M’Cheyne Bible Reading Plan
David doreşte să aducă chivotul la Ierusalim
13 David s-a sfătuit cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu toţi conducătorii. 2 După aceea David a zis întregii adunări a lui Israel: „Dacă credeţi că este bine şi dacă lucrul acesta vine de la Domnul, Dumnezeul nostru, să ne împărţim şi să dăm de ştire fraţilor noştri care au rămas în toate regiunile lui Israel, chiar şi preoţilor şi leviţilor din cetăţile care au păşuni, ca să se strângă la noi 3 şi să aducem Chivotul Dumnezeului nostru la noi, căci pe vremea lui Saul nu am căutat să aflăm despre el.“ 4 Toată adunarea a fost de acord să se facă astfel, căci hotărârea aceasta a părut dreaptă întregului popor. 5 David a strâns tot Israelul, de la râul Şihor[a] din Egipt şi până la Lebo-Hamat[b], ca să aducă Chivotul lui Dumnezeu din Chiriat-Iearim.
6 Apoi David şi întregul Israel au plecat spre Baala (adică Chiriat-Iearim) care aparţine de Iuda, ca să aducă de acolo Chivotul lui Dumnezeu, Chivotul care poartă Numele Domnului, Cel Care şade deasupra heruvimilor. 7 Au aşezat Chivotul lui Dumnezeu într-un car nou, după ce l-au luat din casa lui Abinadab, iar Uza şi Ahio conduceau carul. 8 David şi întregul Israel sărbătoreau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea, cântând din lire, din harfe, din tamburine, din chimvale şi din trâmbiţe. 9 Când au ajuns la aria lui Chidon, Uza şi-a întins mâna să apuce Chivotul, deoarece boii erau să-l răstoarne. 10 Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza şi l-a lovit pentru că pusese mâna pe Chivot. Uza a murit acolo, înaintea lui Dumnezeu.[c]
11 David s-a mâniat pentru că Domnul Se dezlănţuise împotriva lui Uza şi a numit acel loc Pereţ-Uza[d], nume care i-a rămas până în ziua de azi. 12 În ziua aceea David s-a temut de Dumnezeu şi a zis: „Cum să aduc la mine Chivotul lui Dumnezeu?“ 13 Şi David nu a mai adus Chivotul la el, în Cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom, ghititul. 14 Chivotul lui Dumnezeu a rămas cu familia lui Obed-Edom, în casa lui, timp de trei luni, iar Domnul a binecuvântat familia lui Obed-Edom şi tot ce era al lui.
Primele reacţii internaţionale la întronarea lui David
14 Hiram, regele Tirului, i-a trimis soli lui David, iar aceştia i-au adus lemn de cedru, precum şi zidari şi tâmplari care să-i zidească un palat. 2 David a înţeles că Domnul l-a pus drept rege peste Israel şi că i-a întărit foarte mult domnia de dragul poporului Său, Israel.
3 David şi-a mai luat soţii la Ierusalim şi i s-au mai născut astfel mulţi fii şi multe fiice. 4 Acestea sunt numele fiilor care i s-au născut la Ierusalim:
Şamua, Şobab, Natan, Solomon,
5 Ibhar, Elişua, Elpelet,
6 Nogah, Nefeg, Iafia,
7 Elişama, Beeliada[e] şi Elifelet.
8 Când au auzit filistenii că David a fost uns ca rege peste întregul Israel, au pornit cu toţii în căutarea lui David. David a aflat însă acest lucru şi le-a ieşit înainte. 9 Filistenii veniseră şi invadaseră valea Refaim. 10 David L-a întrebat pe Dumnezeu:
– Să pornesc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea?
Domnul i-a răspuns:
– Du-te, căci îi voi da în mâna ta!
11 S-a dus la Baal-Peraţim şi David i-a învins acolo. David a zis: „Dumnezeu i-a zdrobit pe duşmanii mei, prin mâna mea, precum apele care dau năvală rupând totul în cale.“ De aceea locului aceluia i-au pus numele Baal-Peraţim[f]. 12 Filistenii şi-au lăsat zeii acolo şi, la porunca lui David, aceştia au fost arşi.
13 Filistenii au venit din nou şi au invadat valea. 14 David L-a întrebat din nou pe Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a răspuns:
– Să nu-i ataci din faţă, ci înconjoară-i şi atacă-i în dreptul arbuştilor de balsam. 15 Când vei auzi vuiet de marş în vârful arbuştilor de balsam, să ieşi la luptă, căci atunci Dumnezeu va ieşi înaintea ta ca să zdrobească oştirea filistenilor.
16 David a făcut aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. Ei au lovit oştirea filistenilor de la Ghivon până la Ghezer.
17 Faima lui David s-a răspândit în toate ţinuturile, iar Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile.
1 Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate[a] printre neamuri: salutări!
Încercări şi ispite
2 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări, 3 căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare. 4 Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic. 5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată. 6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo. 7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, 8 fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui.
9 Fratele care are o situaţie umilă să se laude cu înălţarea lui. 10 Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11 Soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade şi frumuseţea ei piere. Aşa se va veşteji şi cel bogat în umbletele lui.
12 Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieţii, pe care a promis-o Dumnezeu[b] celor ce-L iubesc. 13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă şi momit. 15 Atunci pofta concepe dând naştere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naştere la moarte.
16 Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire, fraţii mei preaiubiţi! 17 Orice dăruire generoasă şi orice dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din pricina mutării[c]. 18 El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, după voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.
Împlinitori ai Cuvântului
19 Fraţii mei preaiubiţi, să ştiţi următorul lucru: fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi încet la mânie; 20 căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, daţi la o parte orice murdărie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele!
22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului şi nu doar ascultători, înşelându-vă singuri! 23 Căci dacă cineva este un ascultător al Cuvântului, dar nu este şi un împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-şi priveşte propria faţă într-o oglindă, 24 iar, după ce s-a privit, el pleacă şi uită imediat cum era. 25 Însă, cel ce se opreşte să privească în Legea desăvârşită – Legea libertăţii – şi perseverează în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor prin fapte, acela va fi fericit[d] în lucrarea lui.
26 Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi ţine în frâu limba, îşi înşală inima, iar religia lui este fără valoare. 27 Religia curată şi nepângărită înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să ai grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să te păstrezi neîntinat de lume.
Coşul cu fructe coapte
8 Stăpânul Domn mi-a mai arătat următorul lucru: am văzut un coş cu fructe coapte. 2 El m-a întrebat:
– Ce vezi tu, Amos?
– Un coş cu fructe coapte, am răspuns eu.
Atunci Domnul mi-a zis:
– Vine sfârşitul[a] poporului Meu, Israel! Nu-l voi mai cruţa!
3 În ziua aceea, zice Stăpânul Domn, cântecele de la Templu[b] se vor preface în urlete. Vor fi o mulţime de hoituri aruncate peste tot! Tăcere!
4 Ascultaţi aceasta, voi, care-i călcaţi în picioare pe sărmani
şi-i prăpădiţi pe săracii din ţară.
5 Voi ziceţi: „Când va trece luna nouă[c],
ca să putem vinde grâne?
Cât mai este din Sabat,
ca să deschidem grânarele,
să micşorăm cantitatea[d],
să mărim preţul[e],
să măsluim cumpăna ca să înşelăm,
6 să-i cumpărăm pe săraci pe argint
şi pe sărmani – pentru o pereche de sandale
şi să vindem codină în loc de grâne?“
7 Domnul a jurat pe mândria lui Iacov: „Nu voi uita niciodată vreuna din faptele lui!“
8 „Să nu tremure ţara din pricina aceasta
şi să nu jelească toţi cei ce locuiesc în ea?
Să nu se ridice ca Nilul tot ce este în ţară,
să nu se învolbureze şi apoi să se retragă
precum Râul Egiptului?[f]
9 În ziua aceea, zice Stăpânul Domn,
voi face să apună soarele la amiază
şi voi întuneca pământul în miezul zilei.
10 Voi preface sărbătorile voastre în bocet
şi toate cântecele voastre – în cântece de jale.
Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu saci
şi toate capetele să fie rase.
Voi face vremea aceea ca jalea pentru singurul fiu,
iar sfârşitul ei – ca o zi amară.“
11 „Iată, vin zile, zice Stăpânul Domn,
când voi trimite foamete în ţară,
dar nu foame după pâine şi nu sete după apă,
ci după auzirea cuvintelor Domnului.
12 Ei vor umbla şovăind de la o mare la alta,
vor cutreiera de la nord la răsărit,
căutând Cuvântul Domnului,
dar nu-l vor găsi.
13 În ziua aceea,
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
3 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar,[a] pe când Ponţiu Pilat era guvernator[b] al Iudeii, Irod era tetrarh[c] al Galileii, Filip, fratele lui, era tetrarh[d] al ţinutului Ituriei şi Trahonitei, iar Lisanias[e] era tetrarh al Abilenei, 2 în timpul marilor preoţi Ana[f] şi Caiafa[g], Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. 3 Ioan s-a dus în întreaga vecinătate a Iordanului şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, 4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia:
„Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,
neteziţi-I cărările!
5 Orice vale va fi astupată
şi orice munte şi deal va fi aplecat;
căile strâmbe vor fi îndreptate,
iar locurile pietroase vor fi netezite.
6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu!“[h]
7 Atunci Ioan le-a spus mulţimilor care veneau să fie botezate de el:
– Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! 8 Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră! Să nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice urmaşi ai lui Avraam chiar şi din pietrele acestea! 9 Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
10 – Dar atunci ce să facem? l-au întrebat mulţimile.
11 El le-a răspuns:
– Cel care are două tunici[i] să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!
12 Au venit şi nişte colectori de taxe[j] să fie botezaţi şi l-au întrebat:
– Învăţătorule, noi ce să facem?
13 El le-a răspuns:
– Să nu strângeţi mai mult decât v-a fost poruncit să luaţi!
14 Nişte soldaţi l-au întrebat şi ei:
– Dar noi ce să facem?
El le-a răspuns:
– Să nu stoarceţi cu forţa bani de la nimeni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva nimănui;[k] fiţi mulţumiţi cu salariile voastre!
15 Pentru că poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a spus tuturor: „Eu vă botez cu[l] apă[m], dar vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. 17 El Îşi are în mână furca de treierat ca să-Şi curețe aria de treierat şi să-Şi strângă grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“
18 Şi, prin multe alte îndemnuri, el vestea poporului Evanghelia[n]. 19 Însă tetrarhul Irod, care era mustrat de Ioan din cauza Irodiadei[o], soţia fratelui său, şi din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le săvârşise, 20 a mai adăugat la ele şi pe acela că l-a închis pe Ioan în închisoare.
Botezul şi genealogia lui Isus
21 După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat şi Isus. Şi, în timp ce se ruga, cerul a fost deschis 22 şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El[p] în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit;[q] în Tine Îmi găsesc plăcerea!“[r]
23 Isus avea în jur de treizeci de ani[s] când Şi-a început lucrarea şi era, după cum se credea, fiul lui Iosif,
fiul lui Eli,
24 fiul lui Mattat,
fiul lui Levi,
fiul lui Melchi,
fiul lui Ianai,
fiul lui Iosif,
25 fiul lui Matatia,
fiul lui Amos,
fiul lui Naum,
fiul lui Esli,
fiul lui Nagai,
26 fiul lui Maat,
fiul lui Matatia,
fiul lui Semein,
fiul lui Ioseh,
fiul lui Ioda,
27 fiul lui Iohanan,
fiul lui Resa,
fiul lui Zerub-Babel,
fiul lui Şealtiel,
fiul lui Neri,
28 fiul lui Melchi,
fiul lui Addi,
fiul lui Cosam,
fiul lui Elmadam,
fiul lui Er,
29 fiul lui Iosua,
fiul lui Eliezer,
fiul lui Iorim,
fiul lui Mattat,
fiul lui Levi,
30 fiul lui Simeon,
fiul lui Iuda,
fiul lui Iosif,
fiul lui Ionam,
fiul lui Eliachim,
31 fiul lui Melea,
fiul lui Menna,
fiul lui Mattata,
fiul lui Natan,
fiul lui David,
32 fiul lui Işai,
fiul lui Obed,
fiul lui Boaz,
fiul lui Salmon[t],
fiul lui Nahşon,
33 fiul lui Aminadab,
fiul lui Ram,[u]
fiul lui Heţron,
fiul lui Pereţ,
fiul lui Iuda,
34 fiul lui Iacov,
fiul lui Isaac,
fiul lui Avraam,
fiul lui Terah,
fiul lui Nahor,
35 fiul lui Serug,
fiul lui Reu,
fiul lui Peleg,
fiul lui Eber,
fiul lui Şelah,
36 fiul lui Cainan,
fiul lui Arpahşad,[v]
fiul lui Sem,
fiul lui Noe,
fiul lui Lameh,
37 fiul lui Metuselah,
fiul lui Enoh,
fiul lui Iared,
fiul lui Mahalalel,
fiul lui Chenan,
38 fiul lui Enoş,
fiul lui Set,
fiul lui Adam,
fiul lui Dumnezeu.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.