New Testament in a Year

Ungerea lui Isus la Betania

12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morţi. ² Au dat acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce mâncau la masă cu El. ³ Maria a luat o litră^[a] de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului. ⁴ Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:

⁵ – De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de denari^[b], iar banii să fie daţi săracilor?

⁶ Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoţ şi, fiind cel care ţinea punga, fura el ce se punea în ea.

⁷ Isus i-a zis:

– Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru^[c] ziua îngropării Mele! ⁸ Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.

⁹ O mare mulţime dintre iudei a aflat că El este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morţi.

¹⁰ Însă conducătorii preoţilor au plănuit să-l omoare şi pe Lazăr, ¹¹ pentru că mulţi dintre iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

¹² În ziua următoare, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, ¹³ a luat ramuri de palmieri şi I-a ieşit în întâmpinare. Ei strigau:

¹⁴ Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, aşa cum este scris:

¹⁶ Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le-au împlinit cu privire la El. ¹⁷ Mulţimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase dintre cei morţi depunea mărturie în continuare. ¹⁸ Mulţimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. ¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic! Iată că lumea se duce după El!“

Isus vorbeşte despre moartea Sa

²⁰ Erau şi nişte greci^[g] printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. ²¹ Aceştia s-au dus la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus!“ ²² Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip s-au dus şi I-au spus lui Isus.

²³ Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. ²⁵ Cel ce-şi iubeşte viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi urăşte^[h] viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. ²⁶ Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl îl va onora.