⁴ Dintr-odată a apărut slava Dumnezeului lui Israel, aşa cum am văzut-o în vale.

⁵ El mi-a zis: „Fiul omului, priveşte înspre nord!“ Am privit înspre nord şi am văzut în partea de nord a porţii altarului acest idol al geloziei, chiar la intrare. ⁶ El a continuat: „Fiul omului, vezi tu ce fac ei? Vezi marile urâciuni pe care le săvârşesc aici cei din Casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Lăcaşul Meu? Vei vedea însă urâciuni şi mai mari!“

⁷ Atunci m-a dus la intrarea curţii. M-am uitat şi am văzut o gaură în zid. ⁸ El mi-a zis: „Fiul omului, sapă în zid!“ Am săpat în zid până am dat de o intrare.

⁹ El a continuat: „Intră şi uită-te la urâciunile groaznice pe care le fac ei aici!“ ¹⁰ Am intrat, m-am uitat şi am văzut tot felul de chipuri de reptile şi de fiare urâcioase şi pe toţi idolii Casei lui Israel gravaţi pe zid, de jur împrejur. ¹¹ Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii Casei lui Israel, iar în mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Şafan. Fiecare avea în mână câte o cădelniţă din care se ridica un nor mirositor de tămâie.

¹² El mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut ce fac bătrânii lui Israel în întuneric, fiecare în odaia idolului său? Căci ei zic: «Domnul nu ne vede! Domnul a părăsit ţara!»“ ¹³ Apoi mi-a mai zis: „Vei vedea însă urâciuni şi mai mari pe care le săvârşesc ei!“

¹⁴ El m-a dus la intrarea Casei Domnului dinspre nord. Şi iată că acolo stăteau nişte femei care-l plângeau pe Tamuz^[d]. ¹⁵ Mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Vei vedea însă urâciuni mai mari decât acestea!“

¹⁶ Apoi m-a dus în curtea interioară a Casei Domnului. Şi iată că la intrarea în Casa Domnului, între portic şi altar, erau în jur de douăzeci şi cinci de oameni, cu spatele spre Casa Domnului şi cu faţa spre răsărit; ei se închinau soarelui, plecându-se spre răsărit.

¹⁷ El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Este prea puţin oare pentru cei din Casa lui Iuda să săvârşească urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara de violenţă şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată-i apropiindu-şi ramura de nas^[e]! ¹⁸ De aceea şi Eu mă voi purta cu ei cu furie; nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa. Deşi vor striga la urechile Mele cu glas tare, nu-i voi auzi!“

Uciderea idolatrilor

9 După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetăţii, fiecare cu arma lui de distrugere!“ ² Deodată au apărut şase bărbaţi, venind dinspre drumul Porţii de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit şi s-au oprit în apropierea altarului de bronz.

³ Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat dintre heruvimii de unde era şi a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l-a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in şi care avea călimara la brâu. ⁴ Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei.“

⁵ Iar celorlalţi le-a zis în auzul urechilor mele: „Străbateţi cetatea în urma lui şi ucideţi! Ochii voştri să nu arate milă şi să nu cruţaţi pe nimeni! ⁶ Bătrâni şi tineri, fecioare, copii şi femei, pe toţi să-i ucideţi! Însă de toţi aceia care au primit semnul să nu vă atingeţi! Începeţi chiar din Lăcaşul Meu!“ Aşa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.

⁷ El le-a zis: „Pângăriţi Casa şi umpleţi-i curţile cu morţi! Porniţi!“ Ei au pornit şi au început să ucidă prin cetate. ⁸ În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am strigat, zicând:

– Ah, Stăpâne Doamne! Vei distruge Tu toată rămăşiţa lui Israel, revărsându-Ţi furia peste Ierusalim?

⁹ – Păcatul Casei lui Iuda şi al Casei lui Israel este mare, mi-a zis El, este foarte mare. Ţara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede!“ ¹⁰ De aceea nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.

¹¹ Deodată bărbatul îmbrăcat în haine de in şi cu călimara la brâu s-a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“

Slava lui Dumnezeu părăseşte Templul

10 M-am uitat şi iată că peste întinderea care se afla deasupra capetelor heruvimilor se vedea ceva ca o piatră de safir^[f] care semăna la înfăţişare cu un tron. ² El i-a zis bărbatului îmbrăcat în haine de in astfel: „Intră între roţile de sub heruvimi! Umple-ţi apoi mâinile cu cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi şi împrăştie-i peste cetate!“ L-am văzut cum se duce.

³ În acest timp, heruvimii stăteau în partea dreaptă a Casei, iar norul umpluse curtea interioară. ⁴ Atunci slava Domnului s-a ridicat dintre heruvimi şi s-a oprit deasupra pragului Casei. Norul a umplut Casa şi strălucirea slavei Domnului a umplut curtea. ⁵ Zgomotul făcut de aripile heruvimilor se auzea până în curtea exterioară şi era ca glasul Dumnezeului Atotputernic^[g] când vorbeşte.

⁶ Când i-a poruncit deci bărbatului îmbrăcat în haine de in să meargă să ia cărbuni aprinşi dintre roţi, dintre heruvimi, acesta s-a dus şi s-a oprit lângă roţi. ⁷ Atunci unul dintre heruvimi a întins mâna spre focul care era între ei, a luat cărbuni şi i-a pus în palma celui cu haine de in; acesta i-a luat şi a plecat. ⁸ Undeva, sub aripile heruvimilor, se vedea ceva ca o mână de om.

⁹ M-am uitat şi iată că în apropierea heruvimilor erau patru roţi, o roată în apropierea unui heruvim şi o roată în apropierea următorului heruvim. Înfăţişarea roţilor era ca strălucirea unei pietre de crisolit. ¹⁰ Cele patru roţi aveau aceeaşi înfăţişare, fiecare având aspectul unei roţi care se afla în mijlocul altei roţi. ¹¹ Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcţii fără să se rotească în mers, căci, încotro era îndreptat capul fiecărui heruvim, într-acolo mergeau şi ele, fără să se rotească în mers. ¹² Tot trupul heruvimilor, inclusiv spatele, mâinile, aripile şi roţile – cele patru roţi ale lor – era plin de ochi de jur împrejur. ¹³ Am auzit că roţile erau numite Galgal^[h]. ¹⁴ Fiecare heruvim avea patru feţe: prima faţă era de heruvim, a doua faţă era de om, a treia faţă era de leu, iar a patra faţă era de vultur.

¹⁵ Apoi heruvimii s-au ridicat. Erau aceleaşi fiinţe pe care le văzusem la râul Chebar. ¹⁶ Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile alături de ei, iar când îşi ridicau aripile ca să se înalţe de la pământ, roţile rămâneau tot în apropierea lor. ¹⁷ Când se opreau, se opreau şi ele; când mergeau, mergeau şi ele, căci duhul fiinţelor era în ele.

¹⁸ Slava Domnului a părăsit pragul Casei şi s-a oprit deasupra heruvimilor. ¹⁹ Apoi, sub privirea mea, heruvimii şi-au ridicat aripile şi s-au înălţat de la pământ. Când au plecat ei, au plecat şi roţile împreună cu ei. S-au oprit la intrarea porţii dinspre răsărit a Casei Domnului, slava Dumnezeului lui Israel fiind sus, deasupra lor. ²⁰ Erau aceleaşi fiinţe pe care le văzusem stând sub Dumnezeul lui Israel, la râul Chebar, şi mi-am dat seama că sunt heruvimi. ²¹ Fiecare avea câte patru feţe, câte patru aripi şi ceva de forma unor mâini omeneşti sub aripi. ²² Înfăţişarea feţelor lor era aceeaşi cu a feţelor pe care le văzusem la râul Chebar; aveau aceeaşi înfăţişare şi fiecare mergea în partea în care avea îndreptată faţa.

Îndemnuri finale

13 Stăruiţi în dragostea frăţească! ² Nu neglijaţi să arătaţi ospitalitate străinilor, pentru că, prin aceasta, unii au găzduit, fără să ştie, îngeri! ³ Amintiţi-vă de cei care sunt închişi, ca şi cum aţi fi închişi împreună cu ei, şi de cei care sunt torturaţi, ca şi cum voi înşivă aţi fi în suferinţă! ⁴ Căsătoria să fie onorată în toate, iar patul să fie păstrat nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe cei desfrânaţi şi adulteri! ⁵ Să nu fiţi dintre cei care iubesc banii! Fiţi mulţumiţi cu ceea ce aveţi, pentru că El a spus: „Nicidecum nu te voi părăsi, nici nu te voi uita!“^{[a] 6} Astfel, putem spune cu încredere:

⁷ Amintiţi-vă de conducătorii voştri, care v-au spus Cuvântul lui Dumnezeu! Uitaţi-vă la sfârşitul felului lor de viaţă şi urmaţi-le exemplul de credinţă! ⁸ Isus Cristos este acelaşi – ieri, astăzi şi în veci! ⁹ Să nu fiţi duşi în rătăcire de tot felul de învăţături străine, pentru că este bine pentru inimă să fie întărită prin har, nu prin porunci cu privire la mâncare, porunci care nu i-au ajutat pe cei ce au ascultat de ele! ¹⁰ Noi avem un altar de unde cei care slujesc la cort nu au dreptul să mănânce. ¹¹ Căci sângele animalelor este adus ca jertfă pentru păcate în Locul Preasfânt de către marele preot, iar trupurile animalelor sunt arse afară din tabără. ¹² De aceea, Isus a suferit dincolo de poarta cetăţii, ca să sfinţească poporul prin sângele Lui. ¹³ Aşadar, să ieşim la El, în afara taberei, şi să îndurăm ruşinea Lui. ¹⁴ Noi nu avem aici o cetate permanentă, ci suntem în căutarea celei care urmează să vină. ¹⁵ Prin El deci să-I aducem întotdeauna o jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisesc Numele Lui! ¹⁶ Să nu uitaţi binefacerea şi dărnicia, pentru că lui Dumnezeu astfel de jertfe Îi plac!

¹⁷ Ascultaţi de conducătorii voştri şi supuneţi-vă lor, căci ei au grijă de sufletele voastre şi vor fi răspunzători de ele, pentru ca astfel ei să facă aceasta cu bucurie şi nu gemând, lucru care nu v-ar fi de nici un folos!

¹⁸ Rugaţi-vă pentru noi! Suntem siguri că avem o conştiinţă bună, dorind să ne comportăm bine în toate. ¹⁹ Vă îndemn tot mai mult să faceţi aceasta, ca să vă fiu trimis înapoi repede!

²⁰ Dumnezeul păcii, Care L-a adus înapoi dintre cei morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor^[c] al oilor, prin sângele legământului veşnic, ²¹ să vă echipeze cu orice lucru bun, pentru a-I face voia, lucrând între noi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Cristos, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor! Amin.

²² Vă îndemn, fraţilor, să primiţi cuvântul de încurajare pe care vi l-am scris. De aceea v-am scris pe scurt. ²³ Vreau să ştiţi că fratele nostru Timotei a fost eliberat. Dacă soseşte curând, va fi cu mine când vă voi vedea.

²⁴ Salutaţi-i pe toţi conducătorii voştri şi pe toţi sfinţii! Cei din Italia vă salută. ²⁵ Harul să fie cu voi toţi!