M’Cheyne Bible Reading Plan
Reforma religioasă din timpul lui Iosia
23 Atunci regele Iosia i-a strâns la el pe toţi cei din sfatul bătrânilor[a] lui Iuda şi ai Ierusalimului. 2 Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu toţi locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu profeţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. 3 Regele a stat în picioare lângă stâlpul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.
4 Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de rangul al doilea şi paznicilor porţii să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor. Şi el le-a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenuşa le-a dus-o la Betel. 5 A îndepărtat preoţii păgâni care au fost puşi de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor şi întregii oştiri a cerurilor. 6 A scos stâlpul Aşerei[b] din Casa Domnului şi l-a dus la uedul[c] Chidron, în afara Ierusalimului; l-a ars lângă uedul Chidron, prefăcându-l în cenuşă şi i-a împrăştiat cenuşa pe mormintele fiilor poporului. 7 A dărâmat locuinţele bărbaţilor care se prostituau[d], care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Aşera.
8 Iosia i-a izgonit pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a distrus înălţimile unde preoţii ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Şeba. A dărâmat, de asemenea, înălţimile[e] de la porţi, cele care erau la intrarea porţii lui Iosua, conducătorul cetăţii, în partea stângă a porţii cetăţii. 9 Deşi preoţii înălţimilor nu slujeau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuşi mâncau azime printre rudeniile lor.
10 Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Hinomiţilor, pentru ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc[f] pentru Moleh. 11 El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.
12 Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, precum şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo şi le-a aruncat molozul în uedul Chidron. 13 Regele a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, în partea dreaptă a Muntelui Depravării[g], pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aştoret[h], urâciunea sidonienilor, pentru Chemoş, urâciunea Moabului, şi pentru Milcom[i], urâciunea amoniţilor. 14 A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat aşerele[j] şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.
15 El a dărâmat chiar şi altarul care era la Betel, precum şi înălţimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât şi înălţimea. El a dat foc atât înălţimii, prefăcând-o în cenuşă, cât şi stâlpului Aşerei. 16 Când Iosia a privit în jur şi a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, pângărindu-l după Cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care[k] vestise aceste lucruri.[l]
17 La un moment dat el a întrebat:
– Al cui este mormântul aceasta din piatră, pe care îl văd?
Oamenii cetăţii i-au răspuns:
– Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda şi a profeţit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le-ai făcut.
18 – Lăsaţi-l şi nimeni să nu-i mişte oasele! a zis el.
Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.
19 De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălţimile din cetăţile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. 20 Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.
21 Regele a poruncit întregului popor următoarele: „Sărbătoriţi Paştele Domnului, Dumnezeul vostru, aşa cum este scris în această Carte a Legământului!“ 22 Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel şi nici chiar în toată perioada regilor lui Israel şi a regilor lui Iuda. 23 Abia în al optsprezecelea an al domniei regelui Iosia, acest Paşte a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.
24 Iosia a mai îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii[m], idolii şi toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda şi la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Nici unul dintre înaintaşii lui Iosia nu a fost ca el, adică să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea lui, aşa cum zice toată Legea lui Moise. Şi nici după aceea nu s-a ridicat nimeni ca el. 26 Totuşi Domnul nu S-a întors din înverşunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. 27 Şi Domnul a zis: „Voi îndepărta pe Iuda din prezenţa Mea, cum am îndepărtat pe Israel şi voi lepăda atât această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, cât şi Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu[n] .“
28 Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?
29 Pe vremea sa, faraonul Neco[o], monarhul Egiptului, a înaintat la râul Eufrat, la împăratul Asiriei[p]. Regele Iosia i-a ieşit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido şi l-a ucis. 30 Slujitorii lui l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a uns făcându-l rege în locul tatălui său.
Domnia lui Iehoahaz peste Iuda
31 Iehoahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. 32 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi. 33 Faraonul Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi[q] de argint şi un talant[r] de aur. 34 Faraonul Neco l-a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde a şi murit. 35 Iehoiachim i-a dat faraonului aurul şi argintul, însă el a împovărat ţara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul şi aurul luat de la poporul ţării.
Domnia lui Iehoiachim peste Iuda
36 Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebida şi era fiica lui Pedaia din Ruma. 37 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi.
5 Orice mare preot este ales dintre oameni şi desemnat să-I slujească lui Dumnezeu pentru ei, ca să aducă atât daruri, cât şi jertfe pentru păcate. 2 El poate fi blând cu cei neştiutori şi rătăciţi, pentru că el însuşi este cuprins de slăbiciune. 3 Şi din pricina acestei slăbiciuni el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului. 4 Nu el îşi ia această onoare, ci este chemat de Dumnezeu, aşa cum a fost şi Aaron.
5 Tot astfel, nici Cristos nu S-a slăvit pe Sine, devenind Mare Preot, ci Dumnezeu I-a spus:
„Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!“[a],
6 aşa cum spune şi în altă parte:
„Tu eşti preot în veci
potrivit rânduielii lui Melhisedek.“[b]
7 El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi a făcut cereri, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, către Cel Care a putut să-L scape de la moarte, şi a fost auzit datorită reverenţei Sale. 8 Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit 9 şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, 10 fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, potrivit rânduielii lui Melhisedek.
Avertizare împotriva apostaziei
11 Cu privire la aceasta avem multe să vă spunem, dar este greu de explicat, pentru că aţi ajuns greoi la pricepere. 12 De fapt, cu toate că acum trebuia să fiţi învăţători, voi aveţi din nou nevoie de cineva care să vă înveţe adevărurile elementare despre cuvintele lui Dumnezeu; aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. 13 Oricine se hrăneşte cu lapte nu este obişnuit cu învăţătura despre dreptate, pentru că este copil. 14 Însă hrana tare este pentru cei maturi, care, prin practică, şi-au antrenat capacitatea de înţelegere pentru a distinge binele de rău.
O oştire de lăcuste
2 Sunaţi din trâmbiţă în Sion!
Daţi alarma pe muntele Meu cel sfânt!
Să tremure locuitorii ţării,
căci vine ziua Domnului!
Este aproape
2 acea zi a întunericului şi a negurii,
acea zi cu nori şi cu întuneric adânc!
Ca zorii care se aştern peste munţi,
aşa vine o oştire mare şi puternică,
cum n-a mai fost vreodată din vechime
şi nici nu va mai fi
în veacurile care vin.
3 Focul mistuie înaintea lor,
iar după ei arde flacăra.
Înaintea lor ţara este ca grădina Eden,
dar după ei rămâne un deşert sterp;
nimic nu le scapă.
4 La înfăţişare sunt precum caii
şi aleargă ca nişte armăsari de luptă[a].
5 Vin huruind ca nişte care
şi sar peste vârfurile munţilor;
pocnesc ca o flacără de foc
ce mistuie pleava.
Ei sunt ca o oştire puternică,
gata de luptă.
6 Înaintea lor tremură popoarele;
toate feţele pălesc[b].
7 Aleargă ca nişte viteji,
se urcă pe ziduri ca nişte războinici.
Fiecare îşi ţine drumul lui
şi nu se abate de pe calea lui.
8 Nu se înghiontesc unii pe alţii;
fiecare mărşăluieşte înainte.
Se năpustesc printre săgeţi[c],
fără a rupe rândurile.
9 Năvălesc în cetate,
aleargă pe ziduri,
se urcă pe case
şi intră prin ferestre ca hoţul.
10 Pământul se cutremură înaintea lor,
cerurile se zguduie,
soarele şi luna se întunecă,
iar stelele îşi pierd strălucirea.
11 Domnul Îşi face auzit glasul
în fruntea oştirii Sale.
Într-adevăr, numeroasă este tabăra Sa
şi puternici sunt cei ce împlinesc Cuvântul Său!
Da, mare este ziua Domnului
şi înfricoşătoare! Cine o poate îndura?
Chemare la pocăinţă
12 Totuşi, chiar acum, zice Domnul,
întoarceţi-vă la Mine cu toată inima,
cu post, cu plânset şi cu jale.
13 Sfâşiaţi-vă inimile,
nu hainele!
Întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi plin de dragoste,
şi-I pare rău când trimite nenorocirea.
14 Cine ştie? Poate se va întoarce cu părere de rău
şi va lăsa după El o binecuvântare,
un dar de mâncare şi o jertfă de băutură
pentru Domnul, Dumnezeul vostru.
15 Sunaţi din trâmbiţă în Sion,
hotărâţi un post,
vestiţi o adunare sfântă!
16 Strângeţi poporul,
sfinţiţi adunarea!
Adunaţi bătrânii,
strângeţi copiii,
chiar şi pe cei ce sunt alăptaţi!
Să iasă mirele din camera sa,
şi mireasa din odaia ei.
17 Să plângă preoţii, slujitorii Domnului,
să plângă între portic şi altar
şi să zică: «Ai milă de poporul Tău, Doamne,
şi nu-Ţi face moştenirea de ruşine
sau de pomină între neamuri!
De ce să se zică printre popoare:
‘Unde este Dumnezeul lor?’»
Răspunsul Domnului la pocăinţa poporului
18 Atunci Domnul va fi gelos pentru ţara Sa
şi Îşi va cruţa poporul.
19 Domnul va răspunde poporului Său şi îi va zice:[d]
«Iată, vă trimit grâne, must şi ulei,
ca să vă săturaţi cu ele;
şi nu vă voi mai face
de batjocură între neamuri.
20 Voi îndepărta de la voi oştirea din nord,
o voi duce într-o ţară uscată şi pustie;
avangarda ei o voi alunga spre Marea de Răsărit[e],
iar ariergarda ei – spre Marea de Apus[f].
Duhoarea ei se va înălţa
şi mirosul ei greu se va ridica.
Într-adevăr, El a făcut lucruri mari![g]
21 Nu te teme, pământule,
ci bucură-te şi veseleşte-te!
Într-adevăr, Domnul a făcut lucruri mari!
22 Nu vă temeţi, animale ale câmpului,
căci păşunile pustiei au înverzit.
Pomii îşi dau rodul,
iar smochinul şi via îşi dau belşugul.
23 Bucuraţi-vă, copii ai Sionului,
veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El, în dreptatea Lui,
v-a dat ploaie timpurie[h],
El v-a turnat ploaie din belşug,
ploaie timpurie şi târzie[i], ca odinioară.
24 Ariile de treierat vor fi pline de grâne,
iar linurile se vor revărsa de must şi de ulei.
25 Vă voi răsplăti astfel pentru anii
pe care i-au mâncat lăcustele Arbe,
Ielek, Hasil şi Gazam,[j]
oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.
26 Veţi mânca din belşug şi vă veţi sătura,
şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeul vostru,
Care a făcut minuni pentru voi.
Poporul Meu nu va mai fi niciodată făcut de ruşine.
27 Veţi şti astfel că Eu sunt în mijlocul lui Israel
şi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru
şi nu este altul.
Poporul Meu nu va mai fi făcut niciodată de ruşine.
Ziua Domnului
28 După aceea,
voi turna Duhul Meu peste orice făptură.
Fiii şi fiicele voastre vor profeţi,
bătrânii voştri vor visa visuri,
iar tinerii voştri vor avea viziuni!
29 Chiar şi peste slujitori şi slujitoare
voi turna din Duhul Meu în acele zile.
30 Voi face semne în cer
şi pe pământ,
sânge, foc şi coloane de fum.
31 Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua cea mare şi înspăimântătoare a Domnului.»
32 Atunci oricine va chema Numele Domnului
va fi mântuit!
Căci pe muntele Sion şi în Ierusalim
va fi mântuirea,
aşa cum a zis Domnul,
şi printre supravieţuitorii
pe care îi cheamă Domnul[k].
Psalmul 142
Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.
1 Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
îmi povestesc necazul înaintea Lui.
3 Când duhul îmi este mâhnit,
Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4 Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viaţa mea!
5 Te chem, Doamne,
zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
moştenirea mea pe pământul celor vii!“
6 Ascultă-mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mă din temniţă,
ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.