New Testament in a Year

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

³⁰ Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni. ³¹ Isus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.

³² Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. ³³ Dar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor. ³⁴ Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.^[a]

³⁵ Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:

– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. ³⁶ Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

³⁷ Însă Isus le-a zis:

– Daţi-le voi să mănânce!

Ei L-au întrebat:

– De unde să luăm două sute de denari^[b] şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?

³⁸ Isus i-a întrebat:

– Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!

După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns:

– Cinci, şi doi peşti.

³⁹ Isus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri. ⁴⁰ Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci. ⁴¹ Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti. ⁴² Au mâncat toţi şi s-au săturat; ⁴³ şi au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti. ⁴⁴ Cei ce mâncaseră (pâinile)^[c] erau cinci mii de bărbaţi.

Isus umblă pe mare

⁴⁵ Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimii. ⁴⁶ După ce Şi-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.

⁴⁷ Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe ţărm. ⁴⁸ A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă şi, cam în a patra strajă a nopţii^[d], Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei^[e]. ⁴⁹ Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ şi au ţipat, ⁵⁰ pentru că toţi s-au speriat când L-au văzut.

Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!“ ⁵¹ După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare. ⁵² Căci nu înţeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

⁵³ Au traversat marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au ancorat acolo. ⁵⁴ Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. ⁵⁵ Ei au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus. ⁵⁶ Şi oriunde mergea El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care se atingeau de ea erau vindecaţi.