New Testament in a Year
Răstignirea
26 În timp ce-L duceau de-acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare ca s-o ducă după Isus. 27 Pe Isus Îl urma o mare mulţime de oameni, printre care şi nişte femei care se băteau în piept şi-L jeleau. 28 Dar Isus S-a întors către ele şi le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri! 29 Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat!»
30 Atunci vor începe să zică munţilor: «Cădeţi peste noi!»
şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»[a]
31 Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“
32 Au fost aduşi şi doi răufăcători ca să fie executaţi împreună cu El. 33 Când au ajuns în locul numit „Craniul“[b], i-au răstignit acolo pe Isus şi pe răufăcători, unul la dreapta şi unul la stânga.[c] 34 (Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“)[d]
Au tras la sorţi ca să-şi împartă hainele Lui între ei.[e] 35 Poporul stătea acolo şi se uita. Conducătorii îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a salvat; să Se salveze şi pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“ 36 Soldaţii, de asemenea, îşi băteau joc de El; ei veneau, Îi ofereau vin acru[f] 37 şi ziceau: „Dacă Tu eşti Împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuţi!“ 38 Deasupra Lui era o inscripţie (cu litere greceşti, latineşti şi aramaice)[g]: „Acesta este Împăratul iudeilor.“
39 Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniţi Îl insulta zicând: „Nu eşti Tu Cristosul?[h] Salvează-Te pe Tine şi salvează-ne şi pe noi!“ 40 Celălalt însă l-a mustrat zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi sentinţă? 41 Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce-am săvârşit, dar Acesta n-a săvârşit nimic rău!“
42 Apoi a zis:
– Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vii în Împărăţia Ta!
43 Isus i-a răspuns:
– Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai![i]
Moartea lui Isus
44 Era deja cam pe la ceasul al şaselea[j]. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până pe la ceasul al nouălea[k]. 45 Soarele s-a întunecat, iar draperia[l] Templului a fost despicată la mijloc. 46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!“[m] Şi spunând aceasta, Şi-a dat suflarea. 47 Când centurionul[n] a văzut ce se întâmplase, L-a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era un Om drept[o]!“ 48 Toate mulţimile care se adunaseră în faţa acestei privelişti, văzând ce se întâmplă, s-au întors bătându-şi piepturile. 49 Toţi cunoscuţii Lui, inclusiv femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau la distanţă şi se uitau la aceste lucruri.
Înmormântarea lui Isus
50 Şi iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun şi drept, 51 care nu fusese[p] de acord cu planul şi acţiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. 52 Acesta a venit la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. 53 După ce I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era Ziua Pregătirii şi începea Sabatul. 55 Femeile, cele care veniseră împreună cu El din Galileea, s-au luat după Iosif şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui Isus. 56 Ele s-au întors şi au pregătit miresme şi uleiuri aromate. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.